Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

PSD la momentul marilor decizii

Mihaela ENACHE

Evoluția PSD după alegerile prezidențiale reprezintă una dintre cele mai actuale evenimente politice și un veritabil subiect de dezbatere națională. Așa cum era de așteptat, eșecul lui Mircea Geoană și a PSD la scrutinul din decembrie 2009 au redeschis problema unei noi reforme a partidului care să vizeze deopotrivă o schimbare de leadership și o revizuire doctrinară.


Este un fapt bine cunoscut că PSD, un partid mare, cu structuri organizatorice masive, este construit pe un sistem relațional extrem de complicat, cu grupări interne aflate într-un perpetuum mobile, care se confruntă sau se aliază în funcție de conjunctura politică.

Șansele lui Mircea Geoană depind de forța viitorului contracandidat

Alegerea lui Mircea Geoană la congresul din 2005 a creat un larg orizont de așteptare, la nivelul activului de partid, dar și la cel al opiniei publice. Mass media și societatea civilă au comentat pozitiv preluarea președinției PSD de către Mircea Geoană, așteptând demararea unei veritabile revoluții în interiorul partidului.În mod cert, mandatul lui Geoană a adus unele schimbări fundamentale în structura PSD dar, așa cum au arătat rezultatele de la ultimele scrutinuri electorale, nu de natură  să schimbe în mod favorabil percepția publică asupra liderilor partidului. Dacă avem în vedere poziționarea doctrinară a partidului, putem constata o ușoară orientare a PSD către zona de centru dreapta. Efectul a fost,însă, bulversarea electoratului propriu care nu s-a mai regăsit în ideologia și programele social-democrate. În ceea ce privește organizarea internă a partidului, mandatul lui Mircea Geoană a adus schimbări substanțiale, deopotrivă la nivelul echipei centrale, dar și al „filosofiei” de conducere. Democratizarea vieții de partid, prin creșterea gradului de autonomie acordat organizațiilor în teritoriu a fost, în esență, o inițiativă benefică. Pe termen lung, însă, lipsa unei conduceri ferme la nivel central a condus la o relație centru-teritoriu defectuoasă. Pentru Mircea Geoană lipsa de experiență - pe care ți-o dă, de regulă, activitatea de partid și munca în organizații - a fost un handicap și, deși a recuperat pe parcurs, ea s-a resimțit la nivelul relației pe care a avut-o cu organizațiile locale ale PSD.

Una dintre cele mai aspre critici care i se aduc lui Mircea Geoană se referă la strategia politică greșită din ultimii ani și, în mod special din perioada de campanie din noiembrie 2009.  Spre deosebire de anii trecuți, când își contura o strategie pe termen lung, în ultimii ani, acțiunea politică a PSD - cu o poziționare inconsecventă, o serie de mișcări neinspirate care au plasat partidul într-o atitudine defensivă – a dovedit că partidul nu și-a construit un proiect pe termen lung, ci s-a rezumat la demararea unor măsuri conjuncturale, luate în pripă și fără o analiză eficientă a implicațiilor pe scena politică. De altfel, în ultimii doi ani, Mircea Geoană a fost criticat de unii lideri social-democrați care îi reproșau lipsa de proiecte și de viziune politică. Putem să credem că în toți acești ani și în mod special în campania pentru alegerile prezidențiale, PSD a acționat pe baza unei strategii eronate – prin alianțe neinspirate, o concentrare exclusivă pe atacul la președintele Traian Băsescu în detrimentul neglijării propriului electorat și a ofertei programatice social-democrate. Sau, putem să credem că Mircea Geoană a avut marele ghinion de a fi contemporan cu Traian Băsescu, un adversar care s-a dovedit redutabil, în pofida dezavantajului pe care ar fi trebuit să i-l aducă erodarea imaginii publice dată de exercițiul guvernării.

În acest moment, șansele lui Mircea Geoană de a obține un nou mandat depind foarte mult de forța și credibilitatea viitorului său contracandidat. Deși în favoarea sa se vehiculează o serie de argumente – un procent de vot destul de apropiat de cel al lui Traian Băsescu, nevoia menținerii unității partidului și pericolul unei iminente scindări, susținerea din teritoriu – există un curent critic major care poate declanșa o schimbare a lui Mircea Geoană din fruntea partidului. Declarația lui Constantin Niță privind sprijinul acordat de către 39 de organizații PSD lui Mircea Geoană este departe de a fi una liniștitoare pentru actualul președinte, în condițiile în care opțiunile organizațiilor din teritoriu nu sunt pe deplin definitivate iar numele contracandidatului său nu a fost stabilit. 

Opoziția din PSD  - încă difuză și necoordonată

În mod cert, gruparea adversă care s-a conturat în PSD și care solicită înlăturarea actualei conduceri a partidului este una actualmente difuză. Deopotrivă Miron Mitrea și Adrian Năstase, principalii promotori ai schimbării la vârf, constată pe baza unor analize ale evoluției PSD din ultimii ani, greșelile strategice ale partidului și sunt de acord în privința unei schimbări radicale în conducerea partidului. Dezacordul intervine, se pare, în ceea ce privește formula de leadership. Putem presupune, în acest sens, că și anumite aspecte ce țin de relaționarea trecută a celor doi poate fi un impediment serios în conturarea unei formule comune. Deși fiecare dintre cei doi și-au anunțat intenția de a candida la funcția de președinte, ambele candidaturi pot fi abordate cu unele rezerve. Miron Mitrea este un veteran al PSD, un bun organizator cu influență în unele filiale locale. Pe de altă parte, problemele nefinalizate cu justiția, precum și acuzația care i se aduce privind „colaboraționismul” cu Traian Băsescu – adevărate sau nu – pot fi dezavantaje pentru o eventuală candidatură la șefia PSD. Putem aprecia că exprimarea, extrem de vocală, a intenției de a-și depune candidatura vizează o anumită mobilizare a activului de partid împotriva lui Mircea Geoană dar și preluarea inițiativei în crearea unei mișcări de frondă care să propună o alternativă la actuala conducere. Pot fi relevante, în acest sens, discuțiile cu Sorin Oprescu și Cristian Diaconescu, în vederea susținerii pe care Mitrea le-ar putea-o acorda pentru câștigarea președinției PSD. Pe de altă parte, trebuie să avem in vedere faptul că Miron Mitrea chiar crede în șansele și capacitatea sa de a mobiliza voturile în sprijinul candidaturii sale la congres.

Mai rezervat în criticile la adresa actualei conduceri a PSD, Adrian Năstase pare să fie un candidat cu mai multe șanse în preluarea șefiei partidului. După ce a fost votat pentru conducerea Consiliului Național al PSD, Năstase a revenit în viața partidului și în acest moment poate conta pe susținerea unor filiale din țară. Candidatura sa are o serie de avantaje – îndelungata sa experiență politică și buna cunoaștere a mecanismelor din PSD, opoziția certă față de PDL, calitățile de lider – dar și dezavantaje – problemele din justiție, de imagine și anumite temeri că acestea s-ar putea repercuta asupra partidului. Putem presupune de asemenea, că abilitatea și fermitatea manierei sale de conducere ar putea fi considerate ca un dezavantaj de către liderii din teritoriu. Să nu uităm că mandatul lui Mircea Geoană a adus o modificare majoră la nivelul mecanismelor organizaționale, permițând o mai mare libertate de acțiune președinților de filiale și, în acest context, pentru unii dintre acești lideri renunțarea la acest tip de libertate poate fi considerată un inconvenient. În ultimele săptămâni, Adrian Năstase a criticat, mai nuanțat, actuala conducere a PSD, subliniind însă, în mod special, nevoia unei analize a evoluției PSD din ultimii ani și necesitatea colaborării în echipă pentru revigorarea partidului. În ceea ce privește o potențială candidatură, Năstase a preferat să aștepte discuțiile din cadrul Comitetului Executiv, apreciind, în mod corect, că semnalele care vin din teritoriu sunt determinante în ceea ce privește șansele sale la conducerea partidului. Rămâne un semn de întrebare dacă și în ce măsură Adrian Năstase a reflectat la erorile din trecut și dacă a tras învățămintele de rigoare în decursul  perioadei de penitență auto-asumată în anii 2006-2008.

Între toți posibilii candidați, Cristian Diaconescu este considerat cu cele mai multe șanse la conducerea PSD. Deși inițial a ezitat să dea un răspuns tranșant cu privire la intenția sa, Diaconescu și-a confirmat candidatura în urma unor discuții exploratorii cu toate grupările din partid. Cu excepția susținerii declarate a grupului de la Cluj, Diaconescu nu are certitudinea unui sprijin din partea celorlalte grupări. Dat fiind faptul că ultimele declarații ale lui Diaconescu arată o atitudine conciliatorie a acestuia în raport cu actuala conducere a PSD, putem presupune, astfel, o distanțare a acestuia de grupările Mitrea și Năstase. Candidatura sa se poate baza pe o serie de avantaje – o imagine bună, relație bună cu mass-media, fără probleme majore în justiție, o poziționare echilibrată în relația cu ceilalți lideri din partid. De cealaltă parte, există un dezavantaj – lipsa unei experiențe solide în activitatea de partid și o necunoscută legată de calitățile sale de lider/organizator. În mare parte, efectele acestui tip de dezavantaj ar putea fi estompate în condițiile în care Cristian Diaconescu ar dispune de capacitatea și talentul de a-și atrage sprijinul unei echipe profesioniste la nivelul conducerii partidului.
Făcând o succintă trecere în revistă a candidaturilor pentru președinția PSD, trebuie să spunem că cei trei lideri vor reprezenta pilonii în jurul cărora se va mobiliza activul PSD care va vota împotriva lui Mircea Geoană. Cu certitudine, șansele unei viitoare alternative la actuala conducere depinde de mai mulți factori. În primul rând, de coordonarea celor trei lideri și stabilirea consensuală a unei singure variante de echipă (președinte, secretar general, vicepreședinți) cu un program comun, bine articulat. Mai contează, în mod esențial, demararea campaniei în teritoriu, discuțiile cu președinții de filiale și, nu în ultimul rând, o atenție sporită acordată pregătirii și desfășurării viitorului congres. În acest moment, distribuția centrelor de putere în PSD este una extrem de difuză, iar curentul anti-Geoană unul destul de confuz și necoordonat. Se pot distinge grosso modo, o mișcare radicală, care vizează înlăturarea actualei conduceri, în care cel mai vizibil este Miron Mitrea, dar care îl poate include și pe Adrian Năstase. Se conturează și o mișcare moderată, oarecum consensuală, care dorește schimbarea printr-un eventual dialog cu unii lideri ai actualei conduceri și care îl poate promova pe Cristian Diaconescu. În mod cert, discuțiile și negocierile grupărilor interne din PSD vor continua mai ales după Comitetul executiv al partidului, când se vor cunoaște opțiunile liderilor de filiale și, în mod clar, surprizele nu vor lipsi până în momentul desfășurării Congresului.

În final, putem constata că prin comparație cu anul 2005, conflictul intern în PSD s-a acutizat iar nevoia găsirii unei soluții care să revigoreze acest partid este cu atât mai imperioasă cu cât scena politică românească trebuie să se echilibreze pe zona stângii. Miza este mai puternică, pe de o parte pentru că avem nevoie de o opoziție consistentă și în actualele condiții PSD riscă să piardă și rolul de lider, în detrimentul PNL. Pe de altă parte, România trebuie să abordeze cu mai mult discernământ rolul care îi revine ca membru al instituțiilor europene și, în acest context, are nevoie de o acțiune coordonată a stângii românești la nivelul grupurilor politice din Parlamentul European și, în general, la nivelul structurilor decizionale ale comunității UE.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 70

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: