Navigare

• Acasă
• Arhiva
• Cuvânt înainte
• Redacţia
• Distribuţie
• Secţiuni
  • Cover story
  • Editorial
  • Politica externa
  • Interviu
  • Politica interna
  • Economie
  • Idei în mers de Mircea Malita
  • Români în lume
  • Idei contemporane
  • Sanatate
  • Tehnologie
  • Ultimul cuvânt
  • Politici regionale
  • Mari corporatii
  • În lume
  • English
  • Scenarii 2030

Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare

Lunile anterioare martie 2010februarie 2010decembrie 2009noiembrie 2009iunie 2009aprilie 2009martie 2009februarie 2009decembrie 2008noiembrie 2008octombrie 2008septembrie 2008iunie 2008mai 2008aprilie 2008martie 2008decembrie 2007noiembrie 2007octombrie 2007septembrie 2007iulie 2007iunie 2007mai 2007martie 2007februarie 2007decembrie 2006octombrie 2006septembrie 2006iulie 2006iunie 2006aprilie 2006martie 2006februarie 2006decembrie 2005noiembrie 2005octombrie 2005septembrie 2005iulie 2005iunie 2005mai 2005aprilie 2005martie 2005februarie 2005decembrie 2004octombrie 2004septembrie 2004iulie 2004iunie 2004mai 2004aprilie 2004martie 2004ianuarie 2004noiembrie 2003octombrie 2003aprilie 2003
 

Autor

Autor acad. Mircea MALIŢAAda MESEŞANAdrian MIHALACHEAdrian SORESCUAlain MARTELAlex TISMANAAlex TODERICIUAlexandra ŞTEFAlexandru DONAlexandru TODERICIUAlexandru-Dan TODERIAlin POPESCUAlin THEODORUAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmy GOODMANAna-Maria TĂNASAndra TEODORUAndreea PAUL (VASS)Andreea POPESCUAndreea VASSAndrei ŢĂRAndrei BĂDINAndrei MIROIUAndrei MIROIU, Radu Andrei STOICAAndrei ŢĂRANUAndrei THEODORESCUAngela BRODYAngelica LAZĂRAnthony McArthurAnton CARAGEAAnton COMĂNESCUArthur SUCIUArthur SUCIU, Radu CArtiom GORBACIOV ASR Principele Radu Barbara EHRENREICHBo EKMANBogdan CIOCĂNELBogdan George RĂDULEBogdan V. BANUCătălin BACadran PoliticCătălin ALBUCătălin BĂRBULESCUCezar DOBREClaudia CRISTESCUClaudiu LUCACIClaudiu PĂDUREANCodru VRABIEConstantin LUPUConstantin NIŢĂConstantin PREDACora MUNTEANCoralia Denisa NOVECorina DRAGOMIRESCUCornel CODIŢĂCREDDCristian BANUCristian BRĂTESCUCristian TRONCOTĂCristina NEDELCUDADan BARBUDan Horaţiu POPADan MiheţanDan THEODORUDaniel BIRODaniel BUTIDaniel CRISTEA ENACHDavid M.Diana DUMITRUDiana ILIESCUDoris WEBERDouglas HayninDr Farrukh SaleemDr Valentin IFdr. Marina HERGHELEGdr. Melania DRĂGHICIDr. V. Iftenie, dr. dr. Virgil MATEESCUDrago HEDLDragoº TÃBDragoş Alexandru BĂNDragoş DINCĂDragoş TĂBĂRANEl Hassan bin TalalEmil POPESCUEugen PopescuFernando NORIEFlorea MIUFlorin CONSTANTINIUFlorin STANG.P.Gabriel HÎNCEANGabriel SOPANDAGabriela IONITAGabriela IONIŢĂGeanina CRETUGeorge ANGLIŢOIUGeorge BAKERGeorge HAMILTONGheorghe ZBUCHEAIgor ANTONOVIoan TIMOFTEIon BULEIIonut GAIDAUIonuţ APAHIDEANUIonuţ GAIDĂUIulia Elena ŢUŢUIANUIulia VASSIulian CHIFUIulian FOTAIulian POPESCUIustina MACOVEIJ. C.Jim HightowerJonathan SCHELLJorg MULLERKalman Mizsei şi NicKrasimir PETROVLaura GAFENCULaurenţiu CONSTANTINLavinia GRIGORELuiza MURESANUManuela BĂDĂLUŢĂMarina HERGHELEGIUMarius GHILEZANMark THOMPSONMark WILBURMarshall AuerbackMichael COHENMihaela DUMITRUMihaela ENACHEMihaela VASIUMihai VINTILĂMihai-Victor STOIANMihnea GRAURMilan CulibrkMircea MALIŢAMircea THEODORESCUMiron MANEGAMiruna SCÂNTEIENina GEORGESCUOana Claudia IACOBOana Claudia IACOB, Oana IACOB, Bogdana Ovidiu SOLONARPedja OBRADOVIC şi DPhillip C. SaundersPompiliu COMŞAProf. Cornel CODITARadu ARGHIRRadu BRĂILEANURadu CUCUTĂRadu GEORGESCURadu MIHĂILEANURadu Sebastian UNGURRadu, Principe de HoRaluca ŞERBĂNESCURaluca ŞTIREANURaul MARIANRaul MARIAN şi ArthuRăzvan MUSTEARedactiaRomeo RAICURoxana IONICIRoxana MAZILUSebastian HULUBANSilviu PETRESimina RADU-BUCURENCSimona PirlacSimona SOAREStanislav SECRIERUStanislav SECRIERU, Stefan StanciugeluTheodor VULPETim JUDAHTimothy Garton ASHTom NILSONVictor MAIERViorel DOGARUViorel DOLHAViorica ANTONOVVirginia MIRCEAVirginia MIRCEA, AndVirginia MIRCEA, CriVlad ANTONESCUVladimir Tismăn
 

SUA-Iran: Nevoia unei diplomaţii reuşite

Virginia MIRCEA

Preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, a propus o dezbatere cu Obama la sediul ONU din New York „privind rădăcinile problemelor lumii„, dar a subliniat că Teheranul nu va ceda presiunii pe tema programului nuclear. Iranul susţine că este pregătit pentru discuţii „constructive“, dar a respins în mod repetat solicitările de a pune capăt programului de îmbogăţire a uraniului, care poate fi folosit atât în scop civil, cât şi militar.

Preşedintele Obama, în mesa­jul de felicitare adresat „po­po­rului şi conducătorilor Republicii Islamice Iran” de Nowruz, o sărbătoare persană, în martie, a inclus fraze care să reducă scepticismul iranian privind disponibilitatea SUA de a renunţa la încercările de a răsturna guvernul şi de a adopta o abordare diplomatică mai cuprinzătoare.
Diplomaţii iranieni au afirmat că disponibilitatea declarată a preşe­din­telui american de a trata Iranul „pe ba­za intereselor reciproce” într-o atmos­feră de „respect reciproc” a fost deose­bit de bine primită în Teheran. Potrivit lor, răspunsul rapid al liderului suprem al ţării, Ayatollahul Ali Khamenei — care a inclus o frază fără precedent, şi anume că „dacă voi vă veţi schimba, şi comportamentul nostru se va schim­ba” —, a fost un semnal sincer al deschi­derii Iranului faţă de propunerile diplomatice substanţiale făcute de noua administraţie americană.
E posibil ca preşedintele Obama să facă paşii îndrăzneţi necesari pentru a realiza o apropiere strategică de Tehe­ran, de felul celei reuşite de Nixon cu China, în anul 1972. Deocamdată, admi­nistraţia Obama nu a făcut nimic pentru a desfiinţa sau respinge un pro­gram aparent secret, însă foarte bine mediatizat, lansat în al doilea mandat al preşedintelui George W. Bush, şi care alocă milioane de dolari pentru destabilizarea Republicii Islamice. În aceste condiţii, guvernul iranian — indiferent de cine câştigă alegerile prezi­denţiale din 12 iunie — va con­ti­nua să suspecteze că intenţiile americane faţă de Republica Islamică ră­mân, în esenţă, ostile.
În acest context, acuzaţia Ayato­l­lahului Khamenei, potrivit căreia „bani, arme şi organizaţii sunt folosite de americanii de dincolo de graniţa noas­tră vestică pentru a lupta împotriva siste­mului Republicii Islamice”, reflec­tă o îngrijorare legitimă cu privire la intenţiile americane. Preşedintele Oba­ma a accentuat această îngrijorare refuzând să lupte, deocamdată, pentru un „mare compromis” americano-ira­nian, un cadru extins pentru rezolvarea divergenţelor bilaterale importante şi pentru realinierea fundamentală a relaţiilor.
Însă unii oficiali susţin că admi­nistraţia americană ar putea fi pre­gătită să accepte ca parte a acordului un program limitat de îmbogăţire a uraniului pe teritoriul iranian — cu alte cuvinte vor să li se recunoască „me­ritul” de a accepta o realitate. Dar SUA au nevoie de mai multe argumente pentru a convinge Teheranul de proas­păta seriozitate a administraţiei Oba­ma.
Cu siguranţă Teheranul nu va fi convins de seriozitatea SUA dacă Washingtonul acceptă insistenţele Israelului privind un deadline pentru o încălzire reuşită a relaţiilor americano-iraniene. Deşi purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Robert Gibbs, a declarat presei că nu va fi impus nici un astfel de deadline, preşedintele Obama însuşi a spus, după întâlnirea cu primul ministru israelian Benjamin Neta­ny­ahu, că doreşte să vadă un „progres” în negocierile nucleare până la sfârşitul anului. El a sprijinit de ase­menea înfiinţarea unui grup de lucru la nivel înalt israeliano-american pentru identificarea de măsuri coercitive dacă Iranul nu îndeplineşte condiţiile SUA privind limitarea activităţilor nucleare.
Mai exact, secretarul Clinton şi Ross au făcut presiuni asupra altor membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU şi asupra Germaniei să intensifice sancţiunile împotriva Ira­nului dacă Teheranul nu acceptă să limiteze lărgirea programului de com­bustibil nuclear înainte de şedinţa Adu­nării Generale a ONU de la New York la sfârşitul lui septembrie.
Dincolo de problema nucleară, abor­darea administraţiei americane faţă de Iran degenerează într-o versiune puţin înfrumuseţată a abor­dării lui George W. Bush — adică un efort de a ţine sub control o aşa-numită ameninţare iraniană fără a încerca de fapt să se rezolve conflictele politice de profunzime. Oficialii administraţiei Oba­ma cad pradă unei iluzii din era Bush: aceea că preocuparea faţă de o ameninţare iraniană în creştere i-ar putea uni pe israelieni şi statele arabe moderate într-o mare alianţă sub conducerea Washingtonului. Ideea unei coaliţii între Israel şi statele arabe moderate, menită să menţină sub control Iranul, nu este doar iluzorie; ea ar lăsa aspectele palestinian şi siriano-libanez ale conflictului arabo-israelian nerezolvate, iar perspectiva rezolvării lor în cădere liberă. Aceste aspecte nu pot fi rezolvate fără o interacţiune de substanţă a SUA cu Iranul şi aliaţii săi regionali, Hamas şi Hezbollah.
Partea cea mai grea în abordarea americană faţă de Iran implică adop­tarea de către preşedintele Obama a unor poziţii pe care electoratul său şi unii dintre aliaţi nu le vor primi cu bucurie. Pentru a reface politica privind Iranul, preşedintele ar trebui să se angajeze să nu folosească forţa pentru a modifica graniţele sau forma de guvernământ a Republicii Islamice. De asemenea, ar trebui să accepte faptul că Iranul va continua să îmbogăţească uraniu şi că singura rezolvare posibilă realistă a problemei nucleare ar fi ca Iranul să ajungă în poziţia Japoniei — o naţiune cu un program nuclear tot mai sofisticat, care este atent monitorizată împotriva riscurilor de proliferare. În plus, preşedintele ar trebui să accepte că relaţiile Iranului cu Hamas şi Hezbollah vor continua, şi să fie dispus să coopereze cu Teheranul pentru a integra aceste grupări în acorduri durabile care să rezolve conflictele politice profunde din Orientul Mijlociu.
Preşedintele Richard Nixon a reuşit să se distanţeze de o politică de un sfert de secol privind Republica Populară Chineză şi să reorienteze poziţia SUA faţă de Beijing într-un mod care să servească extrem de bine intereselor americane mai bine de 30 de ani. A fost nevoie de viziune strategică, lipsă de remuşcări politice şi hotărâre personală. Este posibil ca preşedintele Obama să înceapă în curând să demonstreze aceleaşi calităţi pentru a elabora o nouă abordare faţă de Iran.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 67

Comentarii

Număr curent

Linkuri

• Proceduri, instructiuni, fise de post
• Virginia MIRCEA
• Gabriela Ioniţă
• Andreea VASS

Semnal editorial

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodeşte ca fiinţă, ca neam, dar şi cu FRUMU­SEŢEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi şi gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de laşităţi, inerţii, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibraţia ver­su­rilor, directeţea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niştea cea bună”, cum ar spune Sfin­ţii Părinţi. Citeşti în revolta şi durerea poetei un mănunchi admirabil de calităţi: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalităţii şi, mai ales, o inimă creştină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până şi-n visele lui, dar şi pentru copilul din Gaza, cu sufletul şi trupul chircite sub şenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viaţa lui, ale unui „război-viaţă”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâşiat. Şi toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esenţa lacrimii creştine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Login: