Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Prioritățile României în relația cu Uniunea Europeană

Andreea VASS

Alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009 au loc în toate statele membre ale UE,  în condițiile în care efectele crizei financiare și ale recesiunii mondiale se fac simțite din plin în viața de zi cu zi a oamenilor, atât în Europa, cât și în România.

375 milioane de cetățeni europeni, din aproape 500 de milioane, sunt așteptați la urne pentru a alege 736 de deputați în PE. Pe 7 iunie 2009, cetățenii români cu drept de vot vor alege 33 de deputați în PE.
Prin votul cetățenilor români, cei 33 de deputați trimiși în PE  vor  putea reprezenta și apăra interesele cetă­țe­nilor prin participarea la deciziile instituțiilor europene.
Apreciem că putem puncta 5 prio­rități ale României în relația cu UE asu­pra cărora se impune să ne concen­trăm eforturile la nivelul instituțiilor europene:
o Ieșirea țării din situația generată de criza financiară și recesiunea economică globală;
o Absorbția fondurilor europene;
o Ridicarea monitorizării pe justiție și lupta împotriva corupției;
o Asigurarea circulației libere a forței de muncă și intrarea României în spațiul Schengen;
o Intrarea României în zona euro.
În mod evident, există și alte pro­bleme ale cetățenilor români care pot fi rezolvate mai bine cu sprijinul UE, cum sunt de exemplu: stimularea compe­ti­ti­vității și a ocupării forței de muncă; agricultura și dezvoltarea rurală; edu­ca­ția și sănătatea; energia și schim­bările climatice; transporturile; mediul înconjurător; protecția consumatorilor; păstrarea identității culturale și spirituale.
În cele ce urmează, ne vom referi însă numai la cele 5 priorități.
Ieșirea României din situația creată de criza financiară și recesiunea economică globală
Guvernul actual are un program anticriză, coerent și eficient.  Acesta a fost inclus în bugetul țării pe anul 2009 și adoptat o dată cu acesta. Programul anticriză ține seama de efectele crizei financiare și ale recesiunii economice mondiale, precum și de dezechilibrele, risipa banului public făcută de gu­vernarea precedentă în ultimii doi ani și incapacitatea de folosire a fondurilor europene.
 Prin programul anticriză, se urmă­resc trei scopuri:
o Relansarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă, prin investiții și stimularea mediului de afaceri;
o Protejarea populației de efectele crizei, în special a persoanelor cele mai defavorizate;
o Relansarea procesului de credi­ta­re și asigurarea lichidității necesare bunei funcționări a economiei.
Principalele măsuri ale progra­mu­lui anticriză sunt:
Pe componenta economică:
o Investiția publică masivă în infras­tructură, prin reducerea cheltuie­li­lor de consum din buget.  Se alocă 7,1% din PIB pentru investiții în sectorul public. Aici intră investițiile privind trans­por­turile, reabilitarea termică a blocurilor, cu suportare de la bugetul de stat și de la bugetele locale a 80% din costuri, modernizarea infrastructurii locale – canalizări, rețele de apă, drumuri lo­cale, a infrastructurii din educație, sănătate etc.;
o Menținerea cotei unice de impozit pe veniturile firmelor și ale persoanelor de 16% și a nivelului TVA de 19%;
o Reducerea și simplificarea sistemului de taxe și tarife cu caracter nefiscal;
o Scutirea de impozit a profitului reinvestit de către firme;
o Combaterea și reducerea evaziunii fiscale;
o Achitarea datoriilor lăsate de către vechiul guvern pentru lucrările de investiții executate, facturate și neplătite;
o Asigurarea cu prioritate a fon­durilor pentru cofinanțarea proiectelor care se execută cu fonduri europene, astfel încât să îmbunătățim substanțial absorbția acestora;
o Capitalizarea CEC și a Eximbank pentru susținerea finanțării proiectelor din mediul de afaceri, îndeosebi la nivelul firmelor mici și mijlocii;
o Continuarea și extinderea programului „Rabla” și modificarea taxei auto;
Pe componenta socială:
o Instituirea pensiei sociale mini­me garantate de 350 lei lunar, măsură de care beneficiază peste un milion de pensionari, majoritatea provenind din rân­dul celor care au lucrat în agri­cultură și aveau pensii foarte mici;
o Compensarea a 90% din prețul de referință pentru medicamentele din lista B pentru pensionarii cu pensii de până la 600 de lei;
o Prelungirea perioadei de acor­dare a ajutorului de șomaj și scutirea de la plata contribuțiilor sociale pentru cei aflați în șomaj tehnic;
 o Susținerea formării profesionale continue pentru angajați și șomeri prin suportarea a 50% din cheltuieli.
Acest program anticriză este însoțit de reforme structurale aflate în curs de realizare care vor mări competitivitatea economiei românești, contribuind astfel nu numai la ieșirea mai rapidă din criză, dar și la dezvoltarea țării, într-un mod sustenabil din punct de vedere financiar.
Principalele reforme structurale se referă la:
o Descentralizarea administrației publi­ce – în educație, sănătate, agri­cul­tură, cultură și administrație –, prin mutarea deciziilor și a resurselor la nivelul autorităților locale, în condiții de asigurare a îndeplinirii obiectivelor de politici naționale în domeniu și a stabilității macroeconomice;
o Reforma fiscală, cu accent pe reducerea numărului mare de taxe (parafiscalitatea);
o Reforma sistemului de sala­rizare în sectorul public, cu înlăturarea distorsiunilor în materie de sporuri, niveluri de salarii și a inechităților create;
o Reforma și restructurarea agen­țiilor publice și a aparatului guver­na­mental;
o Reforma sistemului de pensii, cu eliminarea inechităților generate de sistemele „speciale”;
o Susținerea acelor sectoare economice în care România poate avea avantaje competitive în raport cu alte țări.
În condițiile scăderii fluxului de investiții străine directe spre România și ale scumpirii creditului extern, Guvernul Boc  a reușit, într-un timp scurt, să asigure finanțarea externă necesară țării în perioada 2009-2010 prin acorduri de împrumut încheiate cu Comisia Europeană și FMI. Aceste acorduri sunt o parte componentă a programului de măsuri anticriză al guvernului, iar prevederile acestora se reflectă în bugetul rectificat al țării și în programul guvernamental de reforme structurale.
La nivel european
Europarlamentarii români ar trebui să acționeze pentru:
o adoptarea deciziilor necesare la nivelul PE și al celorlalte instituții europene în vederea realizării hotă­râ­rilor Consiliului European cu privire la folosirea sumei de 5 miliarde euro desti­nată proiectelor din domeniul energiei și introducerii internetului de mare viteză în zona rurală, proiecte în care România este direct interesată;
o respectarea angajamentului politic al șefilor de state și de guverne din UE de a nu condiționa ajutorul de stat dat băncilor și companiilor din statele membre de introducerea de restricții față de țările unde acestea au companii sau filiale subsidiare. Neres­pec­tarea acestui angajament contra­vi­ne principiilor de funcționare a pieței unice și politicii concurențiale;
o includerea în orice pachet de mă­suri, la nivel european, privind ieșirea din criză și relansarea econo­mi­că de măsuri specifice statelor mem­bre aflate în plin proces de con­ver­gență cu țările dezvoltate din UE. În acest sens, salutăm decizia Consiliului European de dublare a fondului pentru sprijin al balanței de plăți de la 25 la 50 de miliarde de euro, măsură de care va beneficia și România în cadrul acordurilor de împrumut cu Comisia Europeană și FMI;
o o mai bună coordonare a politi­cilor economice ale statelor membre, ca urmare a caracterului global al crizei care necesită corelarea și sincro­ni­zarea programelor naționale de măsuri anticriză;
o accelerarea finalizării pieței uni­ce a UE, cunoscând că există sectoare economice – cum sunt, de exemplu, ener­gia și transporturile – unde piața UE este încă fragmentată, iar o piață unică dinamică, inovatoare și com­pe­titivă este singurul răspuns durabil la criza economică și la fenomenul globa­lizării;
o adoptarea de măsuri pentru îmbu­nătățirea reglementării și supra­ve­gherii instituțiilor financiare și pie­țelor financiare, oriunde există posi­bi­litatea apariției riscurilor sistemice;
o reafirmarea angajamentului sta­telor membre pentru respectarea pe termen mediu și lung a prevederilor Pactului de Stabilitate și Creștere prin care se asigură consolidarea finanțelor publice în UE și se apără stabilitatea monedei unice, euro;
o majorarea resurselor destinate Fondului european pentru adaptarea la globalizare și simplificarea proce­du­rilor de accesare a acestuia în vederea valorificării la maximum a potențialului sau de a sprijini reîncadrarea în muncă a persoanelor care și-au pierdut lo­cu­rile de muncă;
o intensificarea cooperării interna­țio­nale pentru prevenirea adoptării de către alte țări a unor măsuri protec­țio­niste de natură comercială și finan­ciară care nu ar face decât să frâneze ieșirea din criză la nivel mondial;
o susținerea inițiativelor Grupului 20 cu privire la respectarea regulilor de transparență și cooperare de către țările în care se află paradisuri fiscale, în scopul combaterii evaziunii fiscale și fraudelor fiscale;
o actualizarea Planului european de redresare, în funcție de noile evoluții ale economiei europene și mondiale și de rezultatele acțiunilor coordonate ale statelor membre și ale altor țări pentru depășirea crizei financiare și recesiunii globale.
Absorbția fondurilor europene
UE susține efortul de modernizare a României și de ridicare a standar­du­lui de viață al  oamenilor și printr-un sprijin financiar masiv de 32,2 miliarde euro, în perioada 2007-2013. Din aceas­tă sumă, 19,7 miliarde euro sunt destinați creșterii competitivității fir­melor și economiei românești, dezvol­tă­rii infrastructurii de transport, protec­ției mediului, dezvoltării regionale și a re­surselor umane, iar 12,5 miliarde eu­ro pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Contracararea efectelor crizei fi­nan­ciare internaționale și ale rece­siu­nii economice mondiale impune acum, mai mult ca oricând, folosirea integrală a fondurilor europene alocate Româ­niei, deoarece acestea contribuie direct la stimularea cererii prin cofinan­țarea investițiilor și susținerea agricul­turii.
Pornind de la această necesitate, guvernul actual a fixat ca prioritate  îmbunătățirea radicală a absorbției fondurilor europene. În acest scop, a fost adoptat un set de decizii, dintre care amintim:
o în bugetul țării, a fost stabilită ca prioritate alocarea resurselor necesare cofinanțării investițiilor care se reali­zează și cu finanțare din fondurile europene;
o a fost creat Comitetul interminis­te­rial pentru absorbția fondurilor europene, sub coordonarea directă a  primului ministru, care săptămânal anali­zează gradul de absorbție a fondurilor europene și adoptă măsurile necesare pentru ca banii europeni să se materializeze cât mai repede în obiective realizate în România;
o una dintre primele măsuri adoptate a deschis drumul participării la licitații pentru obiective finanțate cu fonduri europene a firmelor care au datorii la bugetul țării, dar aceste datorii sunt mai mici sau egale cu datoriile pe care bugetul le are la firmele în cauză;
o altă măsură adoptată a vizat direct scurtarea timpului pentru desfă­șurarea ciclului de viață al unui proiect – respectiv, aprobarea proiectului, semnarea contractului de finanțare, organizarea licitației, finanțarea și realizarea proiectului. În acest sens, a fost modificată legea achizițiilor pu­blice și au fost simplificate procedurile legate de derularea contractelor finan­țate cu fonduri europene.
Sunt necesare inițiative la nivelul instituțiilor europene  pentru:
a)      simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor europene și intro­ducerea unei mai mari flexibilități în schimbarea unor priorități în vede­rea accelerării realizării proiectelor în do­me­niile  cu cel mai mare potențial de creștere și creare de locuri de mun­că;
b)     informarea instituțiilor euro­pe­ne cu privire la progresele realizate de România în accesarea fondurilor europene, la respectarea reglemen­tă­rilor europene și a bunei gestionări a fondurilor; prevenirea oricăror inițiative de blocare a unor fonduri europene destinate României, pe baza unor zvonuri nesusținute de dovezi, cu privire la presupuse nereguli în folo­sirea acestora;
c)    poziționarea favorabilă a României, din punctul de vedere al fondurilor alocate, în noua perspectivă financiară care începe după anul 2013, dar ale cărei conturare și negociere vor începe în anul viitor.
Încetarea monitorizării pe justiție și lupta împotriva corupției
România este încă monitorizată pe justiție, ceea ce înseamnă că nici acum țara noastră nu a îndeplinit încă în întregime angajamentele asumate la momentul aderării cu privire la reforma în justiție și la lupta împotriva corupției. Cu alte cuvinte, în acest domeniu nu îndeplinim încă exigențele criteriilor de aderare, iar România nu poate deveni parte a spațiului european de justiție.
Consecințele pentru România sunt: în prezent, nerecunoașterea de către alte state membre a sentințelor jude­cătorești date pe teritoriul românesc; în perspectivă, dacă nu ne îndeplinim angajamentele asumate, există riscul blocării unor fonduri europene alocate țării noastre, așa cum s-a întâmplat în cazul Bulgariei.
Deputații României în PE au da­to­ria să informeze PE asupra progreselor realizate în domeniul reformei în justiție și al luptei împotriva corupției și în mod deosebit asupra:
o deblocării în Parlamentul Româ­niei și trimiterii în justiție a dosarelor demnitarilor suspecți de fapte de coru­pție;
o dezbaterii și adoptării în Parla­men­tul României a codurilor penal și civil și codurilor de procedură penală și civilă, necesare modernizării siste­mu­lui legal;
o rezultatelor care să demons­tre­ze că justiția este capabilă să asigure aplicarea legii într-un mod indepen­dent și eficient.

Libertatea de mișcare a forței de muncă în piața unică și intrarea României în spațiul Schengen

După doi ani de la aderarea la UE, România încă se confruntă cu restricții în circulația forței de muncă din țară pe teritoriul altor state membre, după cum, la călătoriile din țara noastră în alte state membre aflate în zona Schen­gen, cetățenii români sunt încă supuși controlului la trecerea frontie­relor.
 Libertatea de mișcare a forței de muncă în piața unică este un drept fundamental al cetățenilor europeni, în beneficiul acestora și al competitivității economiei europene. Cu toate acestea, prin tratatele de aderare la UE, în­cheiate de noi­le state membre, inclusiv de către România, s-a prevăzut dreptul vechilor state membre de a introduce restricții temporare la circulația forței de muncă din noile state membre.  Aceste restricții pot acoperi o perioadă de până la maximum 7 ani, cuprinzând trei etape: o primă etapă de doi ani, inche­iată la 31 decembrie 2008; a doua etapă posibilă de încă trei ani și o a treia de încă doi ani.
În prezent, un nu­măr de 9 state membre au anunțat, după prima etapă de doi ani, că mențin încă restricții pentru circulația liberă a forței de muncă din România pe teri­toriul acestora.  
Europarlamentarii români au dato­ria ca în PE să solicite monitorizarea modului în care statele membre aplică prevederile Directivei 2004/38/CE privind dreptul la libera circulație și șederea pe teritoriul sta­telor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, precum și respec­tarea principiului preferinței comuni­tare de către unele state membre care, deși mențin restricții în circulația forței de muncă din România, încurajează migrația din țări terțe.  
România se pregătește să intre în spațiul Schengen în anul 2011, adică într-un spațiu fără frontiere interne, în care trecerea dintr-un stat membru în altul se face fără controale de fron­tieră. În același timp, România are aceeași responsabilitate ca orice alt stat membru din spațiul Schengen pentru securizarea frontierei externe a UE, inclusiv pentru introducerea sistemului  de informații Schengen din a doua generație.
Desigur că efortul principal pentru realizarea acestui obiectiv este în România. Cu sprijinul financiar al UE, România trebuie să asigure securi­ta­tea frontierei externe a UE și aplicarea politicii europene privind migrația lega­lă și prevenirea și stoparea migrației ilegale.
La nivelul instituțiilor europene sunt necesare inițiative pentru:
o accelerarea definitivării regle­men­tărilor UE privind politica comună de imigrare și azil, pe baza principiilor avansate de către Comisia Europeană în iunie 2008. UE în ansamblu trebuie să încurajeze și să atragă muncitori calificați și talentați din restul lumii pentru a compensa deficitul demo­gra­fic european și a deveni cea mai com­pe­titivă economie bazată pe cunoaș­tere;
o susținerea înființării unui sistem european de supraveghere a frontie­relor, pentru gestionarea acestora.  Cu prioritate, vom susține crearea unei Gărzi europene de coastă pentru pro­tecția zonei de coastă, având în vedere că Europa este înconjurată de apă în cea mai mare parte a frontierelor sale;
o continuarea negocierilor UE cu  SUA pentru ca SUA să acorde accesul la programul american de eliminare a obligativității vizelor pentru cetățenii din toate statele membre, asigurând astfel egalitatea de tratament pentru toții cetățenii europeni, inclusiv pentru cei români;
o informarea parlamentarilor eu­ro­­­peni și a grupurilor politice din PE asu­pra modului în care România îndeplinește criteriile intrării în spațiul Schengen.

Intrarea României în zona euro


În anul 2009, din zona euro fac parte 16 state membre ale UE din totalul de 27. Ultima țară care a intrat în zona euro este Slovacia, care a început negocierile de aderare la UE o dată cu grupul de țări din care a făcut parte și România.
Criza financiară internațională a demonstrat că riscurile pentru statele membre din zona euro sunt mai mici decât cele pentru statele membre din afara zonei euro. Monedele țărilor din afara zonei euro au fost supuse presiunilor și au suferit deprecieri, dobânzile de pe piețele financiare sunt mult mai mari decât cele din zona euro și, de regulă, aceste state membre au posibilități mai mici de impulsionare a economiei prin stimulente fiscale, așa cum proce­dează majoritatea țărilor din zona euro.
Potrivit Tratatului de aderare, Ro­mâ­nia are obligația de a adopta reformele necesare pentru a îndeplini crite­riile de convergență pentru intra­rea în zona euro. În acest scop, Româ­nia și-a propus să adopte moneda euro în anul 2014, cu intrarea prealabilă, în anul 2012 într-un mecanism de supra­veghere a fluctuației cursului de schimb al leului, care trebuie să rămâ­nă într-un interval limitat de variație, fără intervenții importante ale BNR. În prezent, România nu îndepli­neș­te de­cât unul din cele 5 criterii de conver­gență necesare pentru intrare<<<<<<<<<<a în zona euro.  Acest criteriu este ponderea dato­riei publice față de produsul intern brut, care este sub 60%. Dar, de fapt, suntem conștienți că îndeplinim și acest singur criteriu nu în special dato­rită reformelor noastre, ci ca urmare a folosirii veniturilor din privatizare în rambursarea datoriei publice.
Prin urmare, România are de făcut reforme consistente și coerente pentru a adopta moneda euro, iar recentul acord cu Comisia Europeană și FMI reprezintă un pas în direcția cea bună.
Este însă nevoie și de acțiuni la nivelul instituțiilor europene pentru:
o implicare mai mare a Comisiei Europene și a Băncii Europene Cen­tra­le în analiza și sprijinul acordat statelor membre din afara zonei euro în actuali­zarea anuală a programelor de conver­gență, elaborate în baza Pactului de creștere și stabilitate, cu luarea în considerare a efectelor crizei;
o susținerea reanalizării criteriilor de convergență în funcție de noile reali­­tăți din economia UE. De exemplu, în condițiile în care inflația în unele state membre se aproprie de zero sau se intră chiar în deflație, este foarte greu pentru un stat membru aflat în plin efort de reducere a decalajelor economice față de țările dezvoltate, inclu­siv a decalajelor în nivelul prețu­rilor, să respecte criteriul de conver­gen­ță privind inflația;
o solicitarea examinării periodice în comisia de specialitate a PE a stadiului progreselor făcute de statele membre în îndeplinirea criteriilor de convergență pentru intrarea în zona euro;
o informarea grupului politic al PPE și a europarlamentarilor asupra mă­surilor adoptate de către România pentru îndeplinirea criteriilor de convergență, în scopul intrării în zona euro și, în primul rând, în legătură cu:
o restabilirea echilibrelor finan­ciare, deteriorate în perioada 2007-2008, mai ales readucerea deficitului bugetar în limite suste­na­bile;
o efectuarea reformelor structu­ra­le necesare pentru ridicarea compe­titi­vității și realizarea unei creșteri econo­mi­ce durabile, în concordanță cu obiectivul strategic de atingere a  unui standard de viață european.
Publicat în : Politica interna  de la numărul 67

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: