Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Casa Regală a României joacă acum un rol istoric

Cristian BANU

ASR Principele Radu de RomâniaUnul dintre cele mai grele “ce-ar fi fost dacă” ale istoriei noastre recente este “ce-ar fi fost dacă Regele Mihai ar fi fost mai tânăr sau ar fi avut moștenitor măcar un băiat”. Șansele pentru restaurarea monarhiei sunt minime și nu s-ar fi modificat foarte mult, indiferent cât de charismatic ar fi fost regele și eventualul său urmaș. Din acest punct de vedere, cred că cea mai potrivită întrebare este “Are voie Casa Regală să se implice în politică?”.

Citind comentariile mai degrabă critice, unele de o violență deosebită, s-ar pă­rea că răspunsul este nu, că Regele Mihai ar fi trebuit să rămână în cărțile de istorie și să-și vadă liniștit de pro­prietățile și bătrânețile sale. Ceea ce mi se pare ciudat este că MS Regele Mihai i se aplică aceeași “grilă de inter­pre­tare” ca lui Marian Vanghelie sau Traian Băsescu. “Urmărește ceva”. “Ascun­de ceva”. “E omul lui X.” Tocmai unui om care până acum nu a dat dovadă decât de eleganță, coloană vertebrală, distanță… regală față de micimea politicii românești i se refuză apriori dreptul de a fi real preocupat față de gradul de mizerie și degradare în care a ajuns poporul său și asta, culmea, din partea unor declarat mo­narhiști. Candidatura Principelui Radu Du­da nu cred că este “împotriva” cuiva, ci mai degrabă este țintit elec­to­ratul neutru care nu are cu cine să voteze. În momentul de față, active sunt doar galeriile partidelor politice, undeva ma­xim 30% din electorat. Sprijinul decla­rat al MS Regele Mihai exclude orice aranjament politic prealabil.
Un alt lucru interesant pe care îl arată sondajele îl constituie scorul relativ apropiat pentru turul II al celor doi candidați luați în considerare până acum. Când a intrat Traian Băsescu în campanie în 2004, diferența până la Adrian Năstase era mult mai mare. Chiar dacă ritmul de erodare este acum lent, există o saturație față de actualul președinte, încurajată de supra-expunerea acestuia, care avan­ta­jează schimbarea, mai ales că pres­tația guvernului său este penibilă și va accentua ritmul de scădere. Într-a­devăr, președintele mai are în jur de 40%, dar este un procent dintr-un procent destul de mic care mai este interesat de politică (30%, poate 40%, maxim), astfel că un candidat independent are un bazin electoral potențial uriaș.
Nu știu cât va reuși ASR Principele Radu să preia din acesta, însă are potențial bun atât pentru mediul rural, cât și pentru mediul urban și, ce e mai important, din electoratul lui Traian Băsescu însuși. Conform unor sondaje, 16% din populație este favorabilă monarhiei, deci avem aici un potențial nucleu electoral pentru ASR Principele Radu (în condițiile în care PNL are un­deva spre 10% din total populație și Crin Antonescu ajunge la 22%). Acest bazin electoral nu e de neglijat. Într-un eventual tur II cu Traian Băsescu, el ar prelua mult mai mult din electoratul PNL decât ar face-o Mircea Geoană. Aces­ta din urmă, ca și Crin Antonescu au marele dezavantaj că au un bazin elec­toral limitat, șansele ca ei să atra­gă electoratul nehotărât și neimplicat sunt foarte mici, de aceea acord o șan­să mai mare ASR Principele Radu de a ajun­ge în “finală”, cu Traian Băsescu (dacă acesta candidează) sau cu Mircea Geoană.
Privind retrospectiv, cred că gestul MS este premeditat. ASR Principele Radu a fost pregătit din vreme exact pentru așa ceva. Faptul că nu este pe de-a-ntregul “nobil” (deși nu cred că e ceva premeditat aici) face ca ideea de candidatură la președinție să nu fie chiar atât de deplasată. Poate este încă prea devreme - dovadă numărul mare de reacții negative -, însă timpul nu mai are răbdare cu Casa Regală a României. Nepunându-se problema re­ve­nirii la monarhie, implicarea în politi­că trebuia să se realizeze într-un anu­me fel. Construirea unui nou partid este un demers complex și mult mai nepotrivit unei case regale. Pe de altă parte, însă, un șef de stat este mult mai aproape de rolul istoric al unei case regale. Există deja precedentul bulgar al unui rege ales democratic (știu, contextul diferă, dar are valoare de precedent).
Sunt convins că MS Regele Mihai se simte vinovat pentru că în 1947 a ales exilul în locul martiriului și împingerea Principelui Radu reprezintă o formă de a încerca să-și plătească datoria față de poporul pe care l-a părăsit. Casa Regală a României își joacă acum destinul istoric pe mâna Principelui Radu. Poate sfârși în ridicol sau poate redeveni civilizatoarea Ro­mâniei cum a fost în vremea lui Carol I. E un gest de maxim curaj, pentru care merită tot respectul nostru.
Cred că ASR Principele Radu chiar are o șansă, fiind de departe cel mai bun candidat, mai ales dacă se înțe­lege contextul instiutuției prezidențiale de acum înainte. Prin decalarea ale­gerilor prezidențiale de parlamen­ta­re, rolul în politica internă a președintelui devine mult mai mic (și, oricum, Traian Băsescu a demonstrat cu prisosință că nici măcar un președinte-jucător nu deține în mod real puterea), ceea ce ar permite instituției prezidențiale să-și concentreze eforturile pentru repre­zen­tarea externă a României, fiindcă din mandatul lui Emil Constantinescu țara noastră nu a mai contat în plan internațional.
Un ultim semnal în acest sens fiind documentul de la Ambasada Austriei, important nu prin conținut - dacă acel conținut ar fost doar un comunicat de presă, ce s-ar fi întâmplat? –, ci prin simplul fapt că a fost făcut public. Acel document consemnează o prestație tipică a președintelui, nimic nou. Ne tot repetă de ceva vreme că nu știe dacă va mai candida. În politica externă nu a depășit nivelul de cârciumă, “vorbesc eu cu ăla, discut cu ălălaltu, mai dau eu ceva, mai pune el ceva și se face treaba”. Nu a înțeles niciodată rolul pe care trebuie să-l joace și cum trebuie să-l joace. Deci, ce nu știam?
Singurul lucru important este că documentul intern a ajuns public. Este cea de-a doua “scăpare” a Ambasadei Austriei, dar nu este și singurul semnal negativ primit din Occident. Suntem certați cu toți vecinii, proiectele impor­tante ne ocolesc, la întâlnirile la nivel înalt “premierul” Traian Băsescu este ignorat într-un mod mult peste nivelul tolerat de obicei la nivel diplomatic.
Primirea din Franța nu este nimic diferit față de înghețata servită de Adrian Năstase cu Berlusconi sau de primirea lui în Biroul Oval. Francezii vor să ne vândă o centrală nucleară, iar Traian Băsescu se înscrie, de bună voie, printre excentricitățile lui Sarko, de mână cu Ghaddafi. În urmă cu cinci ani înfiera cu mânie proletară “tainul” primit de francezi, acum îl oferă de bunăvoie doar va mai salva ceva dintr-o imagine externă dezastruoasă, mai ales că președinții Franței au experien­ță în spălarea cadavrelor politice.
Deși poate părea surprinzător, can­didatura ASR Principele Radu ajută PD, un partid aflat în fibrilație la simpla idee că „tătucul” nu mai candidează. Astfel, câștigarea alegerilor de către Mircea Geoană sau Crin Antonescu poate aduce schimbarea majorității parla­men­tare în favoarea uneia PSD-PNL. În cazul câștigării de către ASR Principele Radu, orice tentativă de modificare a status-quo-ului devine riscantă pentru PSD. Singura problemă a lui Traian Bă­sescu și a PD-ului este, în acest caz, strategia de exit. Dacă ideea de a nu mai candida a lui Traian Băsescu a fost deja enunțată de câteva ori, PD suferă în absența unui candidat care să mimeze decent com­petiția. Această variantă, dimpreu­nă cu faptul că nu a fost identificat încă un candidat din partea PD explică ezitarea anunțării (ne)candidaturii. În cazul în care Traian Băsescu chiar ar fi dorit să participe la competiție chiar nu văd o explicație lo­gică a amânării anunțului fiindcă sur­priza este să nu candideze, nu să can­di­deze, iar suspansul nu-l ajută, din contră, permite unor susținători să se repoziționeze.
Deși candidatura sa ajută Partidul Democrat și pe Traian Băsescu, nu cred că ASR Principele Radu este parte a unui scenariu ci, mai degrabă a fost omul potrivit la locul potrivit. În absen­ța sa, ar fi apărut în mod sigur un alt independent (cel mai probabil, Mugur Isărescu) care ar fi fost în mod clar omul democraților. Nu văd Casa Rega­lă a României parte a unui scenariu care să-l includă și pe Traian Băsescu. În acest sens, un scenariu posibil – și despre care se tot vorbește în ultima vreme – susține o înțelegere între Mir­cea Geoană și Traian Băsescu pentru pozițiile președinte-premier. Tot o for­mă de non-combat o reprezintă și desem­narea lui Crin Antonescu de către PNL, un candidat „subțire”, care în 20 de ani de politică nu s-a eviden­țiat decât prin numărul de absențe din Parlament, iar prestația de până acum a fost mai degrabă neconvingătoare. De altfel, întreg partidul liberal pare eșu­at într-o mediocrație lipsită de viitor. Era de așteptat ca, în opoziție și beneficiind de gafele enorme ale unei coalițiii de guvernare, PNL să renască și să depășească scorul de la alegerile parlamentare. Or, sondajele ne arată că, din contră, partidul scade, ajun­gând în zona 13%, o contraperforman­ță care marchează eșecul noii condu­ceri a partidului.
Rămâne de văzut dacă, până la urmă, candidatura lui Mircea Geoană este „pe bune”. În principiu, Mircea Geoa­nă ar fi un președinte onorabil, în­să el este departe de a fi convins până acum că este capabil să stea pe propriile picioare și între un președinte garantat Marian Vanghelie și unul propus de MS Regele Mihai I nu cred că poate exista dubiul alegerii…
ASR Principele Radu este singurul care îi poate rezista lui Traian Băsescu la confruntarea finală din turul doi și învinge tocmai prin distanța de cultură și civilizație dintre ei. Mocirla morală în care se zbate clasa politică româ­neas­că face ca terenul pentru altceva să fie pregătit. Modul din ce în ce mai violent în care sunt taxate furturile mass-me­dia, nivelul tot mai jos al acesteia, abdi­cările unor intelectuali sau presta­țiile politicienilor sugerează că terenul este pregătit pentru altceva. Actuala cla­să politică și-a dat dovada incom­pe­te­nței timp de 20 de ani. Speranțele de mai bine nu au cum să vină din inte­riorul ei. Ne-au arătat suficient de mult timp că nu știu, că nu au soluții și com­petențe. Desigur, ASR Principele Radu nu reprezintă salvarea, speranța - acestea sunt în noi. Dar poate reprezenta un început.

Publicat în : Cover story  de la numărul 67

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: