Navigare
Numerele anterioare
2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,Lunile anterioare
Autor
Reprofesionalizarea României
Cristian BANU

“Investiția în capitalul uman este cheia dezvoltării”
Care este în prezent starea resurselor umane din România?
În ultimii 20 de ani, România a pierdut 10% din populație, datorită în special reducerii natalității, la care se adaugă un procent poate și mai mare al migrației externe; menținerea actualelor trenduri demografice negative până la sfârșitul secolului poate șterge, practic, România de pe hartă. Peste 50% dintre elevii de 15 ani se situează sub pragul alfabetizării știintifice; baza de recrutare a viitorilor dascăli și cercetători se îngustează astfel într-un mod amenințător. Numărul contribuțiilor din partea autorilor români în publicațiile din fluxul principal al știintei, precum și al brevetelor supuse spre omologare este de 10 până la 50 de ori mai mic decât în alte state din aceeași categorie.
Acest peisaj sumbru al României contrastează puternic cu cerințele civilizației secolului al XXI-lea care se va baza tot mai mult pe cunoaștere și inovare permanentă. Calitatea factorului uman devine, în aceste condiții, hotărâtoare. În lumea spre care, inexorabil, ne îndreptăm totul se leagă. Relevanța cunoștințelor dobândite în școală este imediat verificată pe piața muncii sau în performanțele studenților universitari. Și invers, calitatea absolvenților din universități se verifică prin performanța lor în calitate de cadre didactice în învățămantul învățământul general sau în cercetare/inovare. Bucla se închide prin necesitatea amplificării și diversificării formelor de învățare, recalificare și perfecționare pe tot parcursul vietii. La noi, întregul proces se desfășoară pe fondul unor tendințe demografice îngrijorătoare care pot pune în pericol întregul eșafodaj economico-social. Trebuie să acționăm rapid pentru compensarea deficitului demografic prin îmbunătățirea calitativă a capitalului uman.
Ca o reacție la aceste tendințe, ați lansat “Reprofesionalizarea României”?
Mișcarea a fost construită inițial pe cele două rapoarte din 2008 și 2009 ale Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare. “Șansa României: oamenii. Reprofesionalizarea României II”, cel mai recent raport lansat în martie anul acesta fiind un adevarat adevărat semnal de alarmă.
Demersul nostru este o chemare la o amplă dezbatere asupra rolului și funcțiunilor sociale ale profesioniștilor din toate domeniile, inclusiv în cel politic și administrativ, la orizontul următoarelor două decenii. Acțiunile acestei miscări mișcări vor avea întotdeauna ca scop asamblarea contribuțiilor constructive din partea specialiștilor și publicului larg, tineri și vârstnici, într-un nou cadru conceptual care să ofere coerență și continuitate politicilor și programelor în domeniul dezvoltării capitalului uman în România.
Ați pus accentul pe oameni într-un moment în care toată lumea vorbește de investiții în infrastructură, agricultură sau industrie.
Formarea profesioniștilor adevărați în cele mai diverse domenii, fie că vorbim despre construcții, industrie, agricultură sau servicii, este esențială pentru dezvoltarea societății. Intrarea în era cunoașterii se identifică acum cu sporirea cantitativă și calitativa calitativă a elitelor intelectuale și a rolului lor social ca factor propulsor al progresului. “Șansa României: oamenii. Reprofesionalizerea României II” atrage atenția insistent asupra faptului că investiția în capitalul uman este singura care poate asigura dezvoltarea durabilă.
Dar societatea românească nu s-a angajat încă într-o dezbatere de fond pe această temă. Care este cheia succesului? Cum s-a ajuns în alte părți la prosperitate? Cum faci ca o economie să devină suficient de dinamică pentru a satisface într-o măsură crescândă nevoile și aspirațiile oamenilor fără a distruge cadrul natural și fără a depați depăși pragul de acceptabilitate socială? Sunt întrebări la care nu avem încă răspuns și la care ne trebuie urgent soluții. Pentru lipsa noastră de preocupare față de sfidările inevitabile ale viitorului ne vor judeca tinerii de azi, peste o vreme.
“Profesionistul slujește în primul rând propria țară”
Mișcarea are scopul să conștientizeze și să susțină corectarea acestor erori de strategie?
Da, pentru că noi credem cu tărie că există în această țară competențe remarcabile în mai toate domeniile, profesioniști autentici care sunt capabili și dispuși să-și pună talentul și creativitatea în slujba rezolvării problemelor dificile și complexe cu care ne confruntăm în prezent. Credem că, mai ales în condițiile crizei actuale, nu ne mai putem permite luxul de a tolera diletantismul, mediocritatea și impostura, de a ignora faptul ca deciziile cruciale exprimate în politici publice trebuie să se întemeieze pe raționalitate știintificăștiințifică, rigoare în judecată și probitate morală – într-un cuvânt pe profesionalism. Criza prin care trecem nu este doar financiară sau economică, ci și intelectuală și morală, iar remediile pe care le căutăm trebuie să corespundă nu doar necesităților de moment, ci și imperativelor dezvoltării în continuare a țării în context european.
Care sunt principalele atribute ale profesionistului?
Caracteristica definitorie a profesionistului dintotdeauna și de pretutindeni este disponibilitatea de a sluji, în primul rând, propria țară. Acceptarea conștientă și voluntară a unui țel superior, dincolo de interesele personale sau de grup, a animat spiritele luminate ale poporului român în toate momentele de răscruce ale zbuciumatei sale istorii. Ne aflăm acum din nou într-un moment de răscruce. Este o chemare pe care ne-o asumăm cu răspundere și seninătate.
Marile personalități ale școlii și științei românești au combinat dintotdeauna două însușiri fundamentale: excelența profesională și ținuta morală exemplară. Tinerii, dascălii și savanții de mâine, au nevoie de modele de urmat. Adevăratul profesionalism se bazează pe repere morale ferme. Asemenea modele există și în România de azi, trebuie doar înfățișate cu discernământ și responsabilitate.
“Incompetența și corupția merg mână în mână”
Există o legătură între corupție și lipsa reperelor, a valorilor?
Până și fenomenele de corupție și alte forme de infractionalitate, percepute ca alarmante în opinia publică, își află rădăcinile în carențe de sistem, în incapacitatea de a cultiva valori și repere morale ferme și de a impune domnia legii – unică pentru toți. În măsura în care obediența este mai bine răsplătită social decât profesionalismul real, începem să avem o problemă. Incompetența și corupția merg mână în mână. Această cârdășie trebuie spartă.
Nu ne mai putem permite să improvizăm separat soluții de expediență politică în fiecare dintre domeniile de activitate economică și socială. Avem nevoie de o viziune unitară, concepută interdisciplinar și multi-sectorial pe spațiul unei întregi generații. Avem nevoie mai mult decât oricând de îndrăzneală creatoare.
Care este mesajul pe care îl transmiteți factorilor de decizie?
Dezbaterea politică cea mai frecventă în societatea românească este cea legată de putere. Problema este că, atunci când deții puterea și nu știi ce să faci cu ea sau nu ai cu cine să faci ceea ce ți-ai propus, se intră în impas. Ieșirea din această dilema dilemă nu poate fi dată realizată decât prin cultivarea profesionalismului autentic.
Reprofesionalizarea României își propune să fie o mișcare de sprijin pentru elitele reale. Este o mișcare constructivă care nu lezează în nici un fel structurile politice constituite. Nu este vorba de un proiect politic, ci de acreditarea valorii sociale a lucrului bine făcut. Indiferent de simpatii sau chiar de afilieri politice, elitele naționale nu pot fi proprietatea exclusivă a unui partid sau a unei anume formule de guvernare. Ele reprezintă partea cea mai importantă a avuției naționale, garanția devenirii noastre ca popor și ca țară.
Interviu realizat de Cristian BANU
Publicat în : Interviu de la numărul 67
Număr curent

Semnal editorial

Revolutia din decembrie 89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate. Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri Mintea cea socotitoare, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului. Eseurile sunt structurate pe patru parti - Mintea senina, Metaforele mintii, Mintea învolburata si Privind înainte. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.


Această carte de poezie este seismograful de mare sensibilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deopotrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMUSEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nedegradabile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale românului? Vibrația versurilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului paradoxal n-au efect distructiv asupra tonusului moral al cititorului, ci produc neliniștea cea bună, cum ar spune Sfinții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fiziologie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, o inimă din ceruri, cum ar spune poetul latin. Căci, în această inimă din ceruri, există lacrimi deopotrivă pentru românul umilit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui război-viață, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)