Navigare
Numerele anterioare
2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,Lunile anterioare
Autor
Interviu cu Nicolae Dabija, redactor-șef al revistei „Literatura și Arta”:
Constantin PREDA

Domnule Nicolae Dabija, prin 2003, pare-mi-se, ați publicat un pamflet de neuitat la adresa lui V. Voronin. Pamfletul, intitulat „Lupii – paznici la stână”, a apărut în săptămânalul „Literatura și Arta” (de la Chișinău), al cărui redactor-șef sunteți.
Spuneați, atunci, că Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, începuse să se plângă unor consilieri că nu mai scapă de Voronin, că vine prea des la Moscova. Pe scurt, Putin declara că se vede mai des cu Voronin decât cu soția sa. În ce context ați scris acel articol?
În contextul în care V. Voronin, aflat, la vremea aceea, în 2003, la cea de-a 88-a vizită la Kremlin, dorea, cu orice preț, susținerea „Țarului” în intenția sa de a revizui Constituția Republicii Moldova. A fost un caz unic în istoria omenirii, când legea fundamentală a țării trebuia rescrisă de către o bandă de separatiști, care, înarmați și susținuți de armata Federației Ruse, au declanșat un război fratricid și au rupt o bucată din teriorul statului.
Ei bine, în acea împrejurare, am așternut acele rânduri, ce se pot regăsi și în cartea: „Harta noastră care sângeră”, unde aminteam că Vladimir Putin începuse, într-adevăr, să se plângă că nu mai scapă de Voronin, că se vede mai des cu acesta decât cu soția sa.
În aceeași carte: „Harta noastră care sângeră”, apărută, în 2007, la Fundația „Scrisul Românesc” din Craiova, sub atenta supraveghere a eminescologului Tudor Nedelcea, ați publicat și eseul: „Animalizarea omului la Soljenițân”, care m-a tulburat profund. Vreți să-l explicați mai pe-ndelete?
Cel mai mare scriitor rus al secolului XX, Alexandr Soljenițân a trecut prin lagărele staliniste, fiind arestat, în 1945, pentru că îndrăznise să critice regimul stalinist într-o scrisoare particulară trimisă unui prieten. Pentru o frază aprope nevinovată, depistată de cenzorii poștei, a fost nevoit să petreacă opt ani în închisoare și în lagăre de muncă forțată și încă alți câțiva ani în exil. Ca dânsul au mai fost alte zeci și zeci de milioane, inclusiv zeci de mii de români basarabeni.
În romanele sale, în mod special în „GULAG”, cartea pentru care i s-a acordat Premiul Nobel, în 1970, A. Soljenițân se referă, adeseori, la concetățenii noștri.
În nuvela „O zi din viața lui Ivan Denisovici”, pe care o publică în 1962 și care-i aduce notorietatea, se vorbește despre un basarabean, numit de A. Soljenițân „Moldoveanul”, rămas fără numele său adevărat, pentru că, în lagăr, i se zicea „K-460”. Era numele lui schimbat, cifrat, așa cum erau și numele celorlalți deținuți, un nume asemănător având și Ivan Denisovici Șuhov, eroul principal al nuvelei, dar și A. Soljenițân, pe când trecuse prin fabricile morții din Siberia.
În nuvela scriitorului rus, ziua începe la 5 dimineața. Geamurile sunt căptușite cu gheață de două degete. Baraca are, pe pereți, înșirate pături de promoroacă! Afară încă e beznă. Deținuții sunt treziți în sunetele unui ciocan lovit de o bucată de fier. Captivii sunt duși la munci nespus de grele. După 11 ore de lucru în zonă, gardienii fac, de regulă, apelul. Lipsește un om - „Moldoveanul”. Și toți cei cinci sute de deținuți așteaptă în ger, până când gardienii din excortă îl găsesc pe intrus. Acesta, istovit de munca grea, adormise la o adiere mică a căldurii din cuptoarele unui atelier, undeva deasupra, pe o schelă.
În acele clipe, basarabeanul își visa (poate) satul natal, rudele din mijlocul cărora fusese răpit, soarele călduț de la sud, libertatea care i se furase.
Reacția colegilor întru suferință a fost una de condamnare. Aceștia, în loc să se revolte pe destinul lor, pe regim, s-au revoltat și descărcat pe „moldovean”. De ce credeți că au reacționat așa?
Condițiile umilitoare, din lagăr, îl fac pe om să se degradeze. Aici ei asistă cu toții la animalizarea omului. Pentru că, bănuim, a trebuit să treacă milioane de ani pentru ca animalul să evolueze până la a deveni om și doar câteva luni – pentru ca omul să redevină animal.
Lupta pentru existență, voința de a supraviețui cu orice preț și prin orice mijloc, chiar cu viața celui de alături, îl fac pe om neom.
Răutatea, Foametea, Frica, Disperarea, Oboseala, Cruzimea, Umilința, Tortura etc., toate amestecate, se transformă în ură. Ura fiind, de regulă, reacția celor fără de apărare. Numai că ura lor se reflectă nu atât asupra temnicerilor, cât asupra celor de alături, jertfe, ca și ei, ale unui regim inuman.
Cine intră în închisoare, are impresia că intră într-un mormânt. Cei mai mulți așteaptă moartea cu o senzație de ușurare, lagărul fiind situat undeva la hotarul dintre viață și moarte. Unii mai încearcă, chiar și-n aceste condiții, să rămână oameni. Dar nu toți reușesc. Cei mai mulți dintre cei ajunși aici având un singru scop: cum să supraviețuiască. Oricum. Câteodată, călcând peste trupul căzut al celui de alături.
E legea cruntă a junglei umane, despre care amintește și Soljenițân.
Considerați că, în nuvela lui Soljenițân, „moldoveanul” apare ca un personaj negativ? Chiar dacă, așa cum sublim și totodată tragic scrieți: „Cine intră în închisoare, are impresia că intră într-un mormânt...”
În nuvelă, „moldoveanul” nu e erou negativ, indirect fiind compătimit de scriitor, acesta descriind umilințele și torturile la care a fost supus. Soljenițân, prin intermediul acestei scene, vorbește de degradarea umană la care ajungeau deținuții din lagărele sovietice.
Cei mai mulți dintre cei închiși au murit, luând cu ei experiența infernului pământesc. Așa cum, probabil, a luat-o cu el și „moldoveanul” – eroul nostru.
Cum credeți că a supraviețuit Soljenițăn?
Alexandr Soljenițân a supraviețuit, în mod miraculos, pentru a scrie. Pentru a ne avertiza.
Auziți-l, pentru că el vorbește pentru fiecare dintre noi, pentru a ne reaminti că cei mai mulți dintre cei închiși s-au ridicat la ceruri, luând cu ei experiența infernului pământesc!
Publicat în : Interviu de la numărul 71
Număr curent

Semnal editorial

Revolutia din decembrie 89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate. Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri Mintea cea socotitoare, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului. Eseurile sunt structurate pe patru parti - Mintea senina, Metaforele mintii, Mintea învolburata si Privind înainte. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.


Această carte de poezie este seismograful de mare sensibilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deopotrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMUSEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nedegradabile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale românului? Vibrația versurilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului paradoxal n-au efect distructiv asupra tonusului moral al cititorului, ci produc neliniștea cea bună, cum ar spune Sfinții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fiziologie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, o inimă din ceruri, cum ar spune poetul latin. Căci, în această inimă din ceruri, există lacrimi deopotrivă pentru românul umilit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui război-viață, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)