Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Tratatul de la Lisabona – un nou început pentru Uniunea Europeană

Roxana MAZILU

La sfârșitul lui decembrie 2009 a intrat în vigoare documentul poate cel mai important al Uniunii Europene care îi ținea de trei ani în suspans pe euroentuziaști. Respingerea Tratatului de la Lisabona în primul referendum din Irlanda, amânările din Cehia și Polonia păreau să îi rezerve o soartă similară cu cea a Constituției Europene. Și totuși nu. De anul acesta proiectul european are un instrument oficial pe baza căruia să continue să de dezvolte în viitor.


Ziua de 13 decembrie 2007 a fost într-adevăr, o zi istorică. Reprezentanții celor 27 de state membre ale Uniunii Europene s-au reunit în capitala Portugaliei pentru a semna Tratatul de la Lisabona, o gura de oxigen după eșecul răsunător al Constituției Europene. După aderarea noilor membrii în două valuri, noul tratat era vital și președinția portgheză s-a achitat de realizarea acestuia. Dar greul abia acum avea să înceapă .

Un început încurajator

Semnarea în decorul fastuos al mănăstirii Jeronimo din Lisabona nu a scutit documentul de probleme și blocaje ulterioare, impasul irlandez părând la un moment dat ca va pune capat visului european de modernizare și reformare. Miza era tocmai aceasta: pentru a-și valorifica întregul potențial, Uniunea Europeană trebuia să își modifice cadrul instituțional, luarea deciziilor, să dea o voce mai pregnantă cetățenilor. Noul cadru juridic a fost special conceput în acest scop.

După ce a fost semnat de cei 27 lideri europeni, documentul trebuia să fie ratificat de toate statele membre urmând să intre în vigoare la 1 ianuarie 2007.  În afară de Irlanda, care a optat pentru referendul, toate celelate state membre urmau să supună tratatul aprobarii parlamentelor naționale. Prima țară care îl va ratifica la numai cîteva zile de la semnare este Ungaria, urmată în aceeași lună de Slovenia și Malta.

Pe 5 februarie 2009 România a trecut documentul prin Parlament aceasta fiind aprobat cu  387 de voturi pentru. Deputatul independent Lavinia Sandru a votat împotrivă argumentându-și poziția prin faptul că “ România nu a avut nici o contribuție la acest document. În momentul de față arătăm că la nivelul UE noi nu contăm. Am acceptat tot ceea ce ne-au propus europenii”.  

Impasul irlandez

În lunile următoare tratatul a primit undă verde din partea Poloniei,  Slovaciei, Portugaliei,   Austriei, Danemarcei, Letoniei, Lituaniei, Germaniei, Luxemburgului, Finlandei, Greciei, Estoniei și din partea parlamentului irlandez. Urma însă ca cetățenii irlandezi să se pronunțe prin vot în favoarea sau împotriva noului tratat, în cadrul unui referendum organizat la data de 12 iunie 2008. Deși a fost precedat de o capanie de comunicare și de un lobby politic intens referendumul a respins tratatul, peste 53% din votanti au spus NU, în timp ce 46,6% au votat DA. 

Deși reacțiile de la nivelul instituților europene au fost de încurajare, președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso spunând că tratatul nu este mort și a cerut statelor membre să continue ratificarea, nimeni nu putea nega că Europa intrase într-o nouă criză instituțională. Au existat voci care au condamnat votul irlandez iar altele care l-au susținut dar atât Barroso cât și președintele Parlamentului European,  Hans-Gert Pöttering au păstrat o poziție echilibrată afirmând că UE a mai traversat crize și perioade dificile, rezultatul referendumului nu ar trebui considerat ca un vot împotriva uniunii  și descurajând apelurile care cereau izolarea Irlandei.

Comisarul irlandez, Charlie McCreevy, a subliniat că votul trebuie interpretat ca fiind împotriva „multor alte chestiuni”, dintre care a menționat creșterea prețurilor la alimente și petrol, regresul economic și amenintarea șomajului fiind completat de ministrul de externe Micheál Martin care a acuzat o „lipsă de comunicare între Europa și oamenii săi”.

Dar teama cea mai mare a susținătorilor construcției europene era descurajarea statelor care urmau să ratifice tratatul și accentuarea tendințelor de renaționalizare a politiciilor naționale ale statelor membre. Președinției franceze a UE și lui Nicolas Sarkozy i-au revenit misiunea de a salva tratatul de la Lisabona. Acesta a fost și unul dintre prioritățile noii președinții pe semestrul al doilea al anului 2008. Ceea ce au urmărit oficialii europeni în lunile care au urmat a fost căderea la un acord cu irlandezii pentru organizarea unui al doilea referendum și armonizarea prevederilor tratatului cu unele particularități ale statului irlandez. Este vorba în principal despre respectarea statutului tradițional de neutralitate al Irlandei, a legilor care interzic avortul, practic oferirea de garanții juridice cu privire a suveranitatea națională. Rezultatul? Iranda spune DA ”Tratatului de la Lisabona” in 2 octombrie 2009.

Între timp și restul statelor l-au aprobat și ratificat în parlamentele naționale, unele ca Germania și Polonia cu o amânare pentru examinarea acestuia de către Curțile Constituționale dar și a euroscepticismului prețedintelui ultra-conservator polonez Lech Kaczynski.  Situația a fost dificilă și la Praga, președintele Vaclav Klaus fiind un eurosceptic convins dar blocajul a fost depășit, pe 4 noiembrie cehii fiind ultimii care ratifica tratatul.   

”O victorie pentru Uniunea Europeanǎ și pentru cetǎțenii ei"

Drumul a fost lung, însă astăzi Tratatul de la Lisabona a intrat în sfârșit în vigoare și odată cu el, o serie de schimbări majore la nivel instituțional, menite să raționalizeze procesul decizional și să confere reprezentare mai vizibilă pe plan extern. Documentul este rezultatul unui efort de reformă care a fost necesar odată cu extinderile din 2004 și 2007.

„Tratatul de la Lisabona îi pune pe cetățeni în centrul proiectului european”, a declarat președintele Comisiei Europene, Barroso susținut de Pöttering care îl consideră „un succes pentru Parlamentul European, o victorie pentru Uniunea Europeanǎ și pentru cetǎțenii ei".

Pe lângă multe alte schimbări, Tratatul redistribuie numărul voturilor de care beneficiază statele membre și elimină dreptul de veto național în unele domenii.

Prerogativele Comisiei sunt extinse și pentru a asigura eficiența acesteia numărul comisarilor va fi redus după 2014. Aceasta se va compune dintr-un număr de comisari care vor reprezenta două treimi din numărul de state membre. Pentru a garanta egalitatea, este introdus un sistem de rotație care sa asigure că fiecare stat membru este reprezentat în două colegii din trei.

Două noi posturi au fost create la nivel înalt. Primul pas a fost făcut chiar înainte de ceremonia de celebrare a adoptarii Tratatului. Liderii UE s-au reunit pentru a atribui cele două noi funcții create: premierul belgian, Herman Van Rompuy, a fost desemnat primul președinte al UE, iar comisarul Catherine Ashton a preluat postul de șef al diplomației UE care va prezida Consiliul pentru afaceri externe, iar, pe de alta parte, va fi unul dintre vicepresedintii Comisiei. Printre modificări se numără și restructurarea sistemului de rotație a președinției UE la șase luni, astfel încât să se asigure o cooperare strânsă cu președintele și cu șeful diplomației.

Votul cu majoritate calificată - majoritate dublă a 55% din state, reprezentând 65% din populația Uniunii - devine regulă în Consiliu nu va intra în vigoare până în 2014. Acesta va face obiectul unei perioade de tranziție de 3 ani, până în 2017.  

Implicarea Parlamentului European în procesul legislativ crește în mod semnificativ. Parlamentul European va alege președintele Comisiei Europene în funcție de rezultatele alegerilor europene. În alegerea președintelui Comisiei și a cabinetului, PE va lua în considerare rezultatele alegerilor europene și majoritatea câștigǎtoare. In acest fel, cetǎțenii cu drept de vot vor putea influența orientarea politicǎ a Comisiei Europene.  Parlamentul European va avea cuvântul decisiv în ceea ce privește legislația Uniunii. In cea mai mare parte a legislației, PE va avea aceeași putere cu cea a Consiliului de Miniștri ai statelor membre, extinderea ”co-deciziei” acoperind 95% din legislația comunitară în domenii precum piața internǎ, controlul la granițe sau lupta împotriva imigrării ilegale. Parlamentul are ultimul cuvânt asupra bugetului UE. Numărul deputaților europeni crește la 751.

Parlamentele naționale vor avea și ele mai multă putere având la dispoziție 8 săptămâni pentru a semnala dacă instanțele comunitare își depășesc autoritatea într-o propunere de lege comunitară.
Cetățenii au de acum posibilitatea de a influența direct politica UE, prin intermediul unui nou proces de înaintare a petițiilor. Dacǎ vor strânge un milion de semnǎturi din cadrul unui numǎr semnificativ de state membre, cetǎțenii vor avea dreptul sǎ cearǎ Comisiei un plan de lege, aceasta din urmǎ fiind obligatǎ sǎ ia mǎsuri de acțiune. Odatǎ cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dezbaterea și aprobarea unor legislații europene vor fi în mod obligatoriu deschise și publicului.

Carta Drepturilor Fundamentale, deși nu este parte componentǎ a Tratatului de la Lisabona, va deveni obligatorie din punct de vedere legal. Aceasta stabilește, într-un text unitar, o serie de drepturi civile, politice, economice, sociale pe care le au cetățenii europeni și toate persoanele cu rezidență pe teritoriul Uniunii Europene - drepturi definite ca fiind valori comune ale națiunilor.

În domeniul apărării, statele membre care au capacitatea și dorința pot dezvolta o cooperare  care poate conduce la un sistem comun de apărare. Se introduce și o clauză de solidaritate: dacă un stat membru este victima unei agresiuni militare pe teritoriul său, celelalte state membre îl ajută și îi oferă asistență prin toate mijlocele care le stau la dispoziție.

Se acordă personalitate juridică Uniunii Europene iar structura pe piloni dispare, astfel încât politicile comune din domeniul libertății, securității ăi justiției intră în domeniul de aplicare al dreptului comunitar.
Pentru prima dată un stat membru se poate retrage din Uniune dar ăi în acest caz este nevoie de acordul Parlamentului European.

Ce va urma

Spania, care a preluat președinția prin rotație a Uniunii Europene la începutul anului 2010 a promis că principala sa prioritate va fi Tratatul de la Lisabona.

În următorul semestru, ea va trebui să consolideze rolul UE pe scena mondială și să realizeze, în colaborare cu noul președinte al UE, Herman Van Rompuy, o unitate care să îi  permită să se exprime pe singură voce. Pentru aceasta va fii creat ministerului de externe al UE și corpurile diplomatice conduse de Înaltul Reprezentant, Catherine Ashton.

În conformitate cu dispozițiile Tratatului, președinția UE va colabora strâns cu următoarele două țări care o vor prelua, în cazul Spaniei fiind vorba de Belgia și Ungaria. Rezultatul concret al acestui „trio” este un program comun pe o durată de 18 luni.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 70

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: