Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Românii de dincolo de Prut

Cezar DOBRE

Despre românii moldoveni care locuiesc în Rusia Sovietică sau mai bine zis în Republica Autonomă Moldovenească, înființată în anul 1924, știm deocamdată relativ puțin. În decursul unui deceniu de existență, întinderea teritoriului acestei republici a fost schimbată de mai multe ori și o dată cu ea s-a modificat, bineînțeles, și numărul total al populației. Republica Moldovenească posedă actualmente o suprafață de 8.434 kilometri pătrați, este compusă din următoarele 11 "raioane" administrative: Camenca, Codima, Balta, Ribnița, Ananiew, Cotovschi (Bârzula), Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia, Tiraspol și Ocna Roșia.

Capitala ei la început a fost fixată la Balta, apoi la Ananiew și mai apoi la Tiraspol.
După statistica oficială sovietică, noua republică cuprindea în anul 1926 în total 567.306 locuitori, dintre care circa 30% erau români moldoveni, iar restul populației era compus din ucraineni, ruși, evrei, nemți și diverse alte naționalități.
Ziarul oficios "Izvestia" din 29 august 1924 scrie că în regiunea Ribnița se găsesc printre 48.748 locuitori, 25.387 români moldoveni, la Dubăsari printre 57.371, 33.690, la Tiraspol întreaga populație este românească și că la Ananiew din 43.545 - 24.249 este numărul românilor moldoveni.
Unii dintre scriitorii români susțin că numărul total al românilor moldoveni care se găsesc în Rusia Sovietică între Kamenetz-Podolsk, Nipru și Odessa ar fi de circa 800.000, ba chiar 1.200.000 de suflete, iar în același timp alți scriitori români, ca și Ciubăr, președintele Republicii Ucrainene, calculează numărul lor la numai 400.000 de suflete.

Dar și cifra aceasta, incomparabil mult mai reală, trebuie considerată cam exagerată, deoarece, dacă vom adăuga la 172.000 de români moldoveni, cât ar exista în Republica Autonomă Moldovenească după datele statisticilor oficiale sovietice din 1926, și pe acei români moldoveni, care dintr-un motiv sau altul au rămas afară din calculele statisticilor oficiale rusești sau străine, precum și numărul acelor moldoveni care locuiesc în comune răzlețe, în regiunile învecinate republicii, între Bug și Nipru, și din totalul astfel obținut vom scădea în mod imparțial numărul mare al românilor moldoveni, azi deja în întregime, sau aproape în întregime rusificați, atunci numărul lor total real în nici un caz nu poate trece de 250.000-300.000 de suflete.
"Soviet Union Year Book" din 1928 afirmă că populația totală a Rusiei Sovietice în anul 1926 a fost de 147.000.000 suflete din care 0,2% români și moldoveni, ceea ce corespunde aproximativ totalului de 250.000-300.000 de suflete.

Cum ținutul acesta este unul eminamente agricol, românii moldoveni în marea lor majoritate sunt plugari de meserie, dar în afară de cultura pământului arabil, ei se ocupă mult și cu cultura viilor, pomilor fructiferi, a sfeclei și a tutunului.
Situația economică a românilor din Republica Autonomă Moldovenească nu poate fi nici mai bună nici mai rea ca situația celorlalți locuitori din Rusia Sovietică, dar în privința vieții lor culturale sunt privilegiați, întrucât sovietele - probabil în scop de propagandă - au făcut mari sforțări pentru ridicarea nivelului cultural al populației moldovenești.

De la 1924 încoace, sovietele au înființat o mulțime de școli moldovenești, unde învățătorii moldoveni predau copiilor, la început în obiect moldovenesc, și apoi în limba română.
Astfel, până când în anul școlar 1924-1925 din 291 școli primare noi, înființate în Republica Autonomă Moldovenească, numai 11 puteau fi considerate ca școli moldovenești, în anul școlar următor din 360 școli primare deja 95 erau moldovenești și în fine în anul școlar 1926-1927 numărul școlilor moldovenești se ridica la 99 (din numărul total de 394 al școlilor existente).
În anul 1925 s-au creat 6 școli primare agricole și se intenționa deschiderea unei școli superioare tehnice cu limba de predare română.

Pe lângă aceste școli mai există și altele, ale căror unic scop este lichidarea analfabetismului și ele se numesc după prescurtarea denumirii lor rusești "licbez".
Cum la început numărul învățătorilor români moldoveni n-a fost decât 10% din totalul învățătorilor angajați, s-a deschis la Odessa un curs pentru formarea învățătorilor moldoveni.
Din știrile publicate de "Moldova Socialistă" (singurul ziar care apare în limba moldovenească) în cursul anului 1934 reiese că școlile moldovenești se găseau încă într-o stare destul de primitivă. Lipsa mare a învățătorilor care să cunoască bine limba moldovenească și a manualelor școlare face ca funcționarea acestor școli să fie anevoioasă.
În 1934, adică după 10 ani de existență a republicii, "Statesman's Year Book" afirmă că Republica Autonomă Moldovenească are 578.822 locuitori, dintre care 30% sunt moldoveni, 48,5% ucraineni, 8,5% ruși, 8,5% evrei și 4,5% diverse naționalități.

Este evident că după reluarea legăturilor diplomatice cu Rusia Sovietică,  informațiile noastre asupra vieții acestor români vor putea fi mai ușor completate și controlate, iar salvarea lor definitivă realizată, fie printr-un schimb de populație voluntar și limitat, fie printr-o acțiune de colonizare unilaterală întreprinsă din partea României. Această operațiune de salvare ar trebui să se facă bineînțeles cu acea precauție (selecționare severă prealabilă) care ni se impune prin forța stărilor actuale din Rusia Sovietică.
Cum după toate probabilitățile rușii și ucrainenii din Basarabia ar fi puțin dispuși să opteze pentru viața socială actuală de dincolo de Nistru, numărul lor redus ar fi foarte bine completat cu toți acei comuniști din România care ar fi dispuși să plece în Rusia și acceptarea lor desigur că n-ar fi refuzată din partea autorităților sovietice competente.
Publicat în : Români în lume  de la numărul 69

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: