Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Interviu cu Vladislav Inozemtsev

Gabriela IONIȚĂ

 Potrivit reputatului economist rus Vladislav Inozemtsev:
„Din punct de vedere economic, 2010 va fi pentru Rusia un an pierdut”.

- Domnule Vladislav Inozemtsev, deoarece contabilizăm încă pierderile aduse de criză anul trecut și facem planuri pentru 2010, vă rog să ne spuneți cum se prevede viitorul an pentru Rusia ? Desigur, va fi un an greu (ca pentru majoritatea țărilor). Dar care sunt perspectivele concrete din punct de vedere economic ?



- Personal, nu privesc cu optimism la 2010 – criza economică va continua. Probabil nu la același nivel dramatic precum cel al anului trecut, dar schimbări esențiale în economie nu vor fi – creșterea economică se va situa de la 0 la 1%. Investițiile vor rămâne la nivelul existent sau vor crește cu un procent insignifiant. Cred că din punct de vedere economic, 2010 va fi pentru Rusia un an pierdut. Și nu mă aștept ca autoritățile să realizeze acele reforme economice notabile care ar putea forța economia să pornească pe un trend ascendent.

- Sunteți printre cei care au privit cu scepticism discursul președintelui Medvedev referitor la modernizarea Rusiei. E adevărat că există un oarecare liberalism cameleonic care ridică semne de întrebare, chiar dacă la nivel de discurs lucrurile sună bine. Între timp președintele Medvedev a oferit explicații suplimentare într-un interviu-fluviu la televiziunea națională. S-a schimbat ceva în ceea ce privește atitudinea dvs. ?
- Am în continuare serioase îndoieli privitor la planurile de modernizare a țării. Dacă dorim modernizare, atunci în primul rând e necesar să vorbim despre dezvoltarea industriei și a infrastructurii, ambele aflate într-un important stadiu de înapoiere. Prima problemă care ar trebui abordată prioritar – asigurarea unui nivel al industrie măcar la nivelul mediu al standardelor europene. O astfel de problemă ar trebui rezolvată prin asigurarea unui fundament atractiv pentru modernizare. Am în vedere împrumuturile de tehnologii, atragerea investițiilor străine, crearea acelei baze necesară investitorilor. O astfel de cale a fost urmată de Japonia, China, Taiwan, Coreea de Sud, iar rezultatele se văd. Astfel, va exista un start real în dezvoltarea industriei. După ce industria va începe să se dezvolte, vom putea vorbi de o tranziție la economia bazată pe invenție și inovare – acel mastering al inovațiilor, existent în străinătate, dezvoltarea cererii de noi tehnologii.

Președintele și consilierii săi au o viziune contrară: consideră că noi ar trebui să ne dezvoltăm prin intermediul tehnologic, dar pe cont propriu. Ceea ce înseamnă o abatere de la modelul tipic de dezvoltare industrială. În opinia mea, este imposibil de realizat. Apoi, este inutil să investești în dezvoltarea tehnologiilor proprii în acest moment, pentru două motive. Primul – până când nivelul noilor tehnologii ruse va fi la standardele europene actuale, piața va opera deja cu noi standarde și mai înalte. A te adapta la tehnologiile deja existente este o soluție mult mai ușoară și eficientă. Al doilea – pe piața industriei ruse însăși nu există cerere pentru noile tehnologii de azi. În prezent, monopolismul din economie, ca urmare a fuziunii dintre cercurile de interese și autorități, crează o stare de automulțumire cu baza tehnică existentă, prin urmare, cercetarea în domeniul inovațiilor tehnologice este absentă.
Chiar dacă guvernul va reuși să facă noi tehnologii, nu va exista o cerere reală pentru acestea și nu vor putea fi folosite nici în țara noastră. În concluzie, vorbim de o cheltuire absolut inutilă de bani. Consider că este necesară concentrarea resurselor pe introducerea de tehnologii, decât pe crearea lor. Producția internă de tehnologie și echipamente va deveni viabilă într-un interval de 10-15 ani, când industria Rusiei va crește și va exista și o cerere, pe extern sau cel puțin pe plan intern.

- Sunt de acord cu dvs. când spuneți că fără reformarea clasei politice nu poate exista reformare și modernizare economică. Dar e doar o chestiune de voință politică ? Are clasa politică din Rusia suficiente resurse (în ea însăși) pentru a face această reformă ?
- Da, cred că este o chestiune de voință politică. Dacă nu încerci să transformi ceva și te limitezi la nimic, tot nimic vei obține. Așadar este necesar să începi cu ceva. Cu toate acestea nu sunt de acord cu mulți dintre liberalii noștri care au pus în directă dependență modernizarea țării de nivelul de democrație, sperând astfel că o totală liberalizare va însemna și demontarea sistemului Putin. O astfel de abordare este eronată - multe țări s-au modernizat cu succes, în condiții de regim autoritar. Prin urmare, o economie performantă nu presupune obligatoriu o țară democratică. Întrebarea este, mai exact, cât din elita Rusiei este pregătită pentru auto-disciplina democratică. O cuantificare precisă a problemelor reale este intrinsec necesară pentru modernizare. Elita modernă a Rusiei nu poate face față acestei cerințe deoarece lipsește viziunea pragmatică. Consider că planul de modernizare nu ar trebui conceput și dezvoltat în cadrul Administrației prezidențiale fără o transparentă colaborare cu experți recunoscuți, care înțeleg cu precizie modul în care a avut loc modernizarea în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare din ultimii ani. Dacă întregul plan de modernizare va fi dezvoltat  în incinta Kremlinului, atunci este necesar ca președintele, premierul și guvernul să înțeleagă exact că modernizarea reprezintă o perioadă de mobilizare la maxim a forțelor, o identificare clară a problemelor și priorităților, asumarea responsabilității unor reforme nepopulare și asumarea rezultatelor. Din păcate, disciplina și auto-disciplina se află la un nivel catastrofal de scăzut în Rusia. Sarcina principală a președintelui – să cheme birocrații la ordin. În acest timp ne întrebăm dacă se va schimba ceva la nivelul elitei politice, economice, administrative ? Eu cred că nu. Aceasta este cel mai probabil o chestiune de schimbare a paradigmei de dialog intern al elitei. Este o chestiune de control al sistemului existent. Este o chestiune despre dorința de a rămâne în top. În acest moment, perioada de desfrâu ar trebui să rămână în urmă, să ne suflecăm mânecile și să trecem la treabă.
Desigur, elita birocratică de la Kremlin are toate condițiile și interesul de a păstra lucrurile așa cum sunt. Vorbim ferm despre un management de top și o reformă administrativă ? Elita nu a fost înlocuită în  ultimii ani. Dar problema nu constă atât de mult în schimbare, cât în asumarea responsabilității. Funcționarii noștri au îngrozit deja întreaga țară prin iresponsabilitate. Vom putea vorbi de reforme în plan politic sau administrativ atunci când președintele îți va impune propria voință și va începe prin reforma de fond a personalului.

- După cum se știe, Rusia a fost lovită serios de criză, deficitul ei bugetar crescând la 8%, iar inflația, la 12%. Potrivit oficialilor, aceste probleme vor fi atenuate prin împrumuturile externe si interne de catre stat in valoare de 36 de miliarde de dolari in 2010. În urmatorii trei ani se asteapta cresterea PIB-ului pana la 4,3 % si scaderea inflatiei pana la 7%. Deci lucrurile par a se îndrepta pe un drum bun. Dacă dvs ați fi investitor, ați investi în Rusia ?
- Spre deosebire de majoritatea țărilor, în Rusia climatul de investiții este unul ciudat. Dacă ne referim la Bursa de valori, o să vă spun în mod categoric "nu a existat așa ceva". Pentru că piața rusă de capital este supraestimată la maxim. Ce reprezintă ea astăzi ? Este o piață a câtorva zeci de companii. Să ne uităm la cifre. Înainte de criză "Gazprom"-ul a fost estimat la 340 miliarde dolari - aproximativ 29% din produsul național brut al Federației Ruse. Și să ne uităm la cea mai mare companie din Germania, "Volkswagen", sau la cea mai mare companie din USA, „General Electric”. Evaluarea lor raportată cu produsul lor național brut face de la 1,5 până la 3% în consecință. În Rusia, o societate face 30% (!) din produsul intern brut al țării. Cota de piață a Rusiei este un balon imens de spumă: pe de o parte, este supraestimată la dimensiunea economiei, pe de altă parte, este necesar să avem în vedere că un control al investitorilor asupra participației la Gazprom, Rosneft, МВТБ sau Rosbank nu va fi posibil. În această chestiune de fapt, vorbim de acțiuni cu caracter speculativ. Categoric nu aș sfătui investitorii străini să cumpere acțiuni masiv la aceste societăți.
În ceea ce privește investițiile directe, dimpotrivă, este un teren foarte favorabil de afaceri. Indicate sunt investițiile în întreprinderile mijlocii, peste care este posibil să primească un control deplin. Aș menționa aici comerțul cu amănuntul, afaceri bancare, întreprinderile mici și mijlocii de produse alimentare, bunuri de larg consum, companiile de rețea, etc. Există o mare capacitate de consum în Rusia, prin urmare, cei care au investit în astfel de întreprinderi au șansa ca în doi-trei ani să-și amortizeze investiția și să intre pe profit. De preferat este să se investească în acele întreprinderi care sunt create «de la zero». Nu este avantajos să fii acționar minoritar la un holding de interes național, pentru că proprietarii de astfel de acțiuni sunt lipsiți de drepturi civile în Rusia. Pe lângă aceasta, întreprinzătorii nu ar trebui să vizeze ramurile economice strategice pentru a nu intra în conflict de interese cu autoritățile centrale.

- Raportul “Noua realitate politico-economica din Rusia” elaborat de dvs. și de către reputatul profesor Nikita Krichevsky a provocat o reacție masivă la nivelul mass-media și a publicului. Totuși, dincolo de amploarea discuțiilor, ce s-a întâmplat concret după apariția sa ? Ce s-a făcut concret pentru separarea intereselor statului de interesele structurilor oligarhice ?
- Nimic nu s-a schimbat, și nu sunt semne în acest sens. Dimpotrivă – situația pare că se  înrăutățește. Iată, de exemplu, recent primul ministru Vladimir Putin a semnat un ordin prin care se permite deversarea în lacul Baikal a rezidurilor unui uriaș complex din industria hârtiei și celulozei. Lacul Baikal, una din cele mai importante rezerve planetare de apă dulce, va fi poluat cu bună știință. În ciuda protestelor populației. Din punctul meu de vedere, acesta  e un semn clar că statul continuă să servească interesele oligarhilor. De altfel, nu este exclus, ca oficiali guvernamentali să aibă interese materiale cu caracter personal în aceste structuri de afaceri.

- După opinia dvs. ce ar trebui făcut pentru a se pune capăt controverselor ce au însoțit și însoțesc în continuare privatizările și re-privatizările din economia rusă ? Credeți că există o soluție sau vorbim doar de paleative ?
- Despre ce soluții putem vorbi într-un spațiu în care nimeni nu rostește o întrebare privind revizuirea privatizărilor ? Nimeni nu e interesat de aceasta. În ceea ce privește problemele care decurg în mod constant în jurul drepturilor de proprietate ale întreprinderilor, acestea se află în spatele cadrului în care s-au realizat privatizările care generează semne de întrebare. Concluzionați dvs.

- De ce există atât de multe discuții în jurul tandemului Putin-Medvedev ? În orice țară care are un președinte și un premier, este normal ca aceștia să colaboreze. Anormal este când nu se întâmplă așa. De ce ar trebui ca în Rusia lucrurile să fie invers ?
- Cred că mass media are”meritul” principal aici. Este firesc ca președintele și prim-ministrul să lucreze împreună. Iar Rusia nu trebuie să fie o excepție. În ceea ce privește presupunerile mereu actualizate că există contradicții și un posibil conflict între Medvedev și Putin, nu văd pe ce se bazează astfel de speculații. Conflictele există între comandanți, între diferite centre de comandă. Ori, în prezent, președintele nu are centrul său de comandă proprie, în mod similar cu cel pe care îl are primul ministru, deci nu există o bază pentru posibile conflicte.

- Ce ar trebui, în viziunea dvs. să facă președintele Medvedev pentru a scăpa (mai ales în plan intern) de statutul de marionetă a premierului Putin ?
- Pentru ca Dmitri Medvedev să reușească creionarea unei imagini de politician independent este necesar ca acesta să realizeze, în opinia mea, două lucruri: în primul rând, să inițieze crearea unei noi forțe politice, pe care dacă nu o va conduce, ar trebui cel puțin să o sprijine în mod deschis. În al doilea rând, principiul democratic de selecție a personalului ar trebui să înceapă să devină o regulă. Iar numărul protejaților lui Vladimir Putin ar trebui să scadă din personalul de rezervă. Cam asta ar fi în primă instanță.

Interviu realizat de Gabriela Ionita

Publicat în : Interviu  de la numărul 70

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: