Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Statele Unite, Golful Persic și Iranul

Radu GEORGESCU

Situația din Iran necesită îndreptarea comunității internaționale spre o soluție diplomatică cu o solidă componentă regională, iar dosarul nuclear nu poate fi rezolvat dacă Iranul nu va fi intgerat în rețeaua relațiilor internaționale. Un rol cheie în atingerea unui compromis îl pot avea statele membre ale Consiliului pentru Cooperare din Golf ce sunt direct interesate în menținerea unui climat de securitate la nivel regional.


Statele ce alcătuiesc Consiliul nutresc o tendință naturală spre cooperare cu Teheranul, având în vedere faptul că o hegemonie iraniană la nivel regional reprezintă un pericol pentru interesele lor. Modlitatea în care administrația Bush a încercat să forjeze o alianță anti-Iran a eșuat, iar având în vedere dificultățile americane din Irak-statele din golf vor fi automat deschise spre cooperare cu Teheranul decât să se opună deschis. Situația prezintă o soluție probabilă, ce include normalizarea relațiilor dintre Iran și statele din Golf și reintroducerea Iranului în rețeaua de relații internaționale normale, ce ar putea permite deschiderea de negocieri privind programul nuclear.

Statele Unite ale Americii au încercat construcția unui corp anti-iranian la nivel regional, ce să includă Kuweitul,Omanul, Bahrainul, Qatarul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite precum și Iordania și Egiptul, iar eforturile administrației Bush în acest sens au fost evidente.

Administrația Obama a sprijinit ideea unei soluții diplomatice,dar după alegerile din Iran din iunie 2009 ce au eliminat posibilitatea instalării unei administrații moderate SUA a reacționat dur revigorând ideea unei coaliții anti-Iran. Ceea ce se ignoră la Washington este faptul că statele din golf nu dețin o infrastructură militară și politică pregătită pentru o posibilă confruntare cu Iranul, astfel în mod logic statele din regiune vor dori menținerea unei atitudini de echilibru între Statele Unite ale Americii și Iran. În cazul unui eșec al discuțiilor și tentativelor diplomatice de rezolvare a diferendului, statele din Golf vor manifesta reticiență și vor fi jucători ineficienți în schema imaginată de factorii de decizie de la Washington. Succesul parțial al acțiunilor comunității internaționale poate conduce la o implicare activă a statelor din regiune, o soluție parțială ar putea determina începutul unui lung și anevoios proces de reintegrare a Iranului în complexa rețea de relații internaționale. Ideal ar fi ca Iranul să fie integrat în structurile de securitate regională, iar statele din golf pot juca rolul de catalizator în acest sens.

Diviziunile la nivel regional rămân și ele un impediment pentru soluționarea chestiunii iraniene, mai ales dacă ne refrim la relațiile de sprijin ale Iranului față de alte state precum Siria, dar și față de organizații precum Hezbollahul sau Hamas. Statele Unite ale Americii vor trebui să ia în considerare rolul pe care Irakul îl va juca în această ecuație, dar și poziția unor state precum Israelul.

Percepția regională asupra Iranului conține în mod evident o serie de elemente comune, ca și poziționare Iranul este un stat cu o suprafață și populație considerabilă, Iranul controlează o parte a Golfului Persic- inclusiv poate juca un rol decisiv în ceea ce privește strâmtoarea Hormuz, zonă importantă pentru tranzitul milioanelor de barili ce o tranzitează zilnic. O altă chestiune ce domină percepțiile regionale este problematica religioasă- Iranul este dominat de șiiți și este plasat în apropierea unei regiuni dominate de suniți, dar în același timp importante minorități șiite locuiesc în regiune, iar posibilitatea ca Iranul să devină un far de ghidare a acestor minorități reprezintă un potențial pericol pentru regiune, dar și pentru interesele regionale ale Statelor Unite ale Americii. O altă chestiune sensibilă o reprezintă relația specială dezvoltată între Iran și Siria , dar și relația Iran- Hezbollah cu precădere în Liban. Interesant rămâne sprijinul pe care Iranul îl acordă Hamasului, ce este o organizație sunită. Aceste ascpecte sunt percepute de statele din regiune, dar tipul de reacție manifestat prin politici diferă de la un stat la altul.

 Israelul rămâne un stat cu o atitudine pur ostilă față de Iran și programul său nuclear, dar disensiunile majore dintre lumea arabă și Israel împiedică crearea unui front comun anti-iranian condus de Statele Unite ale Americii. Statele arabe nu își vor putea permite o coalizare alături de Israel în eforturile de limitare a pretențiilor cu un caracter hegemonic ale Iranului, astfel Statele Unite va trebui să mențină separate inițiativele anti-iraniene create cu sprijin israelian respectiv arab. Calculul strategic este deosebit de dificil, având în vedere faptul că Israelul nu poate fi exclus din posibilele coaliții anti Iran, dar nici din construcția unei arhitecturi de securitate regionale durabile. Ignorarea Israelului ar reprezenta o greșeală importantă din partea SUA, deoarece acest stat poate acționa unilateral, iar un atac al Israelului singur împotriva Iranului poate determina o reacție iraniană ce ar putea afecta și statele arabe. Iranul ar putea împiedica tranzitul de petrol prin Hormuz, dar și poate efectua raiduri împotriva facilităților de extracție din golf.

Israelul consideră opțiunea militară ca fiind importantă, dar problemele pe care o astfel de acțiune le-ar determina ar fi greu de soluționat. Cu toate că SUA și Israelul împărtășesc temerile legate de potențialul iranin, Israelul creează mai multe probleme pentru SUA, prin prisma nerezolvării problematicii palestiniene, dar și prin posibilitatea unei acțiuni unilaterale împotriva Iranului.
În aceste calcule strategice trebuie să încadrăm și un alt jucător important Egiptul, care nutrește resentimente importante față de creșterea în putere a Iranului. Decizia Egiptului de a recunoaște existența și de a coexista cu statul israelian este pusă în pericol de relațiile stabilite între Iran și Hezbollah și Hamas. Modalitățile prin care Hamas lucrează, mai ales la frontiera cu Egiptul poate pune probleme fragilei relații stabilite între Egipt și Israel. Iranul rămâne o republică islamică pe când Egiptul duce o politică împotriva mișcărilor islamiste, iar în cazul Hezbollahului trebuie amintit faptul că Egiptul a condamnat traficul cu arme organizat de Hezbollah pe teritoriul egiptean, mai ales în timpul operațiunilor militare ale Israelului din Gaza din 2009.

Regiunea Golfului are în componența sa și un număr important de state ce sunt îngrijorate de potențialul iranian, element augmentat și de posibilitatea dezvoltării unui program nuclear de către această țară. Aceste țări sunt cele ce compun Consiliul pentru Cooperare din Golf, dar și Iordania. Cazul iordanian este deosebit de interesant, dacă în trecut regele Abdullah a luat o poziție fermă împotriva Iranului sprijinând Irakul în timpul războiului irako-iranian, în prezent Iordania se menține pe o linie fină față de Iran și potențialul său. Aceste 6 state ce compun Consiliul pentru Cooperare din Golf constituie o componentă crucială pentru orice tip de schemă de securitate ce ar putea fi construită la nivel regional. Statele din regiune reprezintă și cheia SUA spre posibile sancțiuni economice, în această ipoteză Omanul și Emiratele Arabe Unite ar juca un rol primordial în izolarea Iranului din punct de vedere economic. Consiliul pentru Cooperare din Golf a fost creat în scopul de a limita influența iraniană după izbucnirea revoluției iraniene, dar în același timp se poate constata faptul că statele ce formează acest organism păstrează un grad ridicat de reticiență în dezvoltaea de relații economice- martoră fiind nereușirea atingerii unui punct comun în ceea ce privește lansarea unei monede comune la nivel regional. Temerile față de puterea iraniană sunt comune, iar ideea unui Iran cu facilități militare nucleare este inacceptabilă.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 71

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: