Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Procesul de integrare sud-american

Radu ARGHIR

Pe fondul unei mișcări “revoluționare” foarte diferită celei din secolul al XIX-lea, dar având în prim-plan personaje oarecum asemănătoare (cel puțin din punct de vedere al carismei) și idei similare, America de Sud pleacă pe drumul autonomiei pe harta geopolitică a lumii.


Recent, sub coordonarea Bra­ziliei, cei doisprezece preșe­dinți ai statelor sud-ame­ri­cane au pus bazele unei colaborări insti­tuționale pe o gamă largă de domenii. Această colaborare a căpătat ulterior de­nu­mirea de integrare, iar organizarea este comparată cu cea a Uniunii Euro­pene.

Drumul de la teorie la realitate
Pe perioada Războiului Rece, Ame­rica de Sud era considerată backyardul Statelor Unite și orice personaj politic ce urmărea să obțină cea mai înaltă funcție în stat într-o țară sud-ame­ri­cană avea nevoie de binecuvântarea Washingto­nu­lui. Alternativele nu erau deloc atră­gă­toare (vezi operațiunea Condor). Ca ur­ma­re a acestei politici, la finalul Răz­boiului Rece existau încă un număr mare de dictaturi în America de Sud. După prăbușirea acestora, a urmat o perioadă caracterizată de probleme de natură economică și tulburări civile.
Totuși, pe măsură ce lumea se în­drep­ta din ce în ce mai hotărât spre mult­i­polarism, în America de Sud un val de victorii socialiste obținte de “lideri bolivarieni” cum ar fi Nestor Kir­ch­ner în 2003 (Argentina), Luis “Lula” da Silva în 2003 (Brazilia) sau Evo Mora­les în 2006 (Bolivia) au pus bazele unei colaborări mai strânse ce avea ca țel atingerea unor obiective globale și regionale comune.
În centrul acestor eforturi s-a aflat  Brazilia, statul ce aspiră la statusul de putere regională și chiar la poziția de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Eforturile diplo­ma­ți­lor brazilieni au avut ca rezultat semnarea, în cadrul celui de-al treilea Summit Prezidențial Sud-American (desfășurat la Cuzco – Peru în 2004), a “Declarației de la Cuzco” ce conținea decizia statelor din America de Sud de a crea o “comu­ni­tate de națiuni” (doar atât deocamdată) caracterizată de “o integrare a popoa­re­lor”. Caracteristic pentru acest summit a fost faptul că atât locul de desfășurare al summit-ului (capitala imperiului dispărut Inca), dar și preambulul declarației fac referire la trecutul glorios pe care îl îm­part națiunile sud-americane. De ase­me­nea, declarația face referire la obiectivele comune (vag definite) prin­tre care cele mai importante sunt conver­gen­ța organizațiilor deja existente (MERCOSUR, Comunitatea Andină) și a statelor nemembre, dar semnatare ale declarației, integrarea infrastructurii, coo­ordonarea eforturilor diplomatice pentru a întări poziția Ame­ricii de Sud ca actor distinct în relațiile internționale și armonizarea politicilor agricole și rurale.
Dacă la Cuzco era evocat trecutul, următoarea întâlnire (și prima în cadrul stabilit la Cuzco) a fost organizată în 2005 la Brasil și s-a concentrat pe vi­itor. Cu această ocazie au fost emise un nu­măr de declarații și un plan de acțiu­ne. Au fost obținute progrese și pe plan ex­tern prin două declarații ce puneau bazele colaborării cu Uniunea Africană și Țările Arabe, iar în ceea ce privește obiectivele menționate la Cuzco acestea au fost detaliate și extinse. Printre obiectivele noi, nota­bile sunt eliminarea vizelor și libera circulație, menționarea apei potabile ca resursă strategică, crea­rea unei agende culturale sud-ame­ri­cane și prioritizarea sectorului energetic în procesul de integrare al infrastructurii.
Cea de-a treia întâlnire, ce a avut loc la Cochabamba la finalul anului 2006, a avut rolul de a ordona și structura progresul obținut până la acel moment. Astfel, prima parte definește contextul mondial în care are loc integrarea pe care o definește ca un pas în crearea unei lumi “multi­polară, echilibrată” și “cins­tită”. Sunt separate principiile și obiec­tivele “integrării sud-americane”.  Principiile se remarcă prin accentual pus pe suve­ranitatea națională și  principiul “armo­niei cu natura”. La obiectivele deja existente se mai adaugă crearea unui cetățenii sud-americane și coperarea în domeniul apărării. Importantă este și folosirea termenului “uniune”. Urmează întâlnirea din 2007 (insula Mar­garita) de sub președinția Vene­zue­lei unde s-a hotărât redactarea unui proiect de tratat constitutiv, iar la 23 iulie 2008 în timpul președinției braziliene a fost semnat la Brasil Tratatul Constitutiv al Uniunii Națiunilor Sud-Americane (UNASUR).

Structura

Conform tratatului constitutiv, UNASUR are personalitate juridică și își va defășura activitatea prin inter­me­diul consiliului șefilor de stat și de gu­vern ce se întâlnește anual (CCCEG), al consiliu­lui miniștrilor de externe (CMMRE) ce se întâlnesc bianual, al consiliului repre­zentanților (CDD) ce se întâlnesc o dată la două luni sau de câte ori este necesar și al secre­ta­riatului permanent. Consiliul șe­filor de stat și de guvern stabilește liniile gene­rale ale politicilor uniunii și priori­tățile. Acestea pot fi stabilite în con­siliu și la recomandarea CMMRE sau a oricărui consiliu de miniștri convocat (CCCEG poate convoca întâlniri la nivel minis­terial). Desigur există o președinție rotativă care propune agenda pentru anul în curs, prezidează ședințele CCEG și reprezintă pe plan extern uniunea cu acordul celorlalte state membre și organisme UNASUR.
CMMRE are atribuții ce se referă la pre­gătirea întâlnirilor CCCEG și imple­men­­tarea deciziilor acestora (prin ado­p­tarea de rezoluții). La acestea se adau­gă aprobarea agendei anuale și a bugetului și capacitatea de a înființa grupuri de lucru pe domeniile de interes.
CDD este format din câte un repre­zentant acreditat al fiecărui stat-mem­bru. Pregătește întrunirile CMMRE și se ocupă de implementarea corectă a rezoluților date de acesta. Astfel CDD este responsabil de relațiile uniunii cu organizațiile regionale și statele mem­bre. CDD mai propune bugetul anual și poate înființa grupuri de lucru.
Secretarianul este condus de un se­cre­tar general, ales de CCCEG, ve­ghea­ză la buna funcționare a orga­nis­melor UNASUR prin mijloace specifice inclusiv elaborarea proiectului de bu­get (ce va fi înaintat către CDD) și emi­terea unui ra­port anual referiror la acti­vitățile uniunii și rapoarte tematice. Poa­te participa prin intermediul secre­ta­rului general la întâl­nirile celorlalte organe ale uniunii.
După cum se poate observa, nu­mă­rul organelor definite de tratatul fondator este mic, dar există deja întâlniri la nivel de miniștri ai energiei, apărării și infrastructurii cu grupurile de lucru afe­ren­te. Acestea vor fi inte­gra­te în orga­ni­zație o dată cu ratifi­ca­rea tratatului cons­ti­tutiv și, având în ve­dere obiec­tivele, vor fi urmate de mult mai multe. A fost creată până și o “Ban­­că a Sudului” ce ar oferi o alter­na­tivă la mecanismele financiare interna­țio­nale.
Deși toate deciziile UNASUR se iau prin consens, orice stat-membru se poa­te abține de la a participa la o politică adop­tată pe o perioadă de timp deter­minată sau nedeterminată. Tra­tatul fon­dator menționează și crearea unui par­lament al cărui rol urmează a fi stabilit la următoarea întâlnire a șefilor de stat și guvern (ce va avea loc probabil spre finalul anului 2009).
Nu vă lăsați păcăliți de denumirea UNASUR, tratatul constitutiv permite și extinderea, care este, totuși, limitată la America Latină și Caraibe. Totodată statele se pot retrage din uniune.

O nouă UE?


Dacă vă puteți imagina Uniunea Europeană fără Comisia Europeană și Curtea Europeană de Justiție (CEJ), atun­ci da. Deși CDD are atribuții (și compo­nen­ță) similare cu ale Comisiei Euro­pe­ne, este totuși subordonată CMMRE, or, o Comisie Europeană sub­or­­donată GAE­RC nu mai este Comisie, este un fel de COREPER cu atribuții extinse. Mai mult CDD nu se bucură de nici un drept de inițiativă. Despre un organ asemănător cu CEJ nici nu poate fi vorba și nici nu și-ar avea rostul din moment ce țările nu sunt obligate să se supună deciziilor lua­te. Organizarea este mai degrabă ase­mă­nătoare cu NATO, fără o dimensiune de apărare comună, dar având compe­ten­țe într-un număr de domenii ase­mă­nător cu UE. Numărul mic de instituții per­manente mai permite și evitatea biro­crației exce­sive și a costurilor afe­rente. Cel mai probabil, dacă va fi nevoie, de do­me­ni­ile comunitare sud-americane se vor ocupa grupuri de lucru perma­nen­te.  
Modelul este interesant ca alter­na­tivă la modelul european, încercând să atingă un înalt nivel de integrare fără a sacrifica din suveranitate. Liderii sud-americani, ce-i drept, au avut avantajul de a  învăța de la modelul european (și nu numai), sărind peste etape ale integrării și evitând dimensiuni ce au creat probleme.

Perspective

Tratatul constituțional al UNASUR ar trebui să intre în vigoare după ce este ratificat de 9 dintre cele 12 state-membre, dar până acum, în ciuda spe­ranțelor de ratificare până în aprilie anul curent, nu a fost ratificat decât de trei state: Bolivia, Venezuela și Ecuador (sta­tul depozitar, unde ar fi localizat secre­tariatul). Ratificarea ar putea du­ra cel puțin încă un an. Chiar și așa majoritatea instituțiilor există deja și funcțio­nează în afara cadrului UNASUR. Practic numai CDD lipsește. După cum am specificat anterior, au fost create deja întruniri ale mi­niș­­trilor (în afara unui cadru institu­țio­nal) și grupuri de lucu în anumite dome­nii (energie, infrastructură, securitate) și, în ciuda fricțiunilor dintre unele state mem­bre (mai ales în nord între Ve­ne­zuela, Ecuador și Columbia), au existat momente de unitate cum ar fi declarația de la La Moneda (locul adoptării putând fi interpretat ca o paralelă între ce s-a întâmplat în Chile, în 1973, și Bolivia, sta­tul la care se referă)  sau declarația de la Santiago (ce critica o directivă UE referitoare la imigranți).
Marile puteri nu au avut încă o reacție clară la procesul de integrare. UE și SUA au rămas neutre, iar interesele (limitate încă) ale Federației Ruse și ale Chinei nu sunt afectate de noua uniune. Totuși este aproape imposibil să nu exis­te fricțiuni mai ales cu SUA. Un exem­plu – extinderea ce ar oferi o alter­nativă pentru Cuba al cărei viitor este încă incert.

Concluzii


Procesul de integrare a început și evoluează rapid, dar numai la nivel conceptual. Anual apar noi domenii de cooperare, dar evoluțiile în cele deja existente sunt lente. Chiar dacă compro­misurile necesare pentru adoptatea tratatului constituțional al UNASUR sunt considerabile, și rezultatele sunt pe măsură. La momentul ratificării ar deveni cel mai mare producător și exportator de mâncare din lume și ar deține resurse energetice considerabile, două atuuri ce oferă UNASUR potențialul de a deveni un actor strategic pe glob.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 67

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: