Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Tandemul Rusia-China – între alianță și competiție geostrategică

Gabriela IONIȚĂ

Vladimir PutinDezbaterile cu privire la securitatea energetică și noile construcții geostrategice ce decurg de aici rămân o problemă de actualitate pe agenda tuturor factorilor implicați. Evoluțiile din prima decadă a acestui secol au readus în atenția specialiștilor Eurasia ca punct nodal al viitoarelor strategii geopolitice. Între marii actori globali ce își dispută mai mult sau mai puțin discret capacitatea de a aduce acest spațiu în sfera proprie de influență se numără China, Rusia și Statele Unite. Astfel că în acest context, analiștii s-au întrebat în nenumărate rânduri în ce măsură tradiționala și frățeasca prietenie ruso-chineză înseamnă un parteneriat strategic pentru contracararea influenței Statelor Unite pe continentul asiatic și cât este o luptă acerbă pentru recunoașterea poziției de lider regional.

Primul palier al relației Rusia-China, cel economic, este și cel mai des invocat atât de autoritățile de la Moscova, cât și de cele de la Beijing. Privită prin ochii rușilor din Orientul Îndepărtat, China vecină arată ca o veșnică și istorică amenințare. Asediate tăcut de peste un milion de imigranți ilegali chinezi care trec granița rusă și lucrează ca muncitori, fermieri și comercianți, autoritățile locale ruse par incapabile să stopeze fenomenul.
Temerile lor se aud cu greu la Moscova. Sau, dacă se aud, Kremlinul are o opinie diferită: China oferă oportunități economice. Iar creșterea economică din ultimul deceniu se datorează în parte și exporturilor masive către China. Iar în aceste condiții nu e greu de înțeles de ce suspiciunile și diferendele vechi sunt trecute cu tact sub tăcere. La rândul său, Beijingul are nevoie, cel puțin deocamdată, de un furnizor de combustibil sigur și la îndemână care să-i poată acoperi cererea datorată creșterii economice susținute prin care China dorește să devină o superputere. Economică, militară și chiar spațială.
Recent, presa din Rusia a acordat spații largi unui document în care se stipulează cadrul de cooperare dintre Rusia și China până în 2018. La care, în mod evident, se adaugă cele peste 40 de acorduri semnate de premierul Putin cu ocazia vizitei în China din această toamnă. Și care, așa cum chiar Vladimir Putin preciza, „nu se referă doar la furnizarea de combustibil”. Premierul rus a menționat în acest sens semnarea unui acord privind implicarea Rusiei în construcția centralei nucleare de la TianWan. Rusia încearcă astfel să își încurajeze economia, afectată serios de criza economică și despre care președintele Dmitri Medvedev spunea că va scădea cu 7,5% în 2009 (cu mult peste estimările inițiale). Astfel că semnarea acordului privind livrarea de petrol și gaze către China, al doilea consumator de energie din lume, reprezintă sigur o gură de oxigen pentru economia rusă.
Printre înțelegerile economice dintre cele două țări se află și două împrumuturi de câte 500 de milioane de dolari din partea băncilor chineze pentru instituțiile financiare din Rusia. Schimburile comerciale dintre China și Rusia au crescut de la 10 miliarde de dolari pe an la peste 50 de miliarde în ultimii șase ani, ținta fiind însă de 60-80 miliarde de dolari până la finele lui 2010.
Chiar și așa, petrolul și gazele naturale reprezintă mai mult de jumătate din exporturile rusești către China. Drept pentru care în cursul anului 2009, Kremlinul a fost de acord să finanțeze cu 25 de miliarde construirea unei conducte între Siberia și China, în schimbul promisiunilor oficialilor de la Beijing că vor cumpăra petrol de la ruși timp de 20 de ani. Referitor la cel de-al doilea palier al relațiilor ruso-chineze, cel politic, opiniile sunt diferite. De la viziunea de ansamblu până la diferențe de nuanță. Se vorbește în primul rând de un parteneriat strategic menit să concretizeze trecerea de la supremația americană la o lume cu multiple centre de putere globală și regională.
Același parteneriat ar trebui să contracareze influența Statelor Unite ale Americii în zona asiatică. În același timp merităm să ne amintim că președintele Hu Jin Tao a declarat cu ocazia celei mai recente vizite la Moscova că țara sa “este gata să intensifice relațiile cu Rusia, în vederea accelerării formării unei ordini mondiale multipolare". Mulți experți sunt însă de părere că interesele Rusiei cu China sunt mai degrabă comerciale decât politice. De cealaltă parte, unii se tem că Moscova, intenționat sau nu, prin livrările masive de combustibil și tehnică militară va contribui la o cursă a înarmărilor în Asia de Est - respectiv China, în timp ce Japonia, Coreea de Sud și Taiwanul vor fi susținute de SUA. Au existat și voci care au susținut că, din punct de vedere politic și economic, Rusia pare că încearcă să copieze modelul chinez.
Mai ales că redresarea rapidă a Chinei în condițiile actualei crize economice a demonstrat că modelul e unul care chiar funcționează. De asemenea, unii dintre analiștii occidentali au semnalat că o parte din elementele Doctrinei Putin au fost inspirate de doctrina Partidului Comunist din China, în susținerea teoriei fiind invocată și buna relaționare a comuniștilor chinezi cu Partidul Rusia Unită, în detrimentul celor cu omonimul rus condus de Ghenadie Ziuganov.
Argumentul e greșit: diferențele reies chiar din modul în care chinezii și rușii de rând percep cele două formațiuni politice. În vreme ce chinezii văd în Partidul Comunist un conducător care veghează la interesele lor și ale țării, rușii văd în partidul premierului Putin un mix ciudat între elitele tranziției și o umbrelă de vreme rea pentru îmbogățiții aceleiași perioade tulbure. Desigur, există și alte diferențe majore: reformele care au stat la baza trecerii economiei chineze la o economie de piață au fost mult mai consecvente și mai chibzuite decât cele din Rusia lui Elțîn. Iar statul chinez încă deține un control riguros mai ales asupra domeniilor considerate strategice.
În Rusia, încercările președintelui-premier Vladimir Putin de refacere a controlului strategic s-au concentrat în principal pe resursele energetice și au fost mai degrabă fațada în spatele căreia oligarhi «cuminți» i-au înlocuit pe cei deveniți indezirabili. De asemenea, potrivit indicilor la nivel mondial, la capitolul corupție Rusia stă mult mai rău decât China. Iar climatul de investiții din Rusia este mai puțin ospitalier, iar dreptul de proprietate e departe de a fi considerat un principiu de bază. Rusia a fost surclasată de China și la capitolul infrastructură. Și enumerarea poate continua cu criza demografică și cea din sistemul de sănătate, care se vor înrăutăți pe fondul descreșterii economice. În schimb, Rusia rămâne mai deschisă decât China, cu partide de opoziție independente (deși majoritatea cooptate sau asociate puterii de guvernare – sfârșitul rapid al “rebeliunii” din Duma de Stat în urma alegerilor regionale a arătat clar acest lucru) și o mai mare libertate de exprimare. Deosebirea cea mai evidentă implică rețeaua de Internet, care este cenzurată în China, dar nu și în Rusia unde a devenit un instrument important de informare și comunicare. Și de propagandă, implicit.
Însă soliditatea parteneriatului strategic Rusia-China ridică și numeroase semne de întrebare. Faptul că Moscova a cerut garanții ferme pentru exportul de combustibil pe o perioadă lungă de timp nu e întâmplător. Economia Rusiei a înregistrat un declin accentuat ca urmare a crizei economice, dar mai ales a unor factori agravanți: expunere la scăderea prețului mondial al petrolului și scăderea cererii de combustibil – adică pilonii pe care se baza major întreaga economie. Relansarea va fi una lentă și va trebui susținută de o retehnologizare masivă care necesită investiții uriașe de capital. În acest timp, creșterea economiei chineze a depășit la finalul lui septembrie 8%, obiectiv pe care și l-a fixat Beijingul pentru întregul an 2009. Potrivit experților AFP, acest prag de 8% este considerat necesar pentru a crea suficiente locuri de muncă ca să fie evitate tulburările sociale.
De asemenea, conform ultimelor estimări ale FMI, economia Chinei va crește cu 8,5% în acest an și cu 9% în 2010. Planul de relansare a Chinei pentru 2009-2010 prevede investiții de 4.000 de miliarde de yuani (400 miliarde euro), în speranța de a compensa prin consumul intern scăderea exporturilor, ca urmare a crizei mondiale. Prin comparație, până când va avea o economie diversificată, performantă și competitivă, iar creșterea economică se va relua în parametri normali, Rusia are multe de făcut în plan intern. În acest timp, China își poate permite să-și construiască strategiile prin care să nu mai depindă major de importul de combustibil rusesc. Iar o privire scurtă asupra mutărilor deja existente demonstrează că temerile Rusiei sunt întemeiate.
Astfel, doar în acest an China a cumpărat 11 procente din compania KazMunaiGaz Exploration Production, o subsidiară a grupului KazMunaiGaz, deținută de Kazahstan, contra sumei de 949 de milioane de dolari, sporindu-și astfel influența energetică în Asia Centrală. “Achiziția se adaugă valului de investiții chineze în afara țării, în domeniile petrolier, minier și altor resurse naturale. De altfel, companiile chineze au fost extrem de active în Kazahstan, o țară foarte întinsă, dar puțin populată, la granița sa de nord-vest”, relatează Associated Press.
La rândul său, președintele venezuelean, Hugo Chavez, a anunțat semnarea unui parteneriat cu China în valoare de 16 miliarde de dolari și având ca obiect bazinul Orinoco, bogat în resurse petroliere. Chavez nu a oferit detalii asupra documentului, dar a precizat valoarea investiției părții chineze: 16 miliarde de dolari în următorii trei ani. Companiile chinezești implicate vor fi asociate legal cu compania de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA), pentru a produce 450.000 barili pe zi. (Dovadă că Rusia urmărește cu atenție mutările partenerului strategic, o săptămână mai târziu, Venezuela a anunțat semnarea unui un acord similar cu un consorțiu rusesc. Înțelegerea va aduce un grup de cinci companii rusești în Venezuela cu investiții de peste 20 miliarde dolari în următorii trei ani și le oferă acestora dreptul să sondeze în zona Orinoco.)
Mai mult, au devenit extrem de consecvente demersurile Chinei de a-și mări participarea la câmpurile petrolifere din Africa. "Companiile petroliere chineze sunt foarte interesate în a obține participații în marile câmpuri petrolifere care sunt aproape de stadiul de producție sau sunt în stadii de dezvoltare. Guvernul chinez este interesat să-și asigure propriile resurse pe termen lung", susține Thomas Grieder, analist londonez la IHS Global Insight. Economia Chinei va necesita peste 11 milioane de barili de petrol pe zi peste 5 ani, cu 38 de procente mai mult decât anul trecut, conform analiștilor.
Companiile chineze din Africa se diversifică de la proiecte de construcții menite să faciliteze accesul la resursele minerale și se orientează către strategii care includ companii occidentale și bănci locale. În cadrul acestui proces, China intră în competiție cu unele dintre cele mai mari companii din Statele Unite și Europa, în căutare ele însele de resurse în regiune, informează Bloomberg. Modul în care practicând o diplomație non-agresivă, discretă dar extrem de eficientă China își urmărește interesele la nivel mondial merită o discuție aparte. Cu SUA și Uniunea Europeană, dar și cu partenerul rus, China a intrat în competiție și în țările est-europene (amintim aici uriașul împrumut pe care China este dispusă să-l acorde Republicii Moldova, dar și împrumutul nerambursabil de jumătate de milion de euro acordat recent României), semn că uriașul asiatic jinduiește, dacă nu la supremația mondială, cel puțin la o sferă de influență extinsă.
În aceste condiții, deși mediul de afaceri rus s-a arătat încântat de profiturile ce vin din exportul de tehnologie militară (China este a doua piață de desfacere ca mărime, după India), ambițiile chineze privind dotarea cu armament performant aduc întrebări și temeri din partea experților și cu siguranță dau dureri de cap strategilor de la Moscova. O altă problemă dătătoare de migrene Rusiei este schimbarea dramatică a compoziției etnice în Siberia și Orientul Îndepărtat, ca urmare a imposibilității stopării imigrărilor ilegale dinspre China. Iar atenția anemică acordată acestui fenomen de către autoritățile chineze pare să sugereze că nici nu intenționează cu adevărat să rezolve problema. Moscova știe foarte bine cât au costat-o conflictele etnice din republicile aflate în imediata apropiere și nu-și dorește alte noi experiențe de acest fel la mii de kilometri distanță.
Dacă acestui mozaic îi adăugăm reluarea atenționărilor autorităților locale ruse din Habarovsk privind încălcarea de către China a normelor ecologice și poluarea teritoriului rus, vedem că există motive pentru posibile divergențe. Care însă vor rămâne doar un zgomot de fond în surdină atâta timp cât interesele economice primează. Menționam într-unul din numerele anterioare ale revistei că modul în care Federația Rusă își va impune interesele în relația cu Europa și America depinde esențial și de sfera de influență pe care aceasta o va dobândi în cadrul Organizației de la Shanghai, și cu precădere în spațiul asiatic. Dar acest lucru este la fel de valabil și pentru China. E greu de dat un răspuns cert în ce măsură Rusia va ști să gestioneze eficient relația de alianță și competiție cu partenerul strategic asiatic.
În ce privește ambițiile Chinei, lucrurile devin pe zi ce trece tot mai clare. Anul viitor, China se pregătește să primească vizita a peste 70 milioane de vizitatori, la Expo 2010 - Shanghai. Cum ne-a obișnuit deja după organizarea J.O., China se va prezenta și cu această ocazie la un nivel impresionant. Important, chiar și numai la nivel simbolic, pavilionul care va găzdui participanții chinezi sugerează "Coroana Orientală" și a fost special proiectat pentru acest eveniment.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 68

Comentarii

Comentariul nr.1 - Horatiu a spus în 23.11.2009 17:49:00:
Nu cu mult timp in urma unitati militare chineze au efectuat exerciții comune cu unități rusești, fiind prima dată de la invaziile mongole când soldații cu ochii oblici ies peste granița de vest...Ce carti mari joaca astia intre ei, iar noi avem o politica externa de doi bani.
Comentariul nr.2 - Cornel a spus în 06.12.2009 15:41:00:
Europa si SUA s-au bucurat cand au distrus economiile Poloniei sau Romaniei. Cum sa distrugi insa tari de genul India sau China, tari care creeaza milioane de ingineri si de doctori...este imposibil. Pe undeva realizez ca Asia devine jucatorul numarul in lume.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: