Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Alegerile prezidențiale din Ucraina – un pas înainte. Încotro ?

Gabriela IONIȚĂ

 La început de an nou, populația Ucrainei va decide cine îi va conduce destinele în perioada 2010 – 2015. După o criză politică prelungită, ar putea fi un pas înainte spre normalizare. Experiența românească mă îndeamnă să fiu reținută în acest sens. Totuși realitățile din Ucraina sunt net diferite și normalizarea capătă multiple înțelesuri atunci când se relaționează cu opțiunile Est sau Vest.
Până la scrutinul electoral de pe 17 ianuarie 2010 prin care ucrainenii își vor alege președintele a mai rămas mai puțin de o lună.



Un scrutin prezidențial marcat de amânări, repercusiuni grave ale crizei financiare și probleme de constituționalitate, dar și de un interes sporit din partea electoratului (se anunță o rată de participare de peste 85%) într-o țară în care identitatea cetățenilor oscilează între un Vest pro-occidental euroatlantic și un Est cu privirea îndreptată înspre vulturul bicefal al Kremlinului. În cursa pentru președinția Ucrainei s-au înscris 18 candidați. Iar campania electorală (începută pe 17 octombrie 2009 – conform legislației Ucrainei candidații au la dispoziție trei luni) aflată pe ultima sută de metri a cunoscut toate etapele și ingredientele de la obișnuitele promisiuni până la scandaluri cu acuzații de pedofilie și altercații violente. Dacă în primul tur niciunul dintre candidați nu obține majoritatea absolută, atunci urmează un al doilea scrutin peste 3 săptămâni (7 februarie).

Alegerile prezidențiale și parlamentare precedente au arătat că în Ucraina (45,7 milioane locuitori), simpatiile populației se grupează în trei mari zone: de est, de centru și de vest. Astfel, regiunile (oblasti) din estul țării (considerate ca nuclee rusofile) votează majoritar cu șeful Partidului regiunilor, Viktor Ianukovici, iar cele de centru sunt dominate de simpatizanții actualului prim-ministru, Iulia Timoșenko, zona de vest fiind cea care l-a sprijinit masiv pe Viktor Iușcenko care în prezent nu se mai numără printre favoriți. În aceste condiții, lupta pentru câștigarea fotoliului prezidențial de la Kiev s-a concentrat îndeosebi pe câștigarea alegătorilor din partea de vest a țării, unde spiritul naționalist este accentuat, iar aspirațiile euroatlantice mai evidente.

Potrivit sondajelor de opinie, candidatul prorus Viktor Ianukovici, a cărui alegere controversată din 2004 a declanșat Revoluția Portocalie, urmată de victoria opozantului său prooccidental Viktor Iușcenko și a actualului premier Iulia Timoșenko, este favoritul pentru acest scrutin. Pe locul doi în sondaje se află Iulia Timoșenko. Blocul Ucraina Noastră-Autoapărarea Poporului (NU-NS), ce includea în 2007 nouă partide de centru - dreapta ce îl sprijineau pe actualul președinte, Viktor Iușcenko, și avea în parlament 72 de deputați, în ultimele luni s-a fărâmițat în 14 partide (fiecare având propriu candidat la președinție, din rândul unor foști miniștri sau deputați). Dintre cei 72 de parlamentari, 40 o sprijină acum pe Iulia Timoșenko (coaliția democratică), iar din restul de 32, doar 17 și-au mai afirmat susținerea pentru Iușcenko (gruparea “Pentru Ucraina!”). De altfel, actualul președinte a fost părăsit și de către oamenii de afaceri ucraineni și, conform sondajelor, Iușcenko nu mai poate conta la alegeri decât pe 2-3 % din voturi.

Pentru teritoriul electoral pierdut de Iușcenko, principalii favoriți sunt Arsenii Iațeniuk (Frontul Schimbării) și Iulia Timoșenko, care are un avans de 6-7 puncte procentuale față de Iațeniuk în cele 7 oblasti din vestul țării. Discuții masive au generat elementele de discurs care inițial au stat la baza creării blocului NU-NS și anume: abolirea imunității parlamentare, intrarea Ucrainei în UE și în NATO; independența energetică față de importul de gaz din Rusia și recunoașterea legală a mișcării partizanilor ucraineni ce au luptat atât contra naziștilor, cât și a sovieticilor (Bandera s.a.). În acest context, scrisoarea, pe un ton critic foarte dur, adresată (și postată pe blogul prezidențial) în luna august de președintele rus Medvedev lui Iușcenko, a provocat satisfacție simpatizanților pro-Kremlin dar în același timp a avut drept efect și sporirea șanselor în vestul țării a candidaților naționalist-populiști și pro-occidentali. Iulia Timoșenko pare să aibă un atu în plus la acest capitol și datorită sprijinului diasporei ucrainene din SUA și Canada.. Un cuvânt important în campania electorală îl are și Piotr Simonenko, chiar dacă șansele sale de a câștiga sunt minime. Simonenko a fost desemnat în cadrul celui de-al 43-lea Congres al Partidului Comunist din Ucraina în calitate de candidat al Stângii (reunite într-un bloc electoral ca urmare a inițiative liderului Partidului Progresist Socialist din Ucraina, Natalia Vitrenko). Din blocul care îl va suține pe Simonenko mai fac parte: Partidul „Dreptate”, Uniunea Forțelor de Stânga și Partidul Social-Democratic din Ucraina.

Printre elemente cheie ale confruntării electorale a candidaților ce-și dispută fotoliul prezidențial de la Kiev s-au aflat: limba de stat, averea candidaților și, probabil cel mai important, susținerea din partea SUA sau a Rusiei, după caz.

În cadrul Congresului Mondial al Ucrainenilor, Iulia Timoșenko a declarat că sprijină necondiționat ideea ca limba  ucraineană să rămână singura limba oficială de stat din țară. În schimb Viktor Ianukovici a afirmat în discursul său electoral că susține ca și rusa să fie limbă de stat, ceea ce îi poate aduce voturi în estul și sudul țării. Însă, conform analiștilor politici, această opțiune i-a scăzut semnificativ șansele de a-i convinge pe alegătorii din vestul țării și – într-o oarecare măsură – și în regiunile centrale ale Ucrainei. De remarcat faptul că pentru a compensa acest deficit, Viktor Ianukovici a încheiat cu organizația care reprezintă interesele românilor din Ucraina un acord în care își ia angajamentul să obțină pentru limba română statutul de limba oficială la nivel regional, în schimbul susținerii sale la alegeri de către minoritatea română. Mai mult, pentru a da o și mai mare deschidere discursului său și a miza pe sprijinul minorităților, Ianukovici susține că „pentru a rezolva problema limbii oficiale, ar fi suficient ca Ucraina să adopte o lege privind limbile prin care să implementeze cerințele Cartei europene a limbilor regionale”. În replică, candidatul Sergey Tighipko, l-a acuzat pe Ianukovici de trădare și comerț cu integritatea teritorială a Ucrainei (acuze grave care însă nu i-au adus cine știe ce câștig electoral, semn că discursurile de tip sovietic nu prea mai au aderenți) afirmând că "Ianukovici nu poate să nu știe că organizațiile românilor ucraineni și autoritățile României aflate în spatele lor consideră Bucovina de Nord și sudul Basarabiei - teritorii anexate ilegal de la România". Tighipko a menționat că „agrează necesitatea descentralizării administrative în Ucraina, dar nu pe calea creării de autonomii cultural-naționale, ci recurgând la modelul UE de subsidiaritate - autoritățile centrale să se ocupe de problemele ce depășesc atribuțiile administrațiilor locale”.

Prilej de nesfârțite dispute și acuze a generat și averea candidaților. Cel mai bogat candidat pentru funcția supremă este fostul șef al Băncii Naționale a Ucrainei, omul de afaceri Sergey Tighipko, cu un câștig anual de 2,5 milioane US dolari. Pe locul doi ca avere este managerul Mihail Brodski, cu un câștig anual de 2,0 milioane $, iar pe locul trei – avocatul Oleg Riabokon, cu un câștig de 700.000 $. Averea declarată a lui Viktor Iușcenko e compusă din 170 mii $, două apartamente în suprafață de 371 și, respectiv, 300 m.p., un teren de 13,3 ha., o casă la țară construită pe 657 m.p. , un automobil Zaporojeț și o motocicletă Harley-Davidson. Viktor Ianukovici a câștigat anul trecut 500.000 $. El mai deține o casă în suprafață de 620 m.p. și un apartament de 239 m.p. Din declarația de avere a Iuliei Timoșenko rezultă că anul trecut a câștigat doar 48.000 $ și că nu are decât un apartament în Dnipropetrovsk în suprafata de 52 m.p., de unde se poate concluziona că multimiliardara prințesă a gazului e chiar săracă în comparație cu alți candidați. De altfel, asupra premierului Timoșenko au fost lansate cel mai adesea acuzațiile că ar utiliza fonduri de susținere din surse obscure.

Dacă în ultimii ani, pe fondul unei perpetue crize economice și politice, susținerea pentru un eventual parcurs european a scăzut constant, susținerea acordată candidaților de SUA sau Rusia continuă să fie considerată importantă. Statele Unite, prin vocea  secretarului de stat american Hillary Clinton speră că „alegerile prezidențiale din Ucraina, vor fi libere și corecte”. De asemenea, după întâlnirea cu omologul său ucrainean Piotr Porocenko, Clinton a precizat că: "Statele Unite își confirmă susținerea față de Ucraina pentru aspirația la democrație și deschidere, salutăm creșterea libertății presei și a culturii politice din această țară. Susținem integrarea viitoare a Ucrainei în NATO și în Uniunea Europeană și sperăm o organizare de alegeri prezidențiale libere și corecte". Însă șefa diplomației americane a evitat susținerea în mod deschis a vreunui candidat, menționând că este dispusă să colaboreze cu liderii aleși de poporul ucrainean. În schimb, interesul Moscovei e cât se poate de vizibil. La un an după declanșarea conflictului din Caucaz, relațiile proaste dintre Rusia și Ucraina au cunoscut un punct culminant, și concludent am spune, prin mesajul președintele rus, Dmitri Medvedev adresat omologului său ucrainean, Victor Iușcenco, în care îl acuză pe acesta de “deviere de la principiile de prietenie și parteneriat cu Rusia”. Mesajul lui Medvedev trece în revistă o serie de puncte divergente cum ar fi: sprijinul Ucrainei pentru președintele georgian Mihail Saakașvili în timpul invaziei rusești a Georgiei din august 2009, cursul declarat pro-aderare-NATO al Ucrainei care vrea să se asigure astfel în fața “falsei amenințări rusești”, impedimentele create de ucraineni pentru flota rusească din Marea Neagră, antagonismul față de reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ruse. La final, liderul de la Kremlin își exprimă speranța că o „nouă conducere politică în Ucraina va fi în măsură să stabilească relații conforme cu adevăratele aspirații ale celor două popoare și ale securitații europene”. Concluziile se impun de la sine.
Însă, prin înțelegerile semnate la recenta întâlnire dintre premierii Putin și Timoșenko, Rusia dorit să asigure Europa că nu va exista o nouă criză a gazelor. Mai mult, a dorit să arate comunității internaționale că nu se va lăsa antrenată în lupta electorală din Ucraina. Că ar putea apărea însă surprize, o recunoaște chiar vicepreședintele Gazprom, Alexander Medvedev, într-un interviu acordat Agenției InfoRusia: „Ne exprimăm speranța că Ucraina va respecta obligațiunile ce-i revin din contracte și va plăti la timp pentru consum. Rusia le-a transferat bani pentru tranzitul pe teritoriul ucrainean, am efectuat inclusiv și o plata în avans în valoare de 2 -2,1 miliarde dolari, le-am anulat penalitățile pentru reducerea consumului pentru anul 2009, am acceptat reducerea volumului de gaze pentru 2010. Unicul aspect care poate apărea este legat de factorul electoral din Ucraina și nu sunt excluse unele tentative de a bloca plata facturii pentru gazele rusești sau de a bloca organizarea alegerilor. Avem, însă, toate premisele să sărbătorim Revelionul în liniște pentru că urmatoatea plată urmează să se facă pe 7 ianuarie”.

Alegerile prezidențiale din Ucraina vor fi monitorizate de observatori naționali și internaționali. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și-a desfășurat în noiembrie misiunea de observare pentru alegeri, ce cuprinde 16 experți care vor monitoriza situația la Kiev și alți 60 repartizați în toată țara. În ziua votului, vor fi mobilizați 600 de observatori suplimentari.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 69

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: