Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

„Reprofesionalizarea României” - lansarea unui proiect național

Roxana MAZILU

Mircea Geoană, președintele PSD, Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, și Călin Georgescu, directorul Centrului Național de Dezvoltare Durabilă, la lansarea celui de-al II-lea Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID) intitulat “Șansa României - oamenii. Reprofesionalizarea României II'La începutul anilor 1970, o delegație română a vizitat câteva unități-cheie ale industriei aeronautice din Marea Britanie, printre care și uzinele Concorde. Din grupul restrâns făcea parte și profesorul Henri Coandă. Designerii și inginerii britanici i-au prezentat o problemă complexă la care lucrau, cerându-i sfatul. Căutau soluția pentru reducerea nivelului de zgomot pe care avionul îl genera la decolare și la aterizare, cu depășirea limitelor admise de noile reglementări internaționale. Coandă a rămas puțin pe gânduri, și le-a răspuns: „Ce-ar fi să gândiți invers, nu reduceți zgomotul, ci ridicați-l dincolo de nivelul de percepție al urechii umane.”


Acesta este genul de gândire creatoare novatoare de care este nevoie. Atunci când ne împotmolim, când procedeele clasice nu mai dau rezultate, trebuie să avem tăria și îndrăzneala de a aborda lucrurile total altfel, conceptual altfel, radical altfel. Acest tip de gândire care sparge tiparele este promovat de „Repro­fesionalizarea României” – pro­iect național dedicat rolului capitalului uman în procesul dezvoltării, lansat acum trei ani de Institutul de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID).
Anul acesta, ceea ce a fost doar schițat în 2008 din perspectiva istorică în primul raport al institutului prinde contur prin apariția volumului „Șansa României: oamenii. Repro­fesio­naliza­rea României II”, al doilea raport IPID. Spre deosebire de primul studiu, raportul din 2009 conține contribuții distincte din partea unor nume cu rezonanță ale științei românești, oferind nu doar un diagnostic sever al stării de fapt actuale, ci și recomandări concrete de acțiune la confluența factorilor demografici, educaționali și de cercetare-inovare.  
Așa cum a fost definit de Călin Georgescu, directorul executiv al insti­tutului, scopul lucrării este de a lansa „o chemare la o amplă dezbatere națională asupra rolului și funcțiunilor sociale ale profesioniștilor din toate domeniile, inclusiv din cel politic și administrativ, la orizontul următoarelor două decenii”.    

Criza ca oportunitate

Volumul a fost lansat în Aula Academiei Române în data de 11 martie și a prilejuit un prim exercițiu de dialog între politicieni, savanți și reprezentanți ai societății civile –, oameni care ar trebui să se întâlnească mult mai des. Pentru că una din practicile viciate din România este „opacitatea instituțională”, apelul președintelui Academiei Române, Ionel Haiduc, a fost în favoarea unei comunicări permanente între lumea științifică, care deține expertiza și are continuitate, și lumea politicienilor, care e în continuă schimbare și se concentrează adesea pe problemele de interes imediat.
La 11 martie s-a vorbit mult și despre criză, subiectul-vedetă al mo­mentului, nu doar ca despre un pericol, ci si ca o oportunitate. Într-a­devăr, oricât de dureros s-ar ma­nifesta, criza oferă un moment propice pentru a regândi radical direcția de dezvoltare a României.
Politologul  Cristian Pîrvulescu a accentuat faptul că la noi această criză este multiplă, o criză morală, o criză de ideal și o criză politică în aceeași măsură în care ea este una eco­no­mică. El a avertizat că, dacă „pro­fe­sionalismul nu va învinge incom­pe­tența, riscurile ca din această criză să ieșim prost sunt foarte mari”. Situația în care ne aflăm în prezent ne arată, fără posibilitatea de a cosmetiza sau eluda realitatea, faptul că în contextul crizei mondiale evoluțiile de la noi au și trăsături tipic românești. Chiar dacă suntem membri ai Uniunii Europene, nu vom depăși cu bine perioada critică fără să avem propriile soluții pe care numai reprofesionalizarea ni le poate oferi. Necesitatea unui proiect național coerent concentrat pe factorul uman a căpătat o maximă urgență întrucât, așa cum sublinia actorul și regizorul Dan Puric, „trebuie să redăm acestui popor rostul”.
Rolul covârșitor al elitelor naționale și al modelelor de urmat a fost subliniat și de ASR Principele Radu, care a pus accentul pe fondul moral și tăria de caracter de care au dat dovadă profesioniștii autentici pe parcursul istoriei României.    

O națiune de oameni mai ambițioși

Reuniunea desfășurată sub cupola Academiei Române a oferit și prilejul pentru formularea unor declarații de substanță din partea factorilor politici. Președintele Senatului, Mircea Geoa­nă, a salutat inițiativa, relevând că șansa României o reprezintă, până la urmă, oamenii ca principală resursă a oricărei națiuni. El a apreciat că rapor­tul supus dezbaterii publice reprezintă un semnal de alarmă și, în același timp, un îndemn pentru a clădi „o na­țiune de oameni mai ambițioși”. „Cel mai grav lucru ar fi să ne pierdem speranța că România se poate trans­forma”, a conchis președintele Se­natului. Profesionalizarea politicii este o componentă intrinsecă a acestui curent de idei inovator. România are nevoie de mai multă responsabilitate și clarviziune în urmărirea obiectivelor sale de dezvoltare ca țară membră a Uniunii Europene.
Întrebarea-cheie e nu „Ce știi?”, ci „Ce știi să faci?”
Astfel formulează în raport aca­de­micianul Mircea Malița principala sfidare a societății secolului al XXI-lea bazată pe cunoaștere și realizări prin muncă. Contribuția sa demonstrează cu limpezime legătura și interacțiunea reciprocă dintre programele de edu­cație și formare profesională continuă, pe tot parcursul vietii, și cerințele în perpetuă schimbare de pe piața muncii. Sporirea relevanței învățării pentru activitatea efectivă în folosul propriu și al societății oferă, până la urmă, soluția de ieșire din impasul în care ne aflăm în ceea ce privește capitalul uman.
Întregul proces de formare și per­fecționare ale capitalului uman în România are loc pe fondul unor tendințe demografice îngrijorătoare. Profesorul Vasile Ghețău a explicat în raport care sunt starea de fapt și consecințele acesteia în viitorul apropiat, pornind de la faptul că în ultimii 20 de ani România a pierdut 10% din populație, mai ales datorită scăderii natalității. Consecințele vor fi creș­terea numărului pensionarilor cu 60% și scăderea populației apte de muncă cu 33%. Jumătate din această populație împuținată locuiește în mediul rural, majoritatea fiind ocupată în agricultură, situație anacronică la nivelul unui stat membru al Uniunii Europene. „O economie națională se dezvoltă și în funcție de capitalul uman pe care se poate baza, iar capitalul u­man este un stoc de educație, pregătire profesională sub variate for­me, conservarea și ameliorarea sănătății”, avertizează profesorul Ghețău.
Evoluțiile demografice negative ar putea fi corectate prin calitatea educației, dar și aici stăm prost. În prezent, peste 50% dintre elevii de 15 ani se situează sub pragul alfabetizării științifice. S-a ajuns aici datorită lipsei de viziune și de politici flexibile pe termen lung care să țintească fondul problemelor, atât în mediul urban, cât, mai ales, în cel rural. Educația con­tinuă, interdisciplinaritatea, tipul de curriculum adaptat nevoilor reale ale societății sunt principii care trebuie să modeleze politicile publice în domeniul învățământului și formării profesionale, ținând cont de contextul socio-economic aflat în schimbare continuă.
Ca o consecință a carențelor din sistemul educațional și a subfinanțării cronice, în prezent numărul con­tri­bu­țiilor cercetătorilor români la publi­ca­țiile științifice principale și al brevetelor supuse omologării este de 10-50 de ori mai mic decât al altor state din aceeași categorie. Țările avansate tehnologic sunt cele în care conducerea politică și societatea în ansamblu au înțeles că civilizația secolului al XXI-lea se va baza tot mai mult pe cunoaștere și inovare permanentă și au sporit investițiile și alocările bugetare pentru sectorul cercetării științifice și dezvoltării tehnologice..

Solidaritatea competențelor autentice

 În condițiile pierderilor cantitative generate de un declin demografic accentuat, educația și inovarea repre­zintă soluții reale pentru compensarea prin calitate a valorii capitalului uman în România. Fără știință, cercetare și educație nu vom putea realiza racordarea deplină a României la standardele civilizației europene. Fără reprofesionalizare nu ne vom putea adapta la schimbări și nici dezvolta. Șansa pentru noi ca națiune este să devenim mai buni, să investim în edu­cație și cercetare, să fim profesioniști.
Faptul că mișcarea spre afirmarea solidarității adevăraților profesioniști din toate domeniile s-a născut în rândul elitelor științifice a fost apreciat în cadrul reuniunii ca fiind un semnal pozitiv. Iar faptul că această mișcare a luat avânt în 2009, an al crizei mondiale, este o reacție firească și sănă­toasă a organismului social românesc.
Prin contribuțiile de înaltă ținută științifică, autorii studiului își funda­mentează convingerea că profesioniștii încă nu au dispărut din România. Deși puțini la număr față de nevoile de dezvol­tare ale țării, aceștia își dovedesc disponibilitatea și capa­citatea de a se angaja activ în rezolvarea problemelor dificile cu care se confruntă societatea românească. Iar în acest context, așa cum spunea Cristian Pîrvulescu în ultima pagină a raportului, „rolul societății civile, în măsura în care aceasta chiar este acceptată ca instrument de inginerie civică, nu este doar acela de a limita un stat devenit abuziv ori de a ajuta un stat slab să se consolideze, ci de a permite gândirii critice și alternative să existe”. Presiunea elitelor și a societății civile lansează o provocare politicului pentru a colabora și a corecta împreună sistemul instituțional românesc printr-o abordare radicală a tarelor structurale constatate și prin curajul de a gândi altfel soluțiile optime pentru propășirea României într-o Europă democratică și prosperă.
Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 65

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: