Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România: curajul de a înfrunta istoria

Arthur SUCIU

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la căderea regimurilor comuniste în Europa de Est. O cifră rotundă, care ar obliga la un bilanț. Au devenit statele din această parte a lumii democrații consolidate? Sunt ele integrate pe deplin în structura Uniunii Europene?


Din nefericire, ambele între­bă­ri primesc răspunsuri mai degrabă negative. În plină criză mondială, țările din Estul Europei sunt printre cele mai afectate. Beneficiile integrării s-au transformat rapid în riscuri majore. Însuși proiectul european trece o nouă cumpănă. Mai mult: democrația, victorioasă acum 20 de ani, este interogată asupra propriilor premise.
Pentru o țară ca România, care a traversat infernul comunist, în calitatea obișnuită de victimă exemplară, care a trăit apoi angoasa întoarcerii către Europa ca un elev mediocru, visul ade­rării s-a dovedit a fi prea frumos. Nepre­gătită din vina ei, România se vede nevoită acum să plătească miliarde de euro ca preț al unei crize pentru care vinovați sunt alții: profe­sorii de la care au învățat.
Dacă relația Uniunii Sovietice cu statele-satelit era una clar de domi­na­re-subordonare forțată, relația Uniunii Europene cu țările din Est tinde să devină nevrotică. Afectate și ele de criză, statele occidentale dau semne de nerăbdare și chiar de aroganță. Pe de o parte, soluțiile impuse Estului pen­tru ieșirea la liman vizează men­ți­nerea stabilității macroeco­nomice în regiu­ne și protejarea cu prioritate a companiilor occidentale. Pe de altă parte, în virtutea tratatelor de aderare semnate înainte de criză, Uniunea spri­jină în continuare statele noi cu fonduri pentru dezvoltare (în cazul țării noastre însă, procentul de fonduri accesate este foarte scăzut). La rândul său, Ro­mânia emergentă își vede stopată ascensiunea economică, din cauza SUA și a Europei de Vest. Ea constată de asemenea că, departe de a fi devenit un partener egal în cadrul Uniunii, este tratată ca o țară de mâna a doua, o țară cu probleme.
Și, într-adevăr, România este o țară cu probleme. O parte dintre ele vin desigur din perioada comunistă, fiind depășite cu mare greutate. O altă parte sunt creația conducătorilor țării în perioada de tranziție. Astăzi este mai evident ca oricând că, în ultimii 20 de ani, România a avut lideri slabi, incompetenți și corupți. Astfel, în ciuda creșterii economice din ultimii 10 ani, în ciuda succesului aderării la NATO și la Uniunea Europeană, România nu a devenit încă o democrație consolidată. În plus, criza economică mondială amenință, prin consecințele ei, inclusiv politice, să amâne din nou saltul țării către stabilitate și prosperitate.
Anul acesta vor avea loc alegeri prezidențiale, în care românii vor fi che­mați să aleagă o soluție pentru con­ducerea țării în următorii cinci ani. Este un moment extrem de important, iar rezultatul va depinde în cea mai mare măsură de aprecierea situației în care se află țara. Nu mai avem, ca anul trecut, o economie în ascensiune, o so­cietate integrată în structuri euro-atlan­tice stabile (între timp, aceste structuri au devenit mai puțin stabile, iar membrii lor mai puțin solidari) aflată pe drumul spre prosperitate, decisă să-și definească o nouă identitate. În 2009, România este o țară vulnerabilă surprinsă de atacul unei crize eco­no­mi­ce mondiale fără precedent. Este vul­nerabilă economic întrucât efectele crizei se simt foarte rapid și au impact devastator, în ciuda retoricii liniștitoare a guvernanților. Este vulnerabilă pen­tru că țara singură, cu economiștii și cu banii ei, precum și cu puterea sa poli­tică, nu pare că reușește să facă față, de unde nevoia de a încheia un acord cu FMI. Este totodată surprinsă de cri­za mondială, este luată pe nepregătite, o țară care a continuat să viseze, deși se vedeau deja norii negri pe cer. Când Guvernul a luat primele măsuri anti-criză (iar unii se îndoiesc că aceste mă­suri au fost, de fapt, luate), în România era deja criză de câteva luni.
Acordul cu FMI era poate necesar, dar el nu reprezintă nicidecum un suc­ces, cu toată schimbarea de abordare a FMI sau a clauzelor favorabile nego­ciate de Guvern. Cele 20 de miliarde plus dobânda, pe care cetățenii României le vor plăti în următorii ani, în loc să se bucure de servicii publice mai bune și de consum nu sunt „centura de siguranță” pentru caz de acentuare a crizei, ci nota de plată a incompetenței guvernanților de astăzi și de ieri. Cei care au semnat acordul cu FMI n-au cum să se acopere de glorie, dar asta nu înseamnă că ei sunt singurii vinovați.
Vinovați cu adevărat sunt cei care au guvernat în trecut și de asemenea cei care vor încerca să profite electoral de impactul social al crizei. Deși este de așteptat să apară manifestări euro­sceptice mai consistente, ca urmare a costurilor ridicate ale crizei, nu de aici vine pericolul. Într-o anumită măsură, euroscepticismul este chiar necesar pentru a da mai mult realism raportării la Uniunea Europeană. Pericolul vine din interior și se poate manifesta ca recul al dorinței de schimbare. Obser­vând – pentru a câta oară? – că istoria le dă peste cap toate planurile, iar conducătorii lor sunt ca de obicei ne­pre­venitori, românii riscă să se reîn­toarcă la scepticismul lor secular, la filosofia indiferenței și a neîncrederii. La alegerile prezidențiale din acest an există pericolul revenirii la politica eter­nei tranziții, în care guvernanții se vor face în continuare că guvernează, iar românii se vor face în continuare că participă.
În campania electorală pentru alegerile prezidențiale din acest an, românii trebuie să primească mesaje de încredere și curaj. Încrederea că țara poate depăși criza economică și curajul pentru a continua dezvoltarea econo­miei și a realiza o nouă identitate culturală, de tip occidental. Mesajul de încredere va fi cu atât mai credibil cu cât cei care îl vor transmite vor face dovada competenței și a respon­sabi­li­tății, tre­când peste îndoiala funda­men­tală transmisă prin încheierea acor­du­lui cu FMI. Mesajul de încurajare ține însă de credibilitatea, poate chiar de vocația celui care îl transmite. Este foarte dificil să convingi pe cineva aflat într-o situație de supraviețuire că îl așteap­tă un viitor luminos. Dacă mesajul de încredere poate fi transmis de o echipă solidă, mesajul de încurajare nu poate sta decât la îndemâna unei personalități, cineva care să fie atât de idealist încât să ceară românilor să lupte înainte de toate pentru valori și numai după aceea pentru bani.
La 20 de la Revoluție, România traversează prima criză capitalistă. Săr­bătoarea victoriei împotriva dicta­tu­rii comuniste este umbrită de îndoielile față de sistemul pe care l-am ales. Aceste îndoieli, care ne-au măcinat atât, pe când întreg Vestul era mai si­gur pe sine ca niciodată, revin cu o intensitate neașteptată. Și totuși, tre­bu­ie să mer­gem înainte. Spre deosebire de comu­nism, capitalismul depășește crizele. Să acceptăm, și noi, provocarea.
Publicat în : Politica interna  de la numărul 65

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: