Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Spre capitalism vers. 2.0.

Mihnea GRAUR

Summit-ul G20 a debutat la Londra pe 2 aprilie sub auspicii nefavorabile. Criza internațională provoacă așteptări ridicate, dezbaterile durează practic de la precedentul summit din noiembrie anul trecut, iar în ultima vreme există tot mai multe încercări de a aduce oamenii cu picioarele pe pământ: la summit s-a încercat luarea unor decizii care să pună capăt recesiunii.


Au fost lăsate “să transpire” spre media neînțelegerile între SUA și UE privind aju­toarele de stat, divergențele de opinii privind moneda internațională, tot mai mulți anticipând un eșec similar cu cel de la conferința economică mondială care a avut loc la Londra în 1933. Ce a urmat este acum istorie, dar nu trebuie uitat că a fost unul dintre momentele care au premers schimbarea lumii în următorii ani. Nu știu dacă există un Hitler în devenire, dar știu la ce a dus ignorarea istoriei. Oare acesta este mo­tivul pentru care se învață tot mai puțină istorie?
Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, trage un semnal de alarmă: se poate ajunge la “o criză politică la nivel global” dacă G20 nu poate adopta o strategie anticriză, precizând că “Voi cere cu tărie la Londra ca măsurile să fie puse în aplicare pentru a preveni un posibil dezastru al dezvoltării umane” (Mediafax citând AFP).
Revenind la criza actuală – dar fără a uita că științele economice încă studiază criza din urmă cu opt decenii! – trebuie punctate câteva aspecte:
l factorii de decizie sunt reuniți – G20 reprezintă 85% din PIB-ul mon­dial, 80% din comerțul mondial și două treimi din populația mondială;
l momentul este propice – viața economică a planetei este în derivă, iar sistemele actuale își demonstrează ineficiența;
l alternativele de acțiune – sunt deja identificate/elaborate, majo­rita­tea sunt deja analizate sau supuse dez­baterilor publice;
l pericolele sunt globale – rece­siu­ne, șomaj, inflație etc.;
l presiuni suplimentare – națio­na­lismul reînvie, constrângeri ecologice, migrația forței de muncă etc.;

Singura certitudine este că nu există certitudini! Mai mult, încă pla­nează pericole care pot conduce la acutizarea crizei și transformarea ei într-o criză social-politică mondială precum criza cărților de credit, criza energetică (mai ales prețul pe barilul de petrol) sau criza alimentară.
În condițiile în care G20 nu este învestit/recunoscut ca o autoritate deci­zională, având o compoziție etero­genă care nu îi nu permite atingerea consensului pentru adoptarea unei decizii, putem aprecia că o realizare importantă va fi dacă se va ajunge la un inventar comun al problemelor și prioritizarea acestora. Doar în aceste condiții se pot trasa liniile directoare care să fie un punct de plecare în elaborarea unui plan unitar de reînviere economică.
Ce încurcă ițele tot mai mult? Factorul uman.

Avarismul

S-au făcut prea mulți bani din activitățile financiare. Piețele bancare, de capital, de asigurări, absolut toate au obținut din inginerii financiare din ce în ce mai mulți bani care erau tot mai puțin acoperiți. Nu se putea merge la infinit pe un trend crescător min­cinos. În momentul în care creșterea artificială a masei monetare nu mai avea nici o acoperire în producție, ga­ranții sau rezerve, lucrurile au luat-o razna. Și, cu cât cazi de mai sus, cu atât te lovești mai tare.
Abia acum se vorbește de principii și valori umane, onestitate, integritate. Din păcate stindardul este purtat de demagogi din state precum SUA sau Marea Britanie, fix cei care au lansat cele mai toxice produse financiare. Drumul de la avarism la demagogie este foarte scurt. Gordon Brown, acest Bush Jr. al Marii Britanii, aflat în plin turneu de promovare a summit-ului, a ținut deunăzi un discurs în fața finan­țiștilor de pe Wall Street în care ataca comportamentul bancherilor. După câteva zile, aflat la Brasil, a propus că țările din întreaga lume au nevoie de o transfuzie de capital de 100 miliarde dolari pentru relansarea comerțului mondial. De unde se iau banii, nu se mai spune, după modelul aliatului de nădejde SUA. În aceeași zi în care guvernatorul Băncii Angliei declara că nu mai sunt bani pentru stimularea economiei, premierul britanic declară: “Europa de Est trebuie ajutată de urgență”. Leneșul moare de drum lung și prostul de grija altuia. Băncile engleze sunt încă decapitalizate în ciuda ajutoarelor de sute de miliarde de lire, șomajul a atins deja 2 milioane de oameni și continuă creșterea, iar imobiliarele sunt la pământ. Logica este elementară: Estul împărțit la Malta ca în Yalta – de data aceasta numai pe criterii economice – l-am cum­părat pe câțiva bănuți, l-am acceptat în U.E., acum să plătească pentru asta! În fond, de ce să falimentăm noi?! Hai să-i falimentăm pe ei, doar sunt acolo destui amatori de licurici mari! Îi împrumutăm, încurajăm creditarea și apoi consumul. Cu produse de la noi, bineînțeles!
Întâmplător Cehia deține preșe­dinția Uniunii, iar premierul ceh Mirek Topolanek nu s-a putut abține să nu puncteze – planul anticriză al SUA este  „drumul către iad”.

Falimentul

Situația economică mondială a fost denumită criză deși îi lipsește una din componentele majore: falimentul. Aces­ta este supapa naturală prin care economia respiră: unii mor, alții se nasc. Falimentul înseamnă închiderea unor fabrici, preluarea activelor de că­tre competitori și continuarea pro­ducției de un întreprinzător sănătos.
În momentul acesta muribunzii se agață de noi trăgându-ne și pe noi în groapă alături de ei. Pentru ce? Pentru că nu pot concepe că de la o avere de zeci și sute de miliarde se poate ajunge la o sărăcie de câteva milioane. Nu este vorba neapărat de corupție, terorism internațional sau mafia infil­trată în politică, în “societatea civilă” sau în media. Punctul pe i este pus de Eugen Ovidiu Chirovici: “Teoriile conspirației sunt utile: sunt simple de înțeles în logica elementară, deres­pon­sabilizează o națiune în grup și conțin doza de andrenalină telenovelistică pe care explicațiile reale – dar searbede inerent – nu pot să o conțină.”
În plus, manipularea maselor costă mai puțin decât informarea pe scară largă. Pâine și circ. Iar când nu pot să mai ofere nici măcar atât, imperiile se prăbușesc.
Scenariile construite pentru perioa­da de după criză sunt demne de fil­mele SF. Lumea se va schimba după această criză indiferent de ce va fi la summit. Încheierea crizei și reînce­pe­rea creșterii economice în 2010-2011 reprezintă un scenariu posibil. Oare este și cel mai bun?! Este suficient să iei un calmant ca să-ți treacă durerea, dar nu să te însănătoșești. O depășire lejeră a crizei nu va fi decât o amânare a momentului adevărului. Sunt de părere că avem o criză sistemică mondială și este imperios necesară o „constituție” de reglementări unitare pe plan mondial care să reflecte valorile umane în cele economice.

Realitatea dură

Defectele mecanismelor econo­mice ies la suprafață, dar trebuie privite cu echilibru. În ciuda neîn­cre­derii generalizate, nu trebuie să negăm toate principiile actuale, să distrugem tot, inclusiv laturile pozitive ale vieții economico-sociale actuale. Spre exemplu, globalizarea este pusă tot mai des la zid, ignorându-se total eronat valori esențiale ale progresului și civilizației omenirii precum libe­ralizarea comerțului sau a circulației capitalurilor.
Trecerea dintr-o extremă în cealaltă este periculoasă și poate să producă și mai multe rele. Vandalizarea locuinței unui bancher englez sau jefuirea unui supermarket în Israel de către angajați și furnizori sunt (deocamdată?) feno­mene izolate și așa trebuie să rămână.
Transformarea realității economice dure într-o realitate socială și politică dură este astăzi pericolul numărul unu în lume, înaintea terorismului, degra­dă­rii mediului, sărăciei și analfa­be­tis­mului, mafiei sau conflictelor armate. Aici intervine – sau ar trebui să inter­vină – rolul summit-ului londonez al G20.
Concentrarea energiilor în mod direct și aproape exclusiv asupra găsirii soluției-cheie este echivalent cu a nu vedea pădurea din cauza copacilor. Se dezbate intens desființarea dolarului ca etalon monetar, inclusiv de către Rusia și China care au mai mult de jumă­tate din rezerve în moneda americană. Modificarea structurii DST-ului reprezintă o soluție numai în mă­sura în care urmărește un algoritm echi­tabil, nu o fugă de pericolul infla­ționist care planează asupra dolarului. De aici o nouă serie de neînțelegeri între cei 20 și nu numai.
Reuniunea G20 nu poate face mi­nuni. Speranțe mari au fost și la summit-ul precedent din noiembrie, iar ce a urmat nu a fost decât o agravare a crizei. Planuri de bătaie există, dar ni­meni nu e dispus la compromisuri de teamă să nu cadă mai rău ca ceilalți. Prin urmare, scapă cine poate!
Un editorialist de la “Financial Ti­mes” considera acest summit ca fiind ultima speranță pentru ca liderii celor mai mari economii ale lumii să evite o catastrofă precum cea din “Marea Criză”.
Economia mondială poate fi sal­va­tă, întâlnirea G20 din 2 aprilie este una din ultimele șanse înainte ca tăvălugul să fie de neoprit. Capitalismul a trăit cu două decenii mai mult decât comu­nis­mul și, dacă va fi resuscitat la Londra, viitorul este sumbru. Mai puțin sumbru poate fi un upgrade la versiunea capitalism 2.0.
Publicat în : Economie  de la numărul 65

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: