Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România, în vid moral

Arthur SUCIU

Cu doar un an în urmă, România părea să fi pășit ireversibil pe calea dezvoltării, a integrării europene, recuperarea decalajului față de țările occidentale fiind o chestiune de angajament și, bineînțeles, de timp. În plină criză economică mondială, astăzi constatăm că procesul de dezintegrare a țării de fapt continuă – pentru că nu am făcut la timp ceea ce trebuia și nu există un proiect de urmat.

Deși guvernanții și economiștii Băncii Naționale afirmă că suportăm bine criza, mai bi­ne decât țările din Occident, realitatea este că suntem vulnerabili și putem claca oricând. Economic și social, ne aștep­tăm la surprize dureroase; în politica internă batem pasul pe loc, iar în cea externă tindem să ne pierdem stabilitatea, ne aflăm în plin proces de dislocare națională. Cel mai rău stăm însă cu valorile. România traversează de ani buni o criză spirituală, iar în prezent ne înfundăm într-o maladie cumplită. La noi însă cuvântul „spirit” trezește zâmbete. O să zâmbim, o să râdem până când o să ne dăm cu capul de pereți.
Am fi avut nevoie de timp ca să putem ieși la lumină, încă cel puțin 10-15 ani de stabilitate internă și externă și de investiții masive ca să ajungem din urmă societățile prospere ale Euro­pei. Ciudat și chiar ridicol este că am mizat din nou pe factorul timp și pe investițiile străine, deși niciodată, în această parte a lumii, noi nu ne-am bucurat de asemenea avantaje pe termen lung. Cum timpul s-a stricat, a ieșit la iveală faptul că, în ultimii 20 ani, timpul a fost în mare parte pierdut. Investitorii se retrag, fondurile europe­ne sunt greu de accesat; în loc să luăm bani, dăm.
Deși nu ne mai putem întoarce la începutul anilor 1990, spiritual nu suntem prea departe de acele vremuri, ba chiar am dat înapoi. Dar nu este trist că nu mai primim ajutor; trist este că nu ne ajutăm singuri. Am fost dependenți de Occident și nu am știut să ne eliberăm la timp: iată ceea ce plătim acum, în vremuri de criză.
Comunismul, condamnabil în teo­rie, ca și în practică, dispunea totuși de un sistem de valori. Prin revoluție, am decis că acest sistem nu este bun și că trebuie să facem ceva ca să-l înlocuim. Tranziția la capitalism a fost procesul prin care am încercat să înlocuim valo­rile comuniste. Criza economică a pus degetul pe rană: dacă am reușit să distrugem aproape în totalitate vechiul sistem, nu am pus nimic sau aproape nimic în loc. Rezultatul este un vid mo­ral, generalizarea mediocrității și a prostului gust. Ne închidem tot mai mult în deriziune, starea noastră de spirit seculară, în loc să facem ceva ca să ne schimbăm, să o rupem o dată pentru totdeauna cu tradiția eșecului și cu scepticismul nostru coroziv. Gene­rația celor născuți în anii 1950 sau 1960 deplânge renunțarea la anumite valori umaniste, și asta pe bună dreptate. Prin comparație cu ce-au trăit ei în tinerețe, măcar că atunci comu­niștii se aflau la putere, acum este un dezastru. Dar chiar și tinerii de 30 de ani, crescuți cu filosofii și scriitorii de stânga americani și doritori de cât mai mult postmodernism trăiesc un senti­ment neplăcut. Căci deriziunea pe care o constată la tot pasul nu este deloc postmodernism. România este o țară insuportabilă pentru toate generațiile ei: pentru cei care au făcut compro­mi­suri în comunism și au sperat să scape de ele (dar au dat în altele) și pentru cei care au visat să intre cât mai re­pede în Occident, dar văd că nu reușim să ne desprindem de Balcani. Nici România clasică, umanistă a unui Cristian Tudor Popescu, nici cea a mai tânărului coleg postmodernist Costi Rogozanu nu prea mai are la ce visa.
În plan intern, aderarea la Uniunea Europeană s-a făcut în paralel cu dezintegrarea sistemului comunist (de fapt, sistemul postcomunist de tip ilies­cian). Traian Băsescu, cel care a câș­tigat în 2004 alegerile în fața liderului PSD, Adrian Năstase, a început un proces de dezintegrare fără precedent. La aproape cinci ani de la aceste alegeri, observăm că, în afară de acest efort de demolare, nu a existat altceva nimic, ceea ce ne face să regretăm epoca tulbure, dar având probleme reale, a perioadei iliesciene. Am ajuns să regretăm anii 1990, când România se zbătea patetic să iasă din comu­nism, căci ăsta era cel puțin un lucru interesant și grav, era ceva adevărat. Astăzi trăim fenomenul de banalizare și generalizare a mediocrității, a pros­tiei și a prostului gust. Iliescu, cel puțin, nu era manelist. Băsescu, în schimb, este, și încă unul învederat. Din man­taua primului președinte a ieșit Vadim Tudor, care măcar știe limba română; din jobenul actualului președinte ies iepurași turciți ca Elena Udrea, care nu știe nici să se îmbrace.
În plan extern, lucrurile sunt și mai grave. Aderarea la Uniunea Europeană nu a adus, așa cum ar fi fost de aștep­tat, o integrare a cetățenilor româ­ni în Europa. Suntem nu de mâna a doua, ci de a treia în toate țările din Vest, sun­tem respinși de peste tot, iar autori­tățile noastre țin aproape întotdeauna cu cei care ne discriminează. Din cau­za președintelui Traian Băsescu, relațiile cu Rusia aproape că nu mai există. În mișcarea politică interna­țio­nală generată de criză, România a fost luată pe nepregătite și nu știe cum să acționeze. Se vorbește tot mai des des­pre faptul că am fost prinși la mijloc între germani și ruși, ale căror acțiuni de expansiune se intensifică. Suntem mereu surprinși de ceea ce se întâm­plă în Republica Moldova și avem o va­gă înțelegere a viitorului Transil­vaniei, în general ne aflăm sub nivelul a ceea ce se petrece.
Tabloul acesta n-ar fi complet dacă n-am adăuga ceea ce lipsește în pre­zent României cu desăvârșire: un proiect politic. Conflictul permanent care există de când Traian Băsescu a ajuns președinte a împiedicat luarea unor decizii majore privind dezvoltarea țării pe termen mediu și lung. Așa cum este președintele nostru, anume un politician versatil care evoluează pe scenă în funcție de schimbarea deco­rurilor, așa este și România. Noi trăim aici de astăzi pe mâine și ne schimbăm ideile și convingerile de la o zi la alta, fără să apucăm să facem nimic serios. Asta e țara, așa suntem și noi.
Criza este în primul rând de ordin spiritual. Dar cine să ia în seamă o asemenea abordare? În România, tot ce ține de spirit este ceva care nu exis­tă. Noi suntem – nu-i așa? – prag­ma­tici. Nu va fi de mirare dacă acest pragmatism ne va sărăci însă și mai mult și, ca revers al medaliei, vom reve­ni în scurt timp la valorile noastre tradițio­nale, la superstițiile noastre tradi­ționale, vom amestecta de-a val­ma creștinismul și manelismul, crezân­du-ne deosebiți, cel mai frumos și mai viteaz popor dintre europeni.
Publicat în : Politica interna  de la numărul 67

Comentarii

Comentariul nr.1 - deea a spus în 23.06.2009 12:48:00:
trist, dar adevarat. din pacate avem de ales intre romania lui iliescu, vadim si becali si romania lui basescu, udrea si eba. ma gandesc daca nu cumva acestia ii reprezinta si ii definesc pe romani.
revolutia din ''89 nu a adus nimic nou. traim cu iluzia ca suntem liberi social, dar de fapt suntem incatusati de frica, frica de a ne pierde locul de munca, casa, asa-zisii prieteni...
singurul lucru care a ramas si dupa revolutie, este lipsa de reactie a romanilor. este acelasi decor...
Comentariul nr.2 - a a spus în 04.07.2009 09:29:00:
Carol al II-lea,cred eu acum,a simtit bine si a avut dreptate:partidele intr-o tara ca Romania sunt adevarate cancere.Democratia ( cea moderna,desigur) nu este decat modul de viata anglo-saxon.Importul ei intr-o tara mai special balcanica decat chiar Bulgaria nu a dus decat la o jalnica maimutareala,cu toate consecintele ce decurg.O dinastie corecta ,competenta si(mai ales)autoritara,cu atributii constitutionale considerabile ar putea sa mai reinvie aceasta tara de veacuri neadunata.
Comentariul nr.3 - Cucu a spus în 09.07.2009 07:49:00:
Nu va faceti mari probleme. Istoria nu s-a terminat. Pe usa de acces in Uniunea Europeana se circula in ambele sensuri si nu avem nici o garantie ca intr-o buna zi nu vom primi un picior in fund. Ca sa fim primiti in Uniune am vandut pe nimic tot ce am avut mai bun,legal si fara nici o posibilitate de a contesta transferul. Contractul e contract! Cand va fi sa parasim Uniunea, vom pleca cu mainile goale si cu nadragii rupti in fund,bine calificati in culegerea capsunilor si munca necalificata in constructii. Da Doamne sa gresesc !

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: