Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Discursul ASR Principele Radu al României

ASR Principele Radu al României

 11 martie 2009, Aula Magna a Academiei Române



"Este o onoare să mă adresez personalităților prezente la Academia Română astăzi, într-o împrejurare în care energia și ideile unor români dau naștere unui model de asociere sub crezuri pe care le-am uitat înainte să le deprindem bine.  
Suntem în secolul al XXI-lea și în al douăzecilea an de la căderea dictaturii comuniste în România, prăbușirea bipo­larismului mondial și triumful demo­crațiilor. Avem mai multă liber­tate, opțiuni, deschidere inter­națio­na­lă, suntem membri ai Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și ai Uniu­nii Europene, ne bucurăm de bene­ficiile reconectării țării noastre cu lumea civilizată. Din păcate, la înce­pu­tul anului 2009, atât lumea, cât și țara se află într-un delicat moment de tranzit de la entuziasm la depresie, adevăr care nu poate fi evitat, ci trebuie trăit, înțeles și depășit.
Uitându-mă la ultimii o sută cinci­zeci de ani de istorie românească, admi­rând lăcașurile de cultură, admi­nistrative, de cult sau de învățământ ridicate sau refăcute de Familia Regală, am fost impresionat să sur­prind forța pe care o aveau asociațiile de breaslă, meșteșugarii, artiștii, oamenii de știință sau funcționarii, cu alte cuvinte profesioniștii României din toate domeniile.
Bisericile și primăriile, bibliotecile și cercurile militare, universitățile și cole­giile naționale, școlile de arte și meserii și liceele,  templele artelor și camerele de comerț, toate atestă prezența în România secolelor al XIX-lea și al XX-lea a unor puternice bresle: comercianți, meseriași, artizani, alături de asociații respectate de pictori și arhitecți, sculptori ori constructori. Aso­ciațiile de breaslă erau puternice și în domeniul literaturii, al gazetăriei, al învățământului, științei sau tehnicii. Indi­ferent cât de grele au fost împre­jurările istorice, România modernă a fost pe mâna oamenilor care și-au cunoscut profesia, a specialiștilor.
Ca un simbol al coincidenței isto­rice, Constituția statului modern, Casa Regală și Academia Română au aceeași dată de naștere: 1866. Fie­care dintre acești piloni ai statalității noastre moderne, cu uneltele spe­ci­fice, a promovat în societatea româ­nească conceptul și valorile morale asociate profesionalității.
Carol I a construit statul român pe prin­cipiul profesionalismului, al perfec­ționării neîncetate. Instituțiile moderne ale statului s-au făurit, din anul 1866 până în 1947, pe temeiul calității pro­fesionale și al meritului. A fost timpul unei aspirații instituționale către mai bine, în care cuvintele întru care nea­mul nostru s-a manifestat în Europa au fost „solidaritate“, „unire“, „împreună“, „prin noi înșine“. Travaliul Casei Regale din 1866 până astăzi a fost unul de adunare a energiilor bune, talentelor și oamenilor de calitate ai țării. Aca­de­mia, Biserica, Armata și Casa Regală au pus împreună esențele rare ale națiunii. Ne-am cucerit independența pentru că am stat împreună. Am făcut Marea Unire pentru că am fost îm­preu­nă, am făcut o țară modernă pentru că am fost împreună, am depășit crize și am câștigat războaie pentru că am fost împreună. Nu este nici un secret aici. Oamenii de calitate, profesioniștii nu divizează, nu separă, nu distrug. Profe­sioniștii inspiră, construiesc și unesc. Aduc valoare breslei lor, aduc va­loare epocii și țării lor stând împreună.
După anul 1989, societatea româ­nească, slăbită, începea să-și mani­fes­te instinctul binelui. S-au restructurat uniuni de creație, s-au organizat pe prin­cipiul libertății sindicate și pa­tro­nate, s-au refăcut Camere de comerț, Bursele de valori și mărfuri, s-a dat frâu liber spiritului civic și iniția­tivei per­sonale. Din păcate, disprețul față de instituții și valori și umilința, frica, sărăcia instalate timp de patruzeci de ani au inhibat sensul, importanța, criteriul profesionalismului. Societatea românească a părut impermeabilă la bine. În mai toate domeniile publice ale anului 2009 găsim încă destui nea­veniți, oameni incapabili de cons­truc­ție, egoiști și lipsiți de viziune. România de astăzi este liberă, dar nu este încă profesionistă.
 Profesionistul unește, diletantul dez­bină. Prin­cipala problemă a societății românești informate, demo­cra­tice, libere și din ce în ce mai prospere este amatorismul care conta­minează cu dezbinare.
În fiecare dintre domeniile vieții românești este urgentă nevoie de seriozitate, etică și pricepere. De meș­teșug, artă și știință. De capacitatea de a face bine un lucru, de a stăpâni propria îndeletnicire. Profesionalism înseamnă lucru de calitate, spirit de răspundere, altruism, respect, grija de a forma ucenici, iubirea de profesie, dedicație și dorința de a avansa în cunoaștere.
Profesioniștii români din diverse domenii, cei care există, au nevoie să fie în primele rânduri ale domeniilor lor de activitate, protejați, încurajați, pen­tru a da puterea exemplului personal și pentru a fi stăpâni pe destinul propriu­lui lor domeniu. Pentru ca expertiza lor, cuvântul lor să atârne greu în deciziile țării. Ei sunt “aristocrația” vremurilor de­mocratice, reprezentanții meritului și ai predictibilității. Profesioniștii din toate domeniile au nevoie să vor­bească pe o singură voce, să se manifeste de pe o platformă comună. Pentru că au o misiune comună, aceea de a duce mai departe țara, de a-i oferi perspectivă și viitor.
Societatea românească înțelege din ce în ce mai bine că patriotismul are o măsură precisă și obligatorie în dezvoltarea infrastructurilor sociale; că etalonul etic, moral și profesionist al guvernării este tot atât de necesar ca reprezentarea parlamentară și alege­rile libere; că puterea exemplului perso­nal este tot atât de valoroasă ca și prosperitatea; că legitimitatea dată de voturi nu înlocuiește mândria și încre­derea; că inteligența societății civile nu ține loc de generozitate și că abilitatea politică nu poate suplini loialitatea.
 Temeinicia profesionalismului și a instituțiilor reprezintă un element structural tot atât de necesar societății românești pe cât este cel politic, construit în armonie și complemen­ta­ritate cu acesta.
Profesionalismul este o condiție a generației noastre pentru a pune umărul la statornicia României. Profe­sio­niștii, chiar cei fără putere politică sau răspunderi administrative, au o vocație naturală de leadership.
Peste tot în Europa, unde sistemul democrațiilor liberale funcționează performant și coerent de șase decenii încoa­ce, se caută soluții pentru administrarea schimbărilor dramatice care au loc în societate, pentru a opri degradarea substanței puterii publice, pentru a face față lipsei de gene­rozitate, de entuziasm și de respon­sabilitate.
În România, deși de aproape două­zeci de ani încoace încercăm să conso­lidăm instituțiile de­mo­cratice, sistemul a depins mereu, prea mult, de com­por­tamentul și de acțiunile indi­vizilor, de multe ori nepo­triviți cu locul pe care îl ocupau.
Mercantilismul și superficialitatea au adus mediocritate în spațiul public, au ins­talat modele fal­se, cu grave con­se­cințe sociale.
Instituția trebuie să fie mai impor­tantă decât omul, iar noi am îndeplinit rar acest criteriu. Doar cu această precau­ție a sistemului pu­tem împie­dica devierile pe care demo­crația, ca instrument, nu le poate evita. Dacă ne uităm la România ultimelor două decenii, vom realiza măsura în care a lipsit profesionalismul, deși perfor­man­ța democratică a fost într-o evoluție continuă.
Lumea de astăzi este într-o puternică stare de disconfort identitar, iar Europa, deși bine administrată, este campioană în acest sens. Se pot administra politic instituțiile publice. Nu se pot însă administra politic dem­nitatea, încrederea, entuziasmul, mân­dria și afecțiunea. Ele pot fi inspirate, servite doar cu instrumentele profe­sio­nalismului, în toate domeniile vieții românești.
Împlinirile lui Carol I rămân în istorie nu fiindcă au fost monarhice, ci fiindcă au fost fondatoare de stat mo­dern, vizionare și aducătoare de statornicie. Ele au validat profe­sio­na­lismul, ca element structural al socie­tății românești.
România europeană, folosind fără complexe de inferioritate aceste valori, va fi o țară mai puternică, pragmatică și capabilă să înfrunte timpuri ce nu se anunță nici liniștite și nici pașnice.
Au trecut douăzeci de ani de la că­derea comunismului, o națiune întrea­gă a trăit speranța libertății, și-a dorit progresul și a așteptat împlinirea unui vis de mai bine. Unii au numit acest moment o revoluție. Dar modul în care ne-am privit instituțiile și în care ne-am comportat unii cu alții ne-au aruncat într-un cerc vicios la nivelul societății și al fiecărei surse de progres efectiv. Nu am pus mai deloc omul potrivit la locul potrivit. Nu am servit instituțiile, ci ni le-am aservit. Acest an, de criză econo­mică globală și națională, pregătește șanse pentru o adevărată schimbare, pentru o altfel de Românie. Iar răspun­surile pe care le căutăm de douăzeci de ani sunt acum la îndemâna și în fața noastră.
Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 65

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: