Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

George Emil Palade - primul român laureat al Premiului Nobel

Cezar DOBRE

George Emil PaladeGeorge Emil Palade a avut astfel un rol hotărâtor în evoluția unei noi științe, despre care, un savant român afirma recent: “Biologia celulară la ora actuală este știința fundamentală a medicinii. Nu se poate vorbi de nici un proces medical fără ea... Pentru că tot ceea ce înseamnă viață este studiat prin această nouă știință”.

Savantul român de renume mondial George Emil Palade s-a născut la Iași, la 12 noiembrie 1912. A urmat studii preu­ni­versitare susținându-și bacalaureatul în anul 1929 la liceul „B.P. Hajdeu” din Buzău. S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină din București, pe care a terminat-o cu strălucire, susținându-și examenul de licență în anul 1935.
În perioada studenției a avut o serie de profesori celebri, din școala medicală românească, aceștia fiind cei care i-au influențat hotărâtor formația și caracterul și care l-au ajutat, de altfel, la începuturile carierei sale. Între aceștia a fost savantul Francisc Rainer, unul dintre cei mai buni profesori de la Universitatea bucureșteană, care a avansat între altele celebrul postulat „Anatomia este știința formei vii”. Cele­brul profesor a remarcat de timpuriu calitățile deosebite ale tânărului discipol. De altfel în 1940, F. Rainer îl aprecia pe George E. Palade asfel:  „Inteligență prodigioasă, răbdare de benedictin. Întrevăd în el o mare personalitate a medicinii viitoare.” Încă din perioada studenției, ca și după aceea, savantul de mai târziu a dat dovadă de o mare putere de muncă, urmărind în egală măsură dobândirea unor ample și temeinice cunoștințe de specialitate, ca și a unor întinse cunoș­tințe de cultură privind romanitatea și universalitatea. Membrii familiei evo­cau puterea de muncă a tânărului, care dormea de obicei două-trei ore pe noapte, restul împărțindu-se între lec­turi, cursuri, activitate în spital.
A fost un bun cunoscător al literaturii române, fiind între altele prieten cu Ion Pillat și Vasile Voicu­lescu. Știa pe dinafară pagini întregi din Vasile Pârvan, precum și multe texte latine. S-a ocupat de traducerea în românește a unor texte din Victor Hugo.
După terminarea facultății, ca element remarcabil, a rămas între ca­drele didactice ale catedrei de anatomie a Facultății de Medicină din București. Într-un timp relativ scurt, de câțiva ani, a parcurs mai multe trepte din ierarhia universitară, precum preparator, asistent, șef de lucrări și apoi conferențiar. În anul 1940 și-a susținut teza de doctorat „Tubul urinifer ai delfinului. Studiu de morfologie și fiziologie comparată”.
După război în anii 1945-1946, a lucrat în București la clinica Dr. N.C. Lupu. Șansa a făcut ca în mediul academic să cunoască, să colaboreze și să fie remarcat de o serie de perso­nalități reprezentative ale medicinei românești, faimoasă atunci de altfel, la nivel european. Astfel a fost remarcat de către prof. Andre Boivin venit din Franța, care preda la București biochi­mia la nivel internațional. Alături de acesta preda Grigore T. Popa, savant experimentator de renume mondial, care a avut de altfel un rol deloc neglijabil, pentru că scrisorile sale de recomandare i-au deschis lui G.E. Palade, în mare măsură, drumul carie­rei sale americane.
Întâmplarea a făcut ca în 1941 conferențiarul universitar încă tânăr să aibă drept pacientă pe Irina, fiica unui celebru și controversat industriaș român, Nicolae Malaxa. Pacienta a devenit soția învățatului, împărțind apoi cu acesta destinul său în țară și mai ales pe pământul Americii, unde cuplul a avut doi copii, Georgia și Philip, ultimul profesor universitar și el pe pământul american.
La terminarea războiului G.E. Palade, dornic de studiu și de afirmare știin­țifică, a înțeles lipsa de perspec­tive în țara sa natală, ocupată de Stalin și în curs de comunizare. Anumite împrejurări favorabile i-au facilitat, cât a mai fost posibil, plecarea peste hotare, părăsindu-și țara, pe care avea să o mai revadă după multe decenii. Astfel în anul 1946 s-a stabilit în Statele Unite, devenind cetățean ame­rican în 1952.
Inițial a lucrat la Universitatea New York, remarcându-se în cadrul unui simpozion internațional, organizat de cercetătorul belgian Albert Claude, privind aplicarea microscopului elec­tro­nic în cercetările de anatomie celulară. A început atunci o fructuoasă și îndelungată colaborare între cei doi savanți. Învățatul belgian a mijlocit intrarea lui G.E. Palade într-una dintre cele mai selecte și exclusiviste instituții științifice americane. Astfel G.E. Palade a devenit cercetător la departamentul de biologie celulară al Institutului Rockefeller din New York. În primii doi ani, în calitate de „viziting inves­tiga­tor”, nu a fost remunerat, pentru ca ulte­rior, în calitate de profesor, să devi­nă o figură emblematică a celebrului așezământ științific american.
În acei primi ani de ședere a sa în Lumea Nouă, G.E. Palade s-a implicat și în activități de natură politică. S-a remarcat într-un numeros grup de exilați, care au făcut cunoscută lumii situația grea a României comunizate, aflându-se în compania unor remar­ca­bile personalități ale exilului, precum Grigore Gafencu, Nicolae Rădescu, a tâ­nărului Mircea Eliade, precum și a multor altora.
A participat la unele activități, înce­pând din 1949, ale Comitetului Națio­nal Român, adevărat guvern patriotic în exil. A fost unul dintre membrii fon­datori ai Ligii românilor liberi din Sta­tele Unite ale Americii. Ulterior, ani de zile, în cele mai diverse feluri, și-a manifestat interesul pentru soarta com­patrioților săi, pronunțându-se pen­tru democratizarea României și sprijinind în fel și chip eforturile știin­țifice, și nu numai, de afirmare a celor din patria sa de origine.
Este unui dintre creatorii biologiei celulare, o știință nouă, care a realizat progrese deosebite în deslușirea pro­ce­selor vieții. Încă din 1952 a descris structura mitocondriei, a energiei la nivel celular. Ulterior s-a ocupat de pro­ble­matica părticelelor de citopla­s­mă, numite inițial și „corpusculele lui Pala­de”, intrate ulterior în circuitul științific cu numele de „ribozomi”. A studiat de asemenea tot felul de alte formațiuni subcelulare, stabilindu-le originea, carac­teristicile etc.
Realizările sale i-au adus faimă uni­versitară și academică. După cariera profesorală de la New York, în anul 1973 a devenit profesor la Yale, una dintre cele mai celebre și selecte universități americane, iar din 1990, profesor la San Diego în California. A devenit pe rând membru al Academiei de Arte și Științe a S.U.A., al Academiei Naționale de Științe a S.U.A., al Academiei Româno-Americane. Din anul 1975 este membru de onoare al Academiei Române.
De-a lungul anilor, cercetările sale s-au concretizat și în numeroase lu­crări, studii, comunicări, apărute în volume sau publicate în reviste de prestigiu din întreaga lume. Între acestea menționăm doar câteva: A Study of Fixation for Electron Microscopy (1952); The Fine Structura of Mithochondria (1952); A Small Particulate Comportment of Cytoplasm (1953); Microsomes and Ribonu­cleo­pro­tein Particies (1958); Struccture and Function at the Cellular Level (1966); Structural Modulations of Plas­malemmal Vesicles (1968, în colaborare).
De-a lungul anilor, eforturile sale au fost recunoscute și încoronate prin numeroase premii și distincții. Astfel a dobândit în S.U.A. prestigioasele pre­mii Albert Lasker în 1966 și Hurwitz în 1970. La 12 martie 1986, preșe­dintele în funcție al S.UA, Ronald Rea­gan, i-a decernat medalia națională pentru merite deosebite în domeniul științei.
Incontestabil însă că cea mai de seamă distincție și totodată recu­noaș­tere internațională a meritelor deose­bite ale românului biolog, medic și profesor, a fost decernarea la Stok­holm, în anul 1974, a titlului de laureat al Premiului Nobel în biologie și medicină, cea mai înaltă consacrare științifică și culturală a oamenilor geniali ai vremurilor noastre.
Publicat în : Români în lume  de la numărul 65

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: