Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Criza joacă feste puterii de la Moscova

Ionuț GAIDĂU

Vladimir PutinCrahul financiar din SUA a destabilizat sistemul economic mondial și, pe fondul globalizării, criza  s-a extins în diverse colțuri ale planetei, inclusiv în Federația Rusă. Cu toate că puterea de la Moscova a tăcut o perioadă, în cele din urmă a trebuit să admită că situația economică din țară este dificilă.


Tăcerea puterii însă nu a fost cauzată de lipsa cunoașterii reali­tății. Motivul este altul. În istoria recentă a Rusiei a mai existat o criză economică, iar populația a ieșit în stradă cu lozinci împotriva puterii. Pentru premierul Vladimir Putin, a cărui imagine astăzi este pusă în joc, repetarea protestelor de acum zece ani este inadmisibilă și, până la a anunța că o recesiune economică este posi­bilă, a luat măsurile de rigoare pentru a păstra liniștea în țară. Numai că măsurile adoptate de șeful Casei Albe de la Moscova nu s-au lăsat cu prea multe laude. În plus, preconizările opti­miste ale guvernului rus pentru 2009 par să fie combătute de disputele politice și nemulțumirile sociale tot mai acute, dar nu acestea par să fie butoiul cu pulbere.

Criza este nemiloasă cu Rusia, însă guvernul răspunde
Î
naintea summit-ului G20 de la Londra, experții Băncii Mondiale au publicat un raport pesimist referitor la situația din Federația Rusă. În raport se precizează că economia rusă se pră­bușește, rata șomajului crește, iar numărul săracilor se înmulțește. În aceeași ordine de idei, încă de la începutul anului curent, analiștii de la Eurasia Group Consultancy vorbeau despre încetinirea creșterii economice. Estimările sunt realiste și au ca argument întâmplările nefaste ale economiei rusești din a doua jumătate a anului 2008.
Să ne aducem aminte. Anterior căderii băncii americane de investiții Lehman Brothers, Federația Rusă s-a angajat într-o confruntare armată cu statul vecin Georgia. Atunci investitorii străini au luat în calcul pentru prima dată retragerea de pe piața rusească. Apoi, scăderea indicilor bursieri și închi­derea bursei de câteva ori în septembrie- octombrie 2008 au acutizat situația economică din cel mai mare stat al lumii. Mai exact, com­pa­niile rusești au suferit pierderi, produc­ția industrială s-a diminuat, sistemul ban­car și-a dovedit fragilitatea, rubla a început să se devalorizeze. Totodată prețul resurselor naturale a scăzut. Veste digerată greu de oficialii ruși, și nu numai, ținând cont de faptul că petrolul și gazele au contribuit decisiv la creșterea economică din ultimul deceniu.
Cu toate că situația în țară era extrem de gravă, reprezentanții puterii au adoptat un discurs temperat. În vremuri de cumpănă ei au înțeles că cel mai bine este să nu alarmeze po­pu­lația. Ba mai mult, să-i arate că problemele sale reprezintă principala preocupare a guvernanților în mo­men­tul de față. În acest sens, conform unor analiști economici, cabinetul lui Putin a aprobat spre implimentare un program de măsuri anticriză parcă inspirat din teoriile sociale ale economistului bri­tanic John Maynard Keynes. Programul anticriză prevedea susținerea regiu­ni­lor monoindustriale și a macroeco­no­miei. Astfel, din rezerva federală au fost pompați bani pentru bănci în vede­rea ajutorării companiilor care au acumulat datorii în străinătate și pen­tru stabilizarea cursului valutar. În acest context, conducerea a mizat pe o adaptare treptată a populației la noua situație economică pentru a evita șocul crizei. Fapt recunoscut de Vladimir Putin în ședința guvernului din 5 februa­rie a.c. când a declarat că factorii de conducere au încercat să adapteze treptat cetățenii la situația crea­tă deoarece “nu s-a admis o depre­ciere necontrolată a rublei, s-au redus impozitele” și “s-a acordat aju­tor ramurilor sectorului real al eco­no­miei”. Pe lângă acestea, pre­mie­rul a amintit că guvernul va implimenta o serie de programe de ajutorare a cetățenilor care au devenit șomeri sau se confruntă cu greutăți la achitarea creditelor ipotecare.

Tensiunile sociale și politice sunt inevitabile

Cel puțin pe moment, aparențele prezentate de Putin nu se resimt în realitate. Asta deoarece criza nu a iertat și a lovit peste tot.
Oligarhii au pierdut 230 miliarde de dolari numai în prima lună de criză, potrivit agenției Bloomberg. Între timp au pierdut mai mulți bani și, când au cerut ajutorul statului, președintele Dmitri Medvedev le-a răspuns că au o “datorie morală” față de societate. În schimb, oamenii simpli s-au trezit cu probleme mult mai complicate. Conce­dierile, ratele la bancă, lipsa banilor le-au adus aminte de clipele trăite acum zece ani. În aceste condiții, populația devine refractară la orice, mai ales când măsurile luate de conducere sunt antipopulare. Așa s-a întâmplat în cea mai îndepărtată regiune a Federației Ruse după ce premierul a anunțat creș­terea taxelor cu 80% pentru mași­nile importate. În Vladivostok și în alte orașe din Extremul Orient Rus mun­ci­torii din industria auto au pro­tes­tat vehement și au ieșit în stradă. Ca situația să nu degenereze, Vladimir Putin i-a cerut maiorului Andrei Niko­laiev să intervină. Însă, spre surprin­de­rea sa, a fost refuzat. Un asemenea gest a constituit o sfidare pe față a puterii lui Putin și s-a avansat ideea că în spatele reprezentantului Ministe­ru­lui de Interne din Primorie ar fi stat actualul președinte. Protestele sociale din Rusia nu s-au oprit însă pe malurile Pacificului. În semn de solidaritate, moscoviții și petersburghezii au ieșit în stradă. Confruntările au devenit inevi­tabile și au implicat protestatari contra polițiști sau protestatari contra susțină­torilor puterii. Și mai grav pentru premierul rus este că în spatele protes­telor de la Moscova și Sankt-Peters­burg au stat Partidul Comunist, care în ultimul timp nu a criticat puterea, și mișcarea “Tigrul”, o organizație popu­lară care militează pentru drepturile civile.
În urma acestor evenimente, un lucru este cert, criza financiară scoate lumea în stradă, iar unele forțe politice profită. Dacă acțiunile partidului “Cea­laltă Rusie”, condus de Gari Kasparov, sunt arhicunoscute, mai nou, comu­niș­tii și-au revenit din amorțire. În cadrul congresului anual, desfășurat la finele lui 2008, liderul Ghenadi Ziuganov a declarat că “vântul istoriei bate din nou în favoarea noastră”, că autoritățile nu fac față situației și că tulburările so­ciale vor ajuta comunismul să preia puterea.
Vladimir Putin însă a criticat demer­surile opoziției. Totodată a îndemnat-o să nu profite de criză și să res­pecte legea. Numai că legea insti­tuită de putere descurajează orice fel de manifestații anticriză. Astfel, expri­marea dezacordului în legătură cu politica statului nu se poate face decât prin întruniri neaprobate. Și pentru acestea președintele statului rus a găsit o soluție. Dmitri Medvedev a ce­rut poliției să reprime eventualele agitații și să mențină ordinea. Poliția nu a stat mult pe gânduri și a răspuns îndemnului venit de la liderul rus, ajungând la lupte de stradă cu pro­testatarii care scandează că “Vrem o altă Rusie!” și arestându-i pe condu­că­torul mișcării “Noi”, Roman Dobrok­hotov, pe scriitorul Eduard Limonov și pe profesorul Piotr Homiakov.

Viitorul este greu de prevăzut

În prezent, puterea este contes­ta­tă, nemulțumirile sociale constituie o realitate, iar guvernul se luptă ca si­tuația să nu scape de sub control. Dar cât va mai dura această stare de fapt? Kasparov și Ziuganov sunt convinși că sfârșitul actualei puteri se apropie. Însă puterea mai mizează pe eficiența măsurilor anticriză și pe o ușoară creștere a veniturilor populației. Și nu uită că are în mână serviciile de secu­ritate, care pot menține stabilitatea în țară.
De aceea singurul pericol la adresa puterii din Rusia sunt oamenii care o dețin. Dacă echilibrul balanței stabilit între tehnocrații Kremlinului și “silo­vikii” de la Casa Albă se va rupe, cu siguranță puterea va avea de suferit. Primele șicane au apărut cu acuze mai mult sau mai puțin publice și avertizări de acționare în justiție. Numai că poziția de mijlocitor între cele două tabere, adoptată atât de Medvedev, cât și de Putin, face deocamdată viitorul puterii de la Moscova greu de prevăzut.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 65

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: