Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Despre modernizarea Rusiei și impactul „soft power”

Gabriela IONIȚĂ

 În discursul anual despre Starea Națiunii, un discurs caracterizat de media drept dur, Dmitri Medvedev a criticat în fața Consiliului Federației Ruse "arhaismul cronic" al țării pe care o conduce. "În secolul al XXI-lea, țara noastră are nevoie de o modernizare în profunzime. Va fi o premieră în istoria noastră, ce va fi bazată pe valorile și instituțiile democrației", a spus Medvedev, amintind în același timp că Rusia nu a reușit să lupte eficient împotriva crizei economice din cauza dependenței sale de exporturile de materii prime, al căror preț a scăzut simțitor.


"Gradul competivității economiei rusești este rușinos de scăzut" a mai adăugat președintele Rusiei, amintind și de corupția extrem de ridicată și de dependența mult prea mare de petrol și gaz. Majoritatea analiștilor sunt de acord că Medvedev are perfectă dreptate afirmând că din cauza acestor probleme, Rusia nu are capacitatea de a-și folosi pe deplin potențialul și cu atât mai puțin posibilitatea de a le oferi cetățenilor săi condiții de viață moderne. Sub mottoul "Modernizarea Rusiei", liderul de la Kremlin și-a propus schimbări importante, iar afirmația, de o mare abilitate retorică potrivit căreia această modernizare trebuie să se bazeze pe valorile democrației, sună încurajator. Medvedev a adăugat discursului său o retorică democratică, ceea ce a alimentat, ca de obicei, speranțele optimiștilor, în timp ce scepticii așteaptă ca aceste cuvinte frumoase să se materializeze în fapte. Însă de la „soft power” la fapte concrete, într-un sistem sufocat de hățișuri birocratice și arondat unor puternice cercuri de interese, e ca și cum ți-ai propune să străbați Siberia la pas. Lesne de gândit și improbabil de realizat.

Parte din media occidentală, aflată mereu în dilema „Cine conduce Rusia – Putin sau Medvedev ?” și aparent incapabilă să înțeleagă cum poate funcționa un astfel de tandem (poate că nașterea unei pseudo-științe a „tandemologiei” – ar rezolva situația ?! se întreabă ironic analistul Peter Lavelle) a văzut imediat în discursul liderului de la Kremlin o formă de repudiere a moștenirii lui Putin și o posibilă sciziune în relațiile dintre cei doi demnitari. Analiștii de la Moscova au replicat că fondul ideatic al discursului despre modernizarea Rusiei nu se deosebește de politica fostului președinte, Vladimir Putin. Confirmarea a venit chiar din partea premierului rus. Care în  discursul susținut la congresul anual al partidului său, Rusia Unită, organizat la Sankt-Petersburg, și-a exprimat susținerea față de apelul președintelui Dmitri Medvedev de modernizare a țării, apreciind că „ acest apel reflectă dorința întregii societăți ruse”.

Cum se împacă ideologia „conservatorismului” rus promovată de partidul premierului cu modernizarea promovată de președinte ? Cunoscutul strateg politic Gleb Pavlovsky, considerat un apropiat al  Kremlinului, apreciază că declarația lui Medvedev a fost un semnal că ar fi de dorit o implicare mai activă a partidului Rusia Unită în concretizarea obiectivele sale politice. "Există un decalaj între pozițiile președintelui, primului-ministru și ale partidului", a admis Pavlovski, adăugând că un astfel de partid gigant ar putea fi divizat în cele din urmă în facțiuni liberale și mai conservatoare, fără însă a preciza și dacă o astfel de ipoteză ar aduce schimbări semnificative pe eșicherul politic. Însă domnia sa recunoaște că mesajul poate genera confruntarea unor mentalități ostile: “Modernizarea are adversarii ei înverșunati. Este o parte din funcționărimea care se teme să-și piardă privilegiile clasei distribuitoare și întreprinzătorii din sfera de materii prime care nu întreprind nimic”.

O interpretare obiectivă s-ar putea găsi în tabăra criticilor moderați ai Kremlinului. Potrivit acestora, președintele Medvedev nu este o antiteză a lui Vladimir Putin, el face parte din evoluția naturală a viziunii pe care predecesorul său a creionat-o pentru Rusia. În acest context, Doctrina Putin, Strategia 2020, Modernizarea Rusiei – în varianta update a articolului „Rusia, înainte !” nu sunt decât etape, pași succesivi ai unui plan strategic amplu prin care Rusia își construiește și revendică locul pe harta geostrategică a secolui XXI. Cei mai mulți observatori subliniază, totuși, că apelul lui Medvedev pentru liberalizare și modernizare se rezumă mai degrabă la încercarea de a convinge și persuada, decât la acțiuni, acestea din urmă continuând să fie apanajul premierului Putin.

Vicepreședintele Centrului de Cercetări Politice, Alexei Makarkin, este de părere că problema principală este cum va fi perceput mesajul președintelui de societatea rusă și dacă aceasta îl va susține pe președinte. “Căci elitele și așa trăiesc bine într-o Rusie bazată pe exporturile de materii prime, în timp ce în societate crește nivelul de scepticism, cinism și conștiința că tot nu se va reuși să se facă ceva. O problema majoră de sistem, corupția, subminează în mod serios eficiența deciziilor economice și, respectiv, încrederea populației”. Observația extrem de întemeiată reiterează implicit faptul că Medvedev vorbește o limbă pe care Occidentul o poate înțelege. Mai exact, schimbarea constă în faptul că Medvedev are capacitatea meritorie de a vorbi cu propriul său popor și lumea exterioară, în același timp. Însă deși vorbește o limbă comună, înțelegerea diferă de vreme ce președintele Medvedev continuă (ca urmare a unei mentalități bazate pe clișee) să fie mai bine perceput și acceptat pe extern decât în plan intern. Desigur, acest lucru aduce un plus pentru imaginea Rusiei în lume și un progres de percepție a țării prin utilizarea a ceea ce în genere numim "soft power". Noile realități mondiale obligă Kremlinul să adopte o atitudine cooperativă și deschisă față de lumea exterioară. Căci această modernizare nu poate fi atinsă decât prin integrarea în economia internațională, după cum afirmă și Medvedev însuși. În aceste condiții, nu e de mirare că Medvedev a subliniat că Rusia urmărește o politică externă cât se poate de pragmatică, cu scopul modernizării interne a țării. Astfel, diplomația se va orienta, în mai mare măsură decât în trecut, în funcție de economia Rusiei, iar politicii externe îi va reveni o semnificație pur funcțională. Din punct de vedere istoric, o astfel de atitudine reprezintă o schimbare de paradigmă de-a dreptul revoluționară. Partenerul principal vizat, Uniunea Europeană, ar trebui să profite de această nouă șansă, definindu-și propriile obiective și sprijinind modernizarea Rusiei.

Desigur, necesitatea de modernizare în sine este evidentă, dar nu și metodele sale sunt evidente, și cel mai important - scopurile și prețul plătit de contribuabil. Ceea ce a generat desigur o amplă dezbatere la nivel național. De altfel, pentru o bună recepție și în plan intern, livrarea discursului președintelui Medvedev a fost pregătită prin postarea pe blogul prezidențial a articolului “Rusia, înainte!”. Mai mult, deși o prezență destul de discretă în media, Vladislav Surkov, primul adjunct al șefului administratiei prezidențiale și principalul ideolog al Kremlinului a răspuns la întrebările revistei social-politice “Itoghi”. Sau mai exact, a încercat să explice pe înțelesul tuturor cam în ce constă noua strategie. Ideea centrală necosmetizată: fără modernizare, soarta Rusiei este pecetluită. Fie se investește masiv în tehnologizare și reformare, fie uriașul de la Răsărit va fi condamnat la înfrângere în lupta concurențială și la o existență destul de tristă. Cele cinci direcții strategice de dezvoltare propuse de administrația prezidențială sunt: eficiența energetică prin reducerea consumului de energie, tehnologii nucleare, tehnologii spațiale și, în primul rând, cele de telecomunicații, tehnologii în domeniul medicinei și tehnologiei informaționale strategice. Numai că nu vorbim de o “modernizare liberală”, care nu se potrivește Rusiei pentru ca implică “anarhie și haos”. “Avem nevoie de stabilitate politică și trebuie să ne folosim de instituțiile democratice”. Un liberalism reglementat nu mai e liberalism vor replica adepții teoriei clasice. Nici adepții neoliberalismului nu se vor declara mai mulțumiți fără reformarea instituțiilor statului menite reglementării. În plus, Vladislav Surkov pare să uite că tocmai clamata stabilitate politică din timpul mandatelor lui Putin a fost un factor cheie în stagnarea reformelor politice și economice. Iar în instituțiile democratice ale Rusiei birocrația și corupția sunt la ele acasă. Deci cam greu de dat pe ușă afară. Oricum, pe anumite coordonate, răspunsurile lui Surkov au fost mai degrabă născătoare de întrebări și polemici decât de clarificări.

În ceea ce privește mediul de afaceri din Rusia, Surkov consideră că: “Business-ul rusesc de azi nu l-a născut nici pe Ford, nici pe Edison, nici pe Bill Gates. Business-ul nostru nu trăiește pe seama creării noilor produse și tehnologii. El trăiește încă în mare măsură prin redistribuirea și exploatarea fostei proprietăți sovietice și nu a proprietății create de el”. Ideea, îndreptățită de altfel, nu este însă de natură să-i calmeze pe contestatarii privatizărilor și re-re-privatizărilor asupra cărora continuă să planeze semne de întrebare.

Iar dacă ani de zile atenționările experților nu au dat rezultate, efectele crizei mondiale asupra economiei Rusiei au arătat clar și extrem de concret ajustările care trebuiau făcute de mult timp. Drept pentru care, în speech-ul lui Medvedev, cât și al lui Vladislav Surkov (care conduce și Comisia pentru modernizare și dezvoltare tehnologică de pe lângă președintele Rusiei) găsim un accent deosebit pus pe renunțarea la economia bazată pe exporturi de materii prime, precum și pe atragerea investiților străine, preluarea tehnologiilor și cunoștințelor de la țările avansate. Autoizolarea Rusiei ar fi fatală pentru ea, spune Surkov, referindu-se cred mai degrabă la efectele unei marginalizări în plan extern ca urmare a unor politici neinspirate în plan intern.

Desigur, din discuțiile generate de mesajul președintelui Medvedev nu au lipsit nici criticile dure. Concluzia principală a acestora: totul se reduce la vorbe; fără democratizare și deschidere politică, fără depășirea stadiului de autoritarism, economia Rusiei n-are cum să fie modernizată. Fără o reală democrație, fără reducerea corupției și a birocrației la toate nivelurile administrației, fără o legislație eficientă și un sistem juridic în slujba legii în mod real, toate apelurile privind transformarea economiei bazate pe exporturi de materii prime într-una bazată pe tehnologii inovatoare nu rămân decât apeluri, fără rezultate în plan concret. După părerea acestor critici, Rusia continuă să rămână o țară unde, cu sau fără criza economică, statul și guvernul joacă un rol mult prea mare în economie.

Remarcând faptul că pentru prima dată, Rusia nu se mai definește în primul rând printr-o ideologie sau prin arsenalul ei militar, ci prin întrebarea, cum le poate oferi cetățenilor condiții de viață mai bune pe calea modernizării – noua religie de stat a Rusiei,  politologul Nikolai Zlobin  consideră că „necesitatea creării unui mecanism de modernizare permanentă, este o sarcină mult mai delicată”. De altfel, domnia sa atrage atenția că :”Principalul pericol ar fi încercarea de a simula upgrade-ul, înlocuindu-l cu tot felul de reforme, menite doar să consolideze regimul actual și să îmbunătățească rapoartele privind progresele înregistrate”. Pentru că, deși a criticat autoritarismul la nivel regional și a solicitat mici înlesniri pentru partidele de opoziție din sistem, Medvedev nu a făcut nicio propunere reală de reformă a sistemului politic din Rusia. Astfel, rămâne întrebarea dacă aceste obiective extrem de ambițioase pot fi atinse într-un stat pe care Medvedev l-a calificat pe bună dreptate drept birocratic și corupt. În al doilea rând, este puțin probabil ca o modernizare economică și tehnologică atât de cuprinzătoare să fie posibilă fără reformele politice necesare. Iar „criticându-l pe Medvedev pentru indecizie, reproșându-i lipsa de comandă politică și un plan clar de acțiune, opoziția democratică a Rusiei a deschis calea pentru întoarcerea triumfală la putere a lui Putin”.

Mesajul lui Medvedev se vrea a fi o creionare a unei etape evolutive. Medvedev însuși cu siguranță, nu se prezintă pe sine ca fiind foarte diferit de mentorul său, Putin. De ce ar trebui cineva fie surprins de acest lucru? În fond, deși sunt două persoane diferite, aparținând unor generații diferite, și care provin din medii diferite, ambii doresc același lucru pentru Rusia – un stat puternic, modern,  recunoscut ca decident major la nivel mondial și capabil să îndeplinească expectațiile cetățenilor săi. Dacă dincolo de impactul de imagine, generat de discurs, vor exista și rezultate, urmează să vedem, neputând cere concretizarea unui astfel de plan peste noapte. Deocamdată însă, Rusia continuă să fie nici atractivă, nici periculoasă, nefiind o democrație înfloritoare, dar nici o dictatură înfricoșătoare. Cu avantajele și dezavantajele aferente.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 69

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: