Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Caucazul de Nord – politica de forță sau cea de mediere ?

Gabriela IONIȚĂ

La douăzeci de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, Caucazul de Nord pare mai mult ca oricând un teritoriu al nimănui. Exacerbarea tendințelor separatiste însoțite de conflictele inter-etnice și creșterea indicelui de islamizare au făcut ca în Cecenia, Ingușeția și Daghestan atentatele, răpirile, asasinatele să facă parte din agenda fiecărei zile.

Până în prezent, autoritățile de la Moscova s-au dovedit incapabile să găsească o soluție viabilă de rezolvare a situației. Politica de forță s-a dovedit ineficientă și chiar contraproductivă, ducând la crearea unei spirale a violenței.

Necesitatea unei noi abordări și a unei noi strategii pentru ceea ce jurnaliștii au numit metaforic „mormântul puterii Rusiei” se impunea cu prioritate. Deși găsirea unei soluții definitive pentru o zonă măcinată de conflicte cu rădăcini istorice pare mai mult decât improbabilă. Recent, președintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a decis crearea Regiunii federale a Caucazului de Nord și l-a numit pe fostul guvernator al teritoriului Krasnoiarsk (Siberia), Aleksandr Hloponin, reprezentantul său în această regiune. Conform strategiei Kremlinului, Regiunea federală a Caucazului de Nord, a opta regiune federală rusă, își va avea centrul administrativ în orașul Piatigorsk. Din această regiune vor face parte republicile Daghestan, Ingușetia, Kabardino-Balkaria, Karaceaevo-Cerkesia, Osetia de Nord, Cecenia și teritoriul Stavropol. În districtul federal de Sud, în conformitate cu textul decretului va rămâne Republica Adîgheia, Calmîchia, regiunea Krasnodar, Astrahan, Volgograd și regiunea Rostov.

Imediat după numirea sa, Aleksandr Hloponin le-a declarat jurnaliștilor din Rusia că „În Caucazul de Nord nu sunt probleme care nu pot fi rezolvate”. O declarație pe cât de optimistă, pe atât de pripită și hazardată am spune. Caucazul nordic se confruntă de mai multe luni cu o intensificare a violențelor, rebeliunea islamistă, ale cărei rădăcini provin din cele două războaie care au devastat Cecenia în anii 1990 și la începutul anilor 2000, arătându-se din ce în ce mai agresivă. Vidul de putere, creat ca urmare a incapacității autorităților federale de a gestiona situația, a oferit extremismului islamic un teren extrem de fertil pentru manifestare. Legea terorii impusă de wahabiți pare mai puternică decât strategiile Kremlinului. Atacurile sau exploziile frecvente vizează în special forțele de ordine și responsabilii din aparatul de stat. Cinci polițiști au fost uciși la începutul acestei luni în urma unui atentat sinucigaș comis împotriva unui post de poliție din capitala Daghestanului, Mahacikala. Insurgenții islamiști au revendicat deasemenea și atentatul asupra trenului Nevski Express. O singură privire aruncată pe statistica realizată de Stratfor ne arată că în anul 2009 numărul incidentelor din Caucazul de Nord poate figura în top alături de conflictul din Afghanistan: 786 de atacuri (2009) vs 898 (în primele 7 luni din 2009), iar numărul victimelor a crescut de la 914 în 2008 la 1263 în 2009. Într-un astfel de context, o declarație precum cea menționată mai sus, făcută de către viceprim-ministrul și trimisul prezidențial în nou înființata regiune, nu poate fi considerată decât lipsită de realism.
Discuțiile privind noua strategie pentru Caucazul de Nord și speculațiile privind persoana noului emisar al Kremlinului au început în noiembrie, anul trecut, când președintele rus Dmitri Medvedev a menționat în discursul său despre Starea Națiunii că situația în Caucazul de Nord ar fi mai puțin gravă dacă sfera socială și cea economică ar fi mai dezvoltate, atrăgând atenția că nivelul corupției și al spiritului de clan în regiune este fără precedent. Medvedev a trecut de la strategia de forță și de la declarațiile belicoase prin care cerea forțelor de ordine „lichidarea fără milă a teroriștilor” la o strategie a medierii cu accent pe latura socială și economică. El a cerut Guvernului să elaboreze un set de măsuri eficiente pentru rezolvarea problemelor din regiune și să găsească o persoană care să fie responsabilă de situația din regiune. Potrivit unor membri ai Dumei de Stat, măsurile demarate de președintele Medvedev sunt doar provizorii, până la conturarea unui plan clar de acțiune ce ar viza reglementarea gravelor probleme din regiune în decursul următorilor cinci-șapte ani.

S-a zvonit că inițial postul de curator al Caucazului de Nord ar fi fost oferit prim-viceprim-ministrului pentru Jocurile Olimpice, Dmitri Kozak, dar acesta după cum era de așteptat, a refuzat. Potrivit șefului Administrației prezidențiale  de la Kremlin, Serghei Naryshkin, în fișa postului lui Alexandr Hloponin figurează „nu numai lupta cu militanții islamiști, dar în primul rând lupta cu starea de înapoiere economică a regiunii, șomajul în masă, criminalitatea economică și corupția”, remarcând că alegerea a luat în considerare faptul că  Hloponin dispune de o vastă experiență în afaceri și în serviciul public. Kremlinul așteaptă de la împuternicitul său rezultate privind îmbunătățirea situației economice, dar în calitate de trimis oficial Hloponin va trebui să demonstreze competențe asociate cu personalul de lucru, de cooperare cu organele de drept, așa cum reiese din declarația lui Naryshkin.

Deși reputația de manager eficace a lui Hloponin e un atu necontestat, analiștii s-au arătat destul de sceptici privind șansele sale de a avea rezultate notabile. Majoritatea au admis însă că rezultatele misiunii sale depind foarte mult de măsura în care trimisul președintelui Medvedev va ști să se impună în fața liderilor locali. În principal în fața lui Ramzan Kadyrov. Pentru că, după cum bine se știe, liderul cecen se vrea la rândul său un lider regional și are propriile sale contacte la Kremlin sau în Duma de Stat. Mai mult, acesta și-a arătat în mai multe rânduri disponibilitatea de a face ordine în regiune. Desigur, cu nerostita dar implicita condiție ca Rusia să asigure o finanțare, din ce în ce mai costisitoare a acestui tip de strategie.

O altă opinie exprimată în rândul analiștilor politici susține că numirea lui Hloponin seamănă mai degrabă cu trimiterea în zonă a unui pompier de serviciu, fostul guvernator al Krasnoyarsk-ului trebuind să încerce o mediere pe fondul unor reforme economice și să aibă grijă ca focarul din zonă să nu capete dimensiuni apocaliptice. Pe de altă parte se consideră că Kremlinul urmărește să combată spiritul de clan în Caucazul de Nord, drept pentru care încearcă să numească în pozițiile de decizie din zonă oameni necontroversați și neasociați cu republicile caucaziene. Numai că percepția este că aceste numiri seamănă mai degrabă a exil și a soluție de compromis. Iar doritorii nu au făcut coadă de așteptare la ușile Kremlinului. Potrivit analistului politic Evgheni Minchenko, dacă situația din zonă nu va cunoaște îmbunătățiri, puterile depline acordate lui Hloponin fac din acesta un țap ispășitorși exonerează autoritățile de la Moscova de responsabilități. Cât de viabile pot fi reformele economice într-o zonă în care banii și armele sunt la putere ? Sau mai exact cu ce costuri o astfel de strategie ar avea șanse ? Dacă ar exista o singură cauză a violenței în această zonă, poate că o cale spre normalitate ar fi mai ușor de găsit. Dar, la amenințările gherilei islamiste și crimelor forțelor de ordine comise în numele luptei antiteroriste, se adaugă reglările de conturi mafiote și tradiția caucaziană de „răzbunare a sângelui“. „Banditismul” în acest context nu reprezintă în ochii populației o crimă, ci mai degrabă o chestiune de tradiție și obligație socială pentru bărbații tineri, precum și o formă de rezistență socială și națională. La aceasta mai trebui adăugat faptul că membri ai rețelelor teroriste internaționale inspectează în mod regulat grupările insurgente din aceste republici și le furnizează arme și explozibil.

În Caucazul agrar, lipsit de industrie și dependent de sprijinul Moscovei, apartenența la gherilă a devenit o perspectivă de viitor pentru mulți tineri. Sau un mijloc de a scăpa de hărțuiala poliției, care îi ridică și uneori îi omoară pe cei bănuiți de simpatii islamiste, chiar dacă nu există dovezi ale săvârșirii unei infracțiuni. Când vorbim de Rusia, chiar la nivel general, corupția din poliție și proasta administrare au făcut din organele de ordine un „bau-bau” monstruos în ochii populației. Nu e greu de înțeles în acest caz cum sunt percepute organele de ordine într-o zonă turbulentă precum Caucazul de Nord. Timur Akiev, analist al ONG-ului Memorial din Nazran, susține că Rusia ar fi greșit când a lăsat forțele de ordine să pună capăt mișcării separatiste cecene, fapt ce a făcut din ideologia islamistă cel mai puternic element de coagulare socială, exportat cu succes și în republicile vecine.

Între timp, ideea de independență a micilor republici caucaziene nordice s-a transformat într-un proiect islamist al unui mare emirat. Anticipând că, dacă situația continuă în trendul actual, Rusia s-ar putea trezi fără Caucazul de Nord, Kremlinul a decis să schimbe modul de abordare. La o analiză a situației actuale, Cecenia, Ingușetia și Daghestan nu pot fi separate, indiferent din ce unghi sau domeniu privim. O viziune și o politică unică de gestionare a situației e benefică și chiar mai ușor de implementat. Aplicată greșit însă va fi un catalizator important al tendințelor separatiste. Deocamdată însă e prematur de concluzionat.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 70

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: