Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Convorbiri cu Mircea Malița

Virginia MIRCEA

Domnul academician Mircea Malița a publicat de curând o carte de eseuri, foarte interesante, care oferă răspunsuri și puncte de vedere inedite și realiste la cauzele și  problemele lumii contemporane. Cartea are darul de a pune „la locul lor” cuvintele și conceptele pe care le auzim aproape zilnic în  mass media într-un stil foarte atractiv. Dacă ar trebui să descriu într-un singur cuvânt această carte aș spune „excelentă”. 


Convorbire cu Mircea Malița despre “Mintea cea socotitoare” – carte de eseuri, editată de Academia Română

Virginia Mircea: De la Aurul cenușiu de acum patru decenii, trecând prin Idei în mers și prin călătorii în jurul lumii, în care vibrați la varietatea culturilor și mentalităților, și până la această noua carte închinată minții, văd un fir roșu. Mă întreb cum găsiți încă prospețime și imaginație în această temă, veche și aparent puțin schimbătoare.

Academician Mircea Malița: Tema privind mintea umană e veche într-adevăr și nu se prea schimbă, dar ceea ce este nou e faptul că începem s-o cunoaștem. Purtăm mintea ca pe o cutie magică fără să știm cum funcționează. Cineva spunea că omul își cunoaște mult mai bine automobilul de la poartă decât creierul propriu și mintea pe care o găzduiește. Breșa aparține științei pentru că a deschis cutia, care e atât de complexă încât  galaxiile devin jocuri de copil față de centrala noastră neurală. Și, brusc circulă ideea că povestea omului este povestea minții sale și că e singura lui emblemă și marcă. Fericite generațiile care vor urmări rezultatul celui mai prețios proiect întreprins de știință: cunoașterea minții umane! Poate că o vom ține așa decenii de acum înainte.

Știind că tânăra generație este mai puțin preocupată de știință, cred că ați adresat cartea în primul rând studenților.

De acord, este important să cunoaștem ce se întâmplă pretutindeni în lume, la mari distanțe sau la noi, pe prispa casei. Toate cunoștințele, informațiile, precum și  deciziile atât cele promițătoare, cât și cele eronate trec prin mintea noastră. Ea poate deveni și călăuză, dar și dușman. Se strică ușor, dacă nu o îngrijești o ia razna, bate câmpii, produce discuții sterile cu rapiditatea cu care scriem versuri sau demonstrații, dar poate produce uneori distrugeri și comite crime.

Cred că meritul cărții, dincolo de povețe cuminți, este că are grăuntele de sare al ironiei și umorului, chiar al surprizei.

Se poate. E o noutate să vezi că energia lumii se poate citi printr-o unitate nouă de măsură, nu „cai putere”, ci „om-putere”. Faci cunoștință cu „homotech-ul” și statisticile te pot ului, de pildă, la sărăcie și foame. Pe urmă, cititorul se întreabă dacă într-adevăr unele adevăruri sacrosante, curente, pot într-adevăr deveni mituri. Eu spun “mitul pieței” și corul neoliberarilor mă fluieră. Și iată că The Economist scrie în numărul din noiembrie, 2009, că ceea ce părea deviant acum câțiva ani acum a devenit “o idee ferm înscrisă în curentul principal”.

Cred totuși că sintagma pe care ați pus-o în circulație în această carte este “homo fraudens”, omul fraudei, aproape tot atât de răspândit ca omul rațiunii. E o temă de preocupare actuală. Surprindeți și prin faptul că cititorii sunt dezamăgiți când văd ce greu e accesul la înțelepciune, cât de dificil de câștigat este raționalitatea, dar sunt încurajați prin faptul că toți au parte și de inteligență. Dacă suntem atât de inteligenți, de ce greșim atât de mult?

E o întrebare justificată. În ce mă privește, gravitatea costă nu atât în faptul că se fac greșeli, ci că ele se repetă de atâtea ori. Deci învățarea nu-și face rolul. Omenirea toată nu învață din greșeli. Repetă războaiele, reia conflictele, întreține ostilitatea. De ce funcționează atât de prost învățătura socială sau colectivă? În carte spun: din cauză că cineva strică mecanismul învățării, societății, manipulând-o. Parcurgem o perioadă de intensă manipulare, “consumatorul”, eroul predominant al societății, e o păpușă trasă de sfori și orbită de imagini. Face ceea este la modă, dar moda e creată și întreținută cu tâlc – să crească undeva un profit. Astfel a apărut homo fraudens. Manipularea e o fraudă enormă, dominantă, înveninată. Paralizează învățarea, o migrează într-un climat unde nu se respiră aer, ci anestezice.

Accept faptul că suntem somnambuli, puțin conștienți și deci nu foarte vinovați când cădem în groapa unei crize, asta poate fi lipsa noastă de inteligență. Dar cum stăm cu cei care produc crizele, cu cei care  săpă gropi?
Frauda este fructul unei inteligențe vicioase. Este varianta neviolenței în obținerea de avantaje nemeritate și nepermise. În ultimă instanță se pot identifica două devieri de la buna cumpănă a minții noastre. Una, numită în termeni populari aroganță sau trufie,  reprezintă pretenția că știi ceea ce doar crezi că ști. A doua, tot în termeni populari, numită lăcomie, să pretinzi ceea ce nu ți se cuvine, bunul altuia de pildă. Este exact ceea ce s-a comis în procedeul finananciar care a facilitat nepermis și necontrolat îndatorarea masivă, fără acoperire, pin criza imobiliară, de unde a pornit dezastrul economic, industrial, încă neoprit. Dar, când privim mai atent vedem că tandemul tipic al exaltării stă și la baza crizei politice sau a altor dezastre nenaturale, făcute de mâna omului.

E tentant tabloul, și chiar grăitor. Nu e prea mică eroarea sau frauda inițială care declanșează criza? Să fie un mic epsilon (ε) scriptic, greu observabil?

Și bacteriile, și virușii sunt epsiloni mici, dar, prin contaminarea masivă, amplificată la scara imensă a activității umane, cuprind rapid continente întregi. Nemaivorbind că acum în globalitate, totul se leagă, nimic nu rămâne local și nesemnificativ.

Teoria dumneavoastră introduce factorul mental, mica perturbare care are loc în cutie, față de alte explicații ținând de economie, istorie sau sociologie. O și spuneți în alegoria „penei de automobil”, atribuită  pe rând lipsei de benzină, motorului stricat sau roții dezumflate, când de fapt șoferul era beat.

Trebuie să mărturisesc că expresia nu îmi aparține. Nu s-ar fi putut ca o astfel observație să scape unor economiști sau analiști. Acum, după criză, e redescoperită. Discuția a trecut de acest prag. Acum lumea recunoaște că eroarea (intenționată sau nu) se poate strecura. Dar de cât control și supraveghere e nevoie ca ea să fie prevenită sau oprită la timp? La acest capitol reapare vechea problemă, „câtă intervenție exterioară (stat) e cerută ca economia (companie, bancă) să nu greșească?”. Dacă observăm mai bine unde duc tendințele actuale, vedem că statele își recâștigă drepturi și atribuții pierdute în vasta campanie care le-a lipsit de aparatura de bord necesară respectării interesului și bunului public, state atât de marginalizate de avântul pieței “libere”, care scapă oricărui control, chiar când devine abuzivă și rapace. Pe plan intelectual este salutară ideea că cercetarea științifică și educația cad în sfera avuției bunului public. E o pledoarie pentru îngrijirea acestui patrimoniu al societății, mai ales când ea aspiră la civilizație și recunoaștere.

Vă mulțumesc.

Virginia Mircea

Publicat în : Interviu  de la numărul 70

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: