Navigare
Numerele anterioare
2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,Lunile anterioare
Autor
India este îngrijorată de ascensiunea Chinei
Virginia MIRCEA
India este îngrijorată de câteva luni că ar putea trece pe un plan secund din cauza dependenței economice tot mai mari a SUA de China și a concentrării recente a administrației Barack Obama asupra Pakistanului. Această anxietate pare să se fi adâncit în ultima vreme – poate din cauză că sfârșitul lungii campanii electorale din această țară a lăsat mai mult loc între preocupările cetățenilor Indiei pentru mediul extern, mai ales pentru China.Mareșalul forțelor aeriene indiene, Fali Homi Major, afirma într-un interviu pentru „Hindustan Times” că o amenințare mai mare decât Pakistanul este China. „China este o problemă cu totul diferită de Pakistan”, a declarat el. „Știm foarte puțin despre capacitățile actuale ale Chinei, despre punctele lor tari sau despre cât de profesionistă este armata lor… Cu siguranță China e o amenințare mai mare.”
Ziarul „Mint” a publicat ulterior un editorial în care China este descrisă drept „poate cea mai gravă amenințare externă” la adresa securității Indiei. „Faptul că India se găsește într-o vecinătate instabilă este mai clar ca niciodată în această vară”, scrie publicația. „Dar necazurile provocate de Pakistan, Sri Lanka sau Nepal pălesc în comparație cu ce poate face China.” Anxietatea tot mai mare a fost provocată de sfârșitul războiului din Sri Lanka, unde victoria guvernului a fost atribuită în parte unui transport de armament chinezesc și unde China construiește un nou port pe coasta sudică a insulei.
„Face parte dintr-un plan mai larg al Chinei în Oceanul Indian, pe care India l-a considerat întotdeauna sfera sa de influență”, afirmă ziarul britanic „The Times”. „Inginerii chinezi construiesc un alt port la Gwadar în Pakistan; se construiesc sau se repară drumuri în Burma, legând rutele comerciale din provincia chineză Yunnan cu Oceanul Indian; se îmbunătățesc relațiile cu state-insulă ca Seychelles; stații de supraveghere sunt amplasate sau upgradate pe insulele din Burma.”
Dar chiar și fără elementul declanșator Sri Lanka, analiștii indieni au sugerat că India s-ar putea să nu se mai bucure de poziția privilegiată construită sub fostul președinte George W. Bush, când Washingtonul și-a strâns legăturile cu Delhi, în parte și pentru a contracara China. Confruntată cu dubla amenințare a crizei financiare și a blocajului militar în Afganistan, administrația Obama depinde de cei doi principali rivali ai Indiei — China care poate plăti datoriile SUA, și Pakistanul care îi poate ajuta pe americani să-i înfrângă pe talibani.
Fostul diplomat indian M.K. Bhadrakumar scria în „Times” că „Miezul problemei este relația SUA cu China”. La prima vedere, poate părea că nu este nici o contradicție între politica lui George W. Bush de apropiere de China prin „legături constructive, sincere și cooperante” și căutarea de către Obama a unui „parteneriat pozitiv, cooperant și cuprinzător” între SUA și China. Dar realitatea este că în prezent SUA au mult mai multă nevoie de o apropiere strategică de China și, se poate spune, au nevoie să „upgradeze” parteneriatul în direcția unui dialog înalt privind problemele politice globale.”
Fără îndoială, influența globală a Chinei a sporit, și un parteneriat strategic propriu-zis SUA-China – așa cum indică menționarea unei matrici exclusive „G-2” – va fi considerat de țări ca India (sau Japonia) ca foarte probabil, dacă nu chiar inevitabil. Administrația Obama va trebui să se străduiască serios să asigure India că nu va fi retrogradată la un statut subordonat.”
Relația Pakistan-China
Pakistanul a privit dintotdeauna China ca pe cel mai important aliat al său. În trecut, rivalitatea sino-indiană a ajutat Pakistanul să obțină de la China tehnică militară și sprijin financiar și diplomatic. Dar rivalitatea dintre cei doi vecini uriași ai săi nu a fost întotdeauna în favoarea sa. India a dezvoltat armament nuclear pentru a contrabalansa capacitatea nucleară a Chinei. Pakistanul, potrivit paginii web oficiale a armatei pakistaneze, a considerat acest pas un exemplu de „diplomație coercitivă” îndreptată nu atât împotriva Chinei, cât a Pakistanului, și și-a început propriul program nuclear după ce India a realizat primul test nuclear în 1974.
Pakistanul nu a câștigat neapărat nici din înfrângerea Indiei de către China într-un război la granițe în 1962, în urma căruia India a rămas afectată de o îngrijorare pe termen nedefinit în ce privește securitatea granițelor proprii. Temându-se că Pakistanul intenționează să preia controlul asupra munților de dincolo de Kashmir — o zonă atât de îndepărtată încât nu a fost niciodată demarcată —, India a trimis trupe să ocupe înălțimile de deasupra ghețarului Siachen în 1984. Deși India a fost afectată de ceea ce a considerat a fi o intruziune a Chinei în zona de graniță înainte de războiul din 1962, acțiunea din Siachen a fost îndreptată împotriva Pakistanului. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, armatele indiană și pakistaneză au încă detașamente desfășurate pe înălțimile de deasupra Siachen, India controlând pozițiile cele mai înalte.)
Relația SUA-China
Conform raportului McClatchy, administrația Obama a făcut apel la China pentru furnizarea de instruire și chiar echipament militar pentru a-i ajuta pe pakistanezi să contracareze amenințarea militară în creștere. „Propunerea face parte dintr-un efort mai larg al Washingtonului de a atrage aliați-cheie ai Pakistanului în încercarea de a convinge Islamabadul să înăsprească măsurile împotriva militanților și să sprijine guvernul civil fragil și economia ezitantă”, afirmă raportul. Richard Holbrooke, reprezentantul special al administrației pentru Pakistan și Afganistan, a vizitat în ultimele săptămâni China și Arabia Saudită, un alt aliat, ca parte a acestui efort, adaugă documentul.
La începutul anilor 1970, Pakistanul se mândrea cu rolul de intermediar care facilitează dezghețarea relațiilor dintre SUA și China comunistă în plin Război Rece. Într-o regiune cu un atașament fierbinte față de istorie, se pune întrebarea dacă Islamabadul este cu adevărat pregătit să permită Washingtonului și Beijingului să discute, pe deasupra capului său, despre ce este mai bine pentru Pakistan. (V.M.)
Publicat în : Politica externa de la numărul 67
Număr curent

Semnal editorial

Revolutia din decembrie 89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate. Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri Mintea cea socotitoare, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului. Eseurile sunt structurate pe patru parti - Mintea senina, Metaforele mintii, Mintea învolburata si Privind înainte. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.


Această carte de poezie este seismograful de mare sensibilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deopotrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMUSEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nedegradabile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale românului? Vibrația versurilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului paradoxal n-au efect distructiv asupra tonusului moral al cititorului, ci produc neliniștea cea bună, cum ar spune Sfinții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fiziologie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, o inimă din ceruri, cum ar spune poetul latin. Căci, în această inimă din ceruri, există lacrimi deopotrivă pentru românul umilit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui război-viață, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)