Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Fabricat în România

Mihai VINTILĂ

Inițial așa s-a numit un program de promovare a produselor românești apărut în timp ce dl Adrian Năstase era prim – ministru. Dezvoltat doar pe direcția promovării, și nu și pe ajutorarea economică a întreprinderilor din program, el nu a reușit să atragă decât câteva firme, cele mai multe fiind din sectorul alimentar.

Chiar și așa, eu îl consider cu toate neajunsurile lui un bun test de început pentru promovarea valorilor economice românești. Din păcate, o dată cu părăsirea guvernării de către inițiator, programul a intrat pe o pantă descendentă ajungând la dispariție. Interesant este faptul că o parte din firme precum UNELTE SCULE ACCESORII SA Alba-Iulia si Trustului de Presă CUGET LIBER au păstrat mesajele și sigla programului pe produsele lor și continuă să-și afirme apartenența la el chiar și acum după dispariția lui oficială, semn că mesajul a fost totuși puternic și a însemnat un imbold în vânzările acelor companii.
O nouă astfel de inițiativă ar fi interesantă și demnă de urmat acum când economia românească se zbate deja în ghearele crizei economice globale. Politicienii sunt datori a face pașii care trebuie în direcția ajutării economiei, și o astfel de repornire a unui program de sprijin ar fi un prim pas în direcția bună.
Chiar si state dezvoltate precum Marea Britanie prin „Buy British” au lansat astfel de programe, deci el nu ar fi o noutate românească.
Dacă Germania și Statele Unite ale Americii nu sunt jenate să finanțeze astfel de inițiative este pentru că rezultatele vin în timp și sunt încurajatoare pentru producătorii locali.
De exemplu inițiativa „Buy American” constituie chiar o parte importantă din programul anticriză pe care președintele Statelor Unite ale Americii l-a susținut. Chiar dacă unele din măsurile sale au fost văzute prea restrictive de către marile companii și de către Congres, ele totuși au fost aprobate într-o formă mai puțin restrictivă pentru a nu crea probleme comerciale în special cu blocul economic care este Uniunea Europeană. Pentru a înțelege efectele unui astfel de program este de ajuns să amintim că prin „Buy American” toate organismele de stat, de la agențiile federale la comunitățile locale, vor trebui să acorde interes pentru cumpărarea în cadrul licitațiilor organizate de ele a produselor americane sau considerate americane (indigenizate în proporție de 75%) în detrimentul produselor cu altă origine. Această prevedere drastică are ca scop utilizarea banului public american pentru dezvoltarea producției de bunuri locale, pentru menținerea locurilor de muncă, pentru încurajarea investițiilor locale și pentru promovarea forței de muncă din SUA. Derogările de la această politică sunt puține și fac referire foarte clar la imposibilitatea economiei americane de a produce respectivele produse, dar în practică avem de fapt prea puține produse pe care cel mai industrializat stat din lume să nu le poată oferi. Excepțiile sunt legate de materiile prime care pot fi cumpărate de oriunde și care nu sunt cuprinse în programul „Buy American” tocmai pentru a asigura din ușurința procurării lor o bază pentru producție.
Cu toate că unii cârcotași vor spune că un astfel de drum este puțin probabil la noi, tocmai de aceea trebuie să-l urmăm. A fi contra valului este periculos și ar cauza o risipă de resurse și de energie.
Am depășit de mult vremurile când doar ceea ce făceau alții era bun, iar ceea ce făceam noi nu era bun. A venit vremea să mai facem și ceea ce este bine pentru noi.
De aceea decât să aruncăm cu banii statului pe tot felul de prostii care mai de care mai inutile și mai „europene”, ar fi bine să încurajăm ceea ce este autentic românesc precum produsele alimentare tradiționale .
Un astfel de demers l-aș vedea mai mult îndreptat spre industria alimentară din România care din păcate reușește astăzi performanța negativă de a nu putea să hrănească toți românii.
Un sprijin direct nu se poate acorda producătorilor pentru că s-ar denatura libera concurență, cu toate că și aici ar fi multe de spus despre ce fac unii vecini de-ai noștri. Dar un sprijin în promovarea produselor autentice românești cred că se poate face. Nu trebuie să-i dai bani unui producător autohton, e doar necesar să-l ajuți puțin, să nu-l mai sufoci cu tot felul de biruri și controale, pentru a putea prinde rădăcini și pentru a fi apoi un bun contribuabil. Din păcate văd că această direcție nu este înțeleasă de nici o putere care ne guvernează.
Programul „Fabricat în România” poate sprijini producătorii autentici de produse alimentare prin dezvoltarea unor mecanisme care să-i ajute la promovarea mai ușoară, la încurajarea distribuției produselor lor în marile lanțuri de magazine atât în țară, cât și în străinătate, prin dezvoltarea unor politici coerente de marketing, prin acordarea de asistență tehnologică și juridică etc. De ce să nu avem o caravană a produselor românești care să străbată țara și prin intermediul căreia producătorii, comercianții și publicul să fie puși în contact? De ce nu se pot sprijini printr-un astfel de program târgurile de sfârșit de săptămână unde țăranii să-și poate vinde cu taxe mici produsele?
De ce creăm mereu bariere între noi prin neputința și prin izolarea noastră?
Programul „Fabricat în România” poate promova inițiative, poate veni cu logistica și cu experții. Astfel se pot contura mecanisme și deprinderi. Țăranii nu vor mai vinde laptele cu 0,7 lei la firmele de colectare străine pentru a-și vedea banii după luni de zile, producătorii mici nu-și vor pierde angajații pentru că nu pot plăti prețurile astronomice pentru închirierea unui magazin, iar cumpărătorii vor putea aprecia, așa cum au făcut mereu, adevăratele produse naturale românești.
De ce văd programul „Fabricat în România” începând întâi cu agricultura? Pentru că potențialul nostru în domeniu este enorm, pentru că avem experiența și forța de muncă, dar nu avem recunoașterea și mecanismele. Dacă noi ne vom aprecia, atunci și alții vor aprecia produsele noastre pe care în cunoștință de cauză le consider superioare multora din Europa.
Era o tradiție românească de bun simț ca la sfârșit de săptămână să se organizeze celebrele târguri și oboare. Acolo țăranii autentici și micii producători agricoli își vindeau produsele într-o formă organizată, verificată și supravegheată de stat prin autoritățile locale. Astfel de târguri de sfârșit de săptămână ar putea fi promovate și susținute logistic și financiar de programul „Fabricat în România”. Am văzut un astfel de târg chiar în inima orașului Milano și pot spune că mi-a oferit posibilitatea de a cumpăra, turist fiind într-una din cele mai mari metropole europene, cele mai rafinate produse țărănești italiene produse de asociațiile familiare sau de micii producători pe care altfel prin marile supermarketuri nu le-aș fi întâlnit. Acolo aveau o piață, o clientelă și o tradiție. Noi avem tradiția, avem piața, dar mai rămâne ca cineva să finanțeze competiția. Decât să punem taxe pe producția estimată a micilor producători, ar fi mult mai util să dezvoltăm oboarele și târgurile de week-end unde să-i taxăm modic, iar prin periodicitate banii strânși sunt absolut convins că vor fi mai mulți atât în buzunarul statului, cât și al producătorilor.
Degeaba avem produse agricole bune dacă nu avem un marketing și o prezentare bună. Am observat ani de zile celebra literă A și steagul Austriei pe produsele alimentare ale acestui stat alpin. Ele semnificau mai mult decât un brand, ele semnificau o politică. Noi de ce nu putem reuni sub un brand național produsele micilor producători care, coordonați prin programul „Fabricat în Romania”, ar primi ajutor pentru ambalare, pentru igenizarea producției, pentru distribuție sau acces la informații specifice de la gustul clienților până la culoarea ambalajelor și toate acestea organizat și gratuit? De ce să nu construim produse, să nu încurajăm afaceri și locuri de muncă printr-un program național demn de a șaptea țară din Uniunea Europeană? Iar marea frumusețe a unui astfel de program este că el ar putea fi finanțat parțial din bani europeni dacă ar exista în cadrul lui și un mecanism de cofinanțare a micilor producători.
Indiferent însă de programe și politici, cei care trebuie să ia primii decizia suntem noi.
Deci să începem noi, prin opțiunea noastră, programul de sprijinire a industriei agro-alimentare românești cumpărând produse românești.
Primul pas este mereu cel mai greu.
Publicat în : Economie  de la numărul 65

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: