Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Politica Matrioșkăi și miza asiatică

Gabriela IONIȚĂ

Deși analiștii politici s-au arătat destul de sceptici înaintea recentului summit UE-Rusia desfășurat la Habarovsk, rezultatele n-au lipsit. Ba, mai mult, politica Matrioșkăi a punctat serios în relația cu U.E. Avem în vedere faptul că la finalul discuțiilor, Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene, a admis ca fiind pozitivă ideea actualizării Cartei energetice europene și a salutat propunerile lui Dmitri Medvedev în această direcție.


Președintele Medvedev a anunțat din nou la Haba­rovsk propunerea de a se crea „o nouă arhitectură a secu­rității europene” și înzestrarea ei cu o bază juridică, una care să permită să se răspundă mai bine la crizele eventuale, în speranța că măcar de această dată auzul liderilor europeni va fi ceva mai receptiv. Și, probabil, nu întâmplător, președintele Medvedev a ales Habo­ro­vsk pentru reuniunea din acest an. Adică în Orientul Extrem al Rusiei, la granița dintre cele două continente: Europa și Asia. Pentru că nu trebuie să uităm că, din punct de vedere geo­politic, Rusia are o relevanță unică în lume, prin poziția sa în cadrul con­tinentului euroasiatic, la interfe­ren­ța unor civilizații și culturi atât de diferite, un stat fără analog, care a combinat în structurile sale caracteristici funda­men­tale europene și, deopotrivă, asiatice. Din această îmbinare a rezultat un spațiu etnocultural unic, cu o mentalitate specifică și care necesită un tip de abordare așijderea. Asta pare că și-a dorit președintele Medvedev să le reamintească liderilor europeni atunci când i-a invitat “să simtă mai bine Rusia”, mai exact Rusia asiatică. Și probabil în același sens, liderii asia­tici au fost invitați la Ekaterinburg pentru lucrările Summit-ului Organi­zației de la Shanghai, de această dată fiind vizată a fi simțită mai bine Rusia europeană.
În fapt, Rusia se axează în strategia sa pe două direcții clare: Europa și Asia. În ambele direcții politica Krem­linului își sprijină argumentația pe aceiași factori de securitate, economici și politici. Dar ponderea diferită a aces­tora în negocieri, precum și invo­carea abilă a poziționării (europeană, asia­ti­că, euroasiatică) arată că Rusia învață să-și depășească complexele seculare și să-și reconsidere poziția geos­tra­tegică din “blestem” în sursă continuă de oportunități, fie că vorbim de câștiguri economice sau influență politică.
Însă, chiar dacă între UE și Rusia continuă să existe aspecte asupra cărora e greu de obținut un punct de vedere convergent (iar discuțiile de la Habarovsk au demonstrat că până și în privința măsurilor de criză părțile au vederi diferite), nu relația cu Europa este cea care solicită cel mai mult atenția liderilor Rusiei. Gestionarea relației cu Asia Centrală (cele cinci republici foste sovietice) și Asia-Pacific (în principal Japonia și China) ridică mult mai multe probleme decât lasă să se vadă declarațiile oficiale ale auto­rităților. Multiplele întâlniri la nivel înalt dintre liderii de la Moscova, Vla­dimir Putin și Dmitri Medvedev, și cei ai statelor din Asia Centrală, pre­cum și tratatele economice înche­iate cu aceste prilejuri au creat impresia că Rusia e jucătorul care va face cărțile privitor la politica energetică. Dar, în realitate, relațiile dintre Rusia și Asia Centrală sunt definite de incertitudine. Această incertitudine se datorează modelului de relații bilaterale pe care Rusia l-a aplicat constant vizavi de sta­tele ex-sovietice. Model dublat de o atitudine arogant-paternalistă care a per­sistat din anul 1990, în ciuda schim­bărilor de lideri la Kremlin. Prin­cipalul obiectiv al Rusiei în acest model este de a menține monopolul asupra transportului de hidrocarburi din Asia Centrală, atât către zona europeană, cât și către cea a Chinei. Modelul, deși fiabil în planurile strategice privind politicile energetice ale Rusiei, este instabil din numeroase motive. Între care nu lipsit de importanță este cel al intențiilor deschise ale Europei și Chi­nei de a discuta direct cu partenerii central-asiatici și probabil, motivul nemulțumirilor profunde și greu de ținut sub control, în ciuda pronunțărilor prietenești din cadrul briefingurilor oficiale. Într-adevăr, dorința statelor din Asia Centrală de a obține un acces sporit pe piața de hidrocarburi și reticența Moscovei de a consimți la cererile lor este de natură să acu­muleze tensiuni în relațiile bilaterale. Astfel că evoluțiile actuale par gata să demonstreze, iar summitul energetic euro­pean de la Praga e un prim exemplu, că traseul hidrocarburilor poate suferi modificări. E adevărat, nu majore, dar suficiente pentru a crea angoase Rusiei.
Nici pe zona Asia-Pacific relațiile nu evoluează fără probleme. Recenta vizi­tă a premierului rus la Tokyo, dincolo de consolidarea relațiilor eco­nomice, nu pare să fi adus nimic nou. Mai mult, premierul Japoniei, Taro Aso, propune Moscovei un parteneriat strategic, însă consideră că insulele Kurile de Sud sunt „teritorii ocupate ilegal”. Luând cuvântul în Parlament, prim-ministrul nipon a anunțat că așteaptă din partea Moscovei explicații cu privire la mo­dalitățile de soluționare a disputei în cadrul apropiatului summit G-8 din 25-27 iunie de la Trieste (Italia). Taro Aso a dat de înțeles că nu va susține ideea referitoare la împărțirea în două părți a Insulelor Kurile. „Teritoriile de Nord nu au fost teritorii străine, ci teritorii japoneze”, a subliniat premierul nipon. Un punct de vedere fără echivoc com­parativ cu declarația premierului Putin care menționa că “Rusia nu va semna un tratat care să aducă deservicii intereselor sale”.
Tradiționala și frățeasca prietenie ruso-chineză are și ea punctele sale nevralgice. E adevărat că economia Ru­siei a câștigat de pe urma impor­tu­rilor masive ale Chinei. Însă n-ar trebui trecut cu vederea faptul că, pentru China, Siberia și Extremul Orient con­tinuă să fie o piață de desfacere și de achi­ziționare a materiei prime. Busi­ness-ul chinez nu investește local în economia rusă. China se orientează cu precădere asupra importului de re­surse naturale, deoarece prelu­cra­rea acestora în patrie este cu mult mai ieftină. Migrația chineză în zona Orientului Extrem al Rusiei și un alt dife­rend teritorial nerezolvat, înțe­le­gerile energetice directe ale Chinei cu Kazahstanul sunt alte aspecte care pot genera tensiuni.
Miza Rusiei pe relațiile cu Asia este uriașă. Să ne amintim că la vremea când încă se afla la Kremlin, actualul premier rus a prezentat o prognoză potrivit căreia, până în anul 2020, cota regiunii Asia-Pacific în consumul energetic mondial va crește până la 45%. Decalajul dintre rezervele proprii de resurse energetice și necesarul pentru aceste resurse al regiunii va crește, iar Rusia este dispusă să conlu­creze în direcția asigurării securității energetice în regiune. (Din noua confi­gurație energetică a regiunii pot face parte și punțile energetice dintre Rusia și Japonia, Coreea, China și alte țări.) Dar pentru asta Rusia are nevoie să păstreze controlul asupra conductelor de hidrocarburi din Asia Centrală. Cu certitudine, Rusia este cel mai proe­mi­nent jucător în regiune, dar, pen­tru că relațiile cu fostele state sovietice se schimbă constant, în timp ce Rusia încearcă să se afirme în deplinătatea potențialului său, situația geopolitică rămâne instabilă.
În mod evident, problema care poate avea cel mai mare impact în modificarea modului de relaționare în regiune este criza financiară. Dacă Rusia va fi capabilă să reziste la criza financiară, acest lucru va fi de natură să-i aducă reale beneficii privind creșterea și consolidarea influenței în regiune, care va ajuta la stabilizarea relațiilor. Dacă economia Rusia cu­noaște un declin și mai accentuat, este foarte probabil ca echilibrul să devină mai instabil. De altfel, în topul discu­țiilor din cadrul Summitului SCO de la Ekaterinburg (15-16 iunie 2009) se vor afla măsurile pentru combaterea crizei. Pe agenda de zi a summitului sunt incluse, de asemenea, proiectele convenției privind lupta cu terorismul și acordul privind măsurile de reacție colectivă la diferite pericole regionale.
Teoreticienii familiei realiste de gândire din disciplina relațiilor inter­naționale anticipează pe termen mediu configurarea unui sistem internațional multipolar structurat ca o „balanță de putere” între două blocuri. Primul s-ar articula în jurul perechii Rusia-China și ar grupa inter alia, ca poli secundari de putere, Iranul, Pakistanul și grupul statelor Asiei Centrale „clasice” (cele 5 republici musulmane ex-sovietice) – state actualmente reunite aproape complet sub umbrela instituțională a Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO, Shanghai Cooperation Organization). Contrapus, al doilea bloc ar gravita în jurul celor doi poli majori, SUA și India, extins fiind la rândul său cu alți poli secundari precum Japonia sau Coreea de Sud.
Indiferent de evoluțiile viitoare, un aspect pare din ce în ce mai pregnant: capacitatea de proiectare a puterii și influența Rusiei în Europa se vor calcula din perspectiva statutului și influenței Rusiei in spațiul asiatic.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 67

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: