Navigare
Numerele anterioare
2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,Lunile anterioare
Autor
Traian Băsescu și efectul de bumerang
Arthur SUCIU

După patru ani și jumătate de mandat, Băsescu a ajuns la o maturitate politică demnă de admirat. Motivul pentru care scade în sondaje este pierderea sensului de evoluție liberal, pe drumul dintre formarea alianței cu PNL și formarea alianței cu PSD. Deturnarea de la liberalism, forțată de Băsescu, urcarea pe umerii liberalilor pentru a întemeia o nouă epocă s-a dovedit a fi un demers politic ilegitim și, ca orice acțiune de acest fel, ea se întoarce până la urmă, ca un bumerang, împotriva celui care a lansat-o. Chiar de la depunerea mandatului de către Theodor Stolojan am asistat la eșecul proiectului președintelui de a crea un mare partid de dreapta, alternativă la PSD. Traian Băsescu nu a reușit să-și însușească PNL și sensul de evoluție liberal; nu i-a stat în putere nici să construiască o alianță populară cu UDMR. Tot ce a putut să facă a fost o alianță pragmatică, dar desuetă cu PSD. Căci alianța de guvernare, măcar că e alcătuită din două partide mari și puternice, s-a născut la fel de bătrână ca Ion Iliescu.
La originea acestui eșec al președintelui stau însă două mari succese individuale. Ocuparea Cotroceniului, în 2004, ca și dublarea scorului electoral al PD, după acțiunea de suspendare a președintelui, în 2007, sunt cele mai mari succese politice și electorale din cariera lui Traian Băsescu. Având însă un caracter individual și conjunctural, aceste realizări au fost interpretate incorect, cel puțin pe jumătate. Traian Băsescu a evaluat, după părerea noastră, greșit contribuția liberalilor la succesul său în alegerile prezidențiale din 2004 și, ulterior, a ignorat puterea de rezistență a liberalilor în fața atacurilor sale. După saltul electoral care a urmat suspendării, Traian Băsescu și partidul său au coborât mai mult sau mai puțin constant. Scăderea lui Traian Băsescu și a PD-L a început cu aproximativ un an înaintea alegerilor parlamentare, iar alianța cu PSD nu a făcut decât s-o accentueze. Este fără îndoială meritul lui Călin Popescu Tăriceanu, alt politician ajuns la deplina maturitate politică, de a fi reușit să-i facă față lui Băsescu, de a-l fi împiedicat pe acesta să-și însușească sensul istoric și de evoluție (așa-numitul proiect de postaderare) liberal. Este adevărat că, după alegerile parlamentare, PNL a trecut în opoziție, dar cu ce preț pentru Traian Băsescu? Deturnarea acestui sens nu a putut fi înfăptuită, astfel că, la alegerile prezidențiale din acest an, candidatul PNL tinde să devină challanger-ul alegerilor, amenințându-l foarte serios pe Băsescu. Căci, pe măsură ce actualul președinte scade, candidatul liberal Crin Antonescu urcă în sondaje, fiind deja mult peste cota propriului partid.
Ca nou președinte al PNL, Crin Antonescu vine în continuarea rezistenței liberale impuse de Tăriceanu. Ar fi de aceea o eroare strategică de neiertat marginalizarea în partid a fostului președinte liberal sau retragerea acestuia de bunăvoie din lupta electorală. Călin Popescu Tăriceanu poate să joace un rol decisiv în înfrângerea lui Traian Băsescu; fără el, Crin Antonescu va fi lipsit de temelie politică și va părea un simplu retor. (A se vedea că decizia lui Tăriceanu de a se opune majorării salariilor profesorilor și apoi adoptarea măsurilor anticriză ajută foarte mult partidul în prezent.) Însă, în timp ce fostul premier reprezintă rezistența, candidatul liberal aduce cu sine dimensiunea pozitivă a avangardei liberale. Călin Popescu Tăriceanu s-a făcut remarcat printr-un liberalism economic destul de slab teoretizat. Noul candidat, Crin Antonescu, are vocație ideologică, este capabil să exprime valorile liberale și încă un tip de liberalism modern, relaxat, foarte aproape de libertarianism. Crin Antonescu este în acest moment promisiunea sensului de evoluție liberal, aceea pe care Băsescu n-a putut s-o confiște sau pe care a pierdut-o pe drum.
Publicat în : Editorial de la numărul 67
Comentarii
Comentariul nr.1 -
ehol a spus în 14.06.2009 05:59:00:In fond , articolul dl.-ui Arthur Suciu este cuprinzator,in mare parte relevant in privinta posibilitatii efectului de bumerang.Pe de alta parte pare sa se ralieze parerii-nu stiu cat de generale- eu ma indoiesc de ubicuitatea parerii despre scaderea acceptantei presedintelui. Ori in tara nostra , fara o baza solida de caracter-insufucient cladit in general nu se poate atinge un liberalism frumos sau folositir.Lipsa crasa de practicism, de educatie si tinuta morala a multvorbitorilor,chiar si politicieni Nu se poate cladi un liberalism veritabil. deocamdata sa cladim baza practica .Aici pragmatismul,ce trebuie sa ii recunoasteti presedintelui actrual isi ar locul si timpul si este obligator. Cu stimaNumăr curent

Semnal editorial

Revolutia din decembrie 89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate. Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri Mintea cea socotitoare, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului. Eseurile sunt structurate pe patru parti - Mintea senina, Metaforele mintii, Mintea învolburata si Privind înainte. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.


Această carte de poezie este seismograful de mare sensibilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deopotrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMUSEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nedegradabile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale românului? Vibrația versurilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului paradoxal n-au efect distructiv asupra tonusului moral al cititorului, ci produc neliniștea cea bună, cum ar spune Sfinții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fiziologie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, o inimă din ceruri, cum ar spune poetul latin. Căci, în această inimă din ceruri, există lacrimi deopotrivă pentru românul umilit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui război-viață, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)