Navigare

• Acasă
• Arhiva
• Cuvânt înainte
• Redacţia
• Distribuţie
• Secţiuni
  • Cover story
  • Editorial
  • Politica externa
  • Interviu
  • Politica interna
  • Economie
  • Idei în mers de Mircea Malita
  • Români în lume
  • Idei contemporane
  • Sanatate
  • Tehnologie
  • Ultimul cuvânt
  • Politici regionale
  • Mari corporatii
  • În lume
  • English
  • Scenarii 2030

Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare

Lunile anterioare martie 2010februarie 2010decembrie 2009noiembrie 2009iunie 2009aprilie 2009martie 2009februarie 2009decembrie 2008noiembrie 2008octombrie 2008septembrie 2008iunie 2008mai 2008aprilie 2008martie 2008decembrie 2007noiembrie 2007octombrie 2007septembrie 2007iulie 2007iunie 2007mai 2007martie 2007februarie 2007decembrie 2006octombrie 2006septembrie 2006iulie 2006iunie 2006aprilie 2006martie 2006februarie 2006decembrie 2005noiembrie 2005octombrie 2005septembrie 2005iulie 2005iunie 2005mai 2005aprilie 2005martie 2005februarie 2005decembrie 2004octombrie 2004septembrie 2004iulie 2004iunie 2004mai 2004aprilie 2004martie 2004ianuarie 2004noiembrie 2003octombrie 2003aprilie 2003
 

Autor

Autor acad. Mircea MALIŢAAda MESEŞANAdrian MIHALACHEAdrian SORESCUAlain MARTELAlex TISMANAAlex TODERICIUAlexandra ŞTEFAlexandru DONAlexandru TODERICIUAlexandru-Dan TODERIAlin POPESCUAlin THEODORUAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmy GOODMANAna-Maria TĂNASAndra TEODORUAndreea PAUL (VASS)Andreea POPESCUAndreea VASSAndrei ŢĂRAndrei BĂDINAndrei MIROIUAndrei MIROIU, Radu Andrei STOICAAndrei ŢĂRANUAndrei THEODORESCUAngela BRODYAngelica LAZĂRAnthony McArthurAnton CARAGEAAnton COMĂNESCUArthur SUCIUArthur SUCIU, Radu CArtiom GORBACIOV ASR Principele Radu Barbara EHRENREICHBo EKMANBogdan CIOCĂNELBogdan George RĂDULEBogdan V. BANUCătălin BACadran PoliticCătălin ALBUCătălin BĂRBULESCUCezar DOBREClaudia CRISTESCUClaudiu LUCACIClaudiu PĂDUREANCodru VRABIEConstantin LUPUConstantin NIŢĂConstantin PREDACora MUNTEANCoralia Denisa NOVECorina DRAGOMIRESCUCornel CODIŢĂCREDDCristian BANUCristian BRĂTESCUCristian TRONCOTĂCristina NEDELCUDADan BARBUDan Horaţiu POPADan MiheţanDan THEODORUDaniel BIRODaniel BUTIDaniel CRISTEA ENACHDavid M.Diana DUMITRUDiana ILIESCUDoris WEBERDouglas HayninDr Farrukh SaleemDr Valentin IFdr. Marina HERGHELEGdr. Melania DRĂGHICIDr. V. Iftenie, dr. dr. Virgil MATEESCUDrago HEDLDragoº TÃBDragoş Alexandru BĂNDragoş DINCĂDragoş TĂBĂRANEl Hassan bin TalalEmil POPESCUEugen PopescuFernando NORIEFlorea MIUFlorin CONSTANTINIUFlorin STANG.P.Gabriel HÎNCEANGabriel SOPANDAGabriela IONITAGabriela IONIŢĂGeanina CRETUGeorge ANGLIŢOIUGeorge BAKERGeorge HAMILTONGheorghe ZBUCHEAIgor ANTONOVIoan TIMOFTEIon BULEIIonut GAIDAUIonuţ APAHIDEANUIonuţ GAIDĂUIulia Elena ŢUŢUIANUIulia VASSIulian CHIFUIulian FOTAIulian POPESCUIustina MACOVEIJ. C.Jim HightowerJonathan SCHELLJorg MULLERKalman Mizsei şi NicKrasimir PETROVLaura GAFENCULaurenţiu CONSTANTINLavinia GRIGORELuiza MURESANUManuela BĂDĂLUŢĂMarina HERGHELEGIUMarius GHILEZANMark THOMPSONMark WILBURMarshall AuerbackMichael COHENMihaela DUMITRUMihaela ENACHEMihaela VASIUMihai VINTILĂMihai-Victor STOIANMihnea GRAURMilan CulibrkMircea MALIŢAMircea THEODORESCUMiron MANEGAMiruna SCÂNTEIENina GEORGESCUOana Claudia IACOBOana Claudia IACOB, Oana IACOB, Bogdana Ovidiu SOLONARPedja OBRADOVIC şi DPhillip C. SaundersPompiliu COMŞAProf. Cornel CODITARadu ARGHIRRadu BRĂILEANURadu CUCUTĂRadu GEORGESCURadu MIHĂILEANURadu Sebastian UNGURRadu, Principe de HoRaluca ŞERBĂNESCURaluca ŞTIREANURaul MARIANRaul MARIAN şi ArthuRăzvan MUSTEARedactiaRomeo RAICURoxana IONICIRoxana MAZILUSebastian HULUBANSilviu PETRESimina RADU-BUCURENCSimona PirlacSimona SOAREStanislav SECRIERUStanislav SECRIERU, Stefan StanciugeluTheodor VULPETim JUDAHTimothy Garton ASHTom NILSONVictor MAIERViorel DOGARUViorel DOLHAViorica ANTONOVVirginia MIRCEAVirginia MIRCEA, AndVirginia MIRCEA, CriVlad ANTONESCUVladimir Tismăn
 

Cristian Diaconescu la Moscova: pragmatismul, de la vorbe la fapte

Laurenţiu CONSTANTINIU

Într-un interviu acordat revistei „22”, în data de 27 ianuarie 2009, la scurt timp după învestirea sa în funcţia de ministru al Afacerilor Externe al României, dl. Cristian Diaconescu, discutând despre relaţiile dintre România şi Federaţia Rusă, afirma că „există o clară insatisfacţie în relaţia cu Federaţia Rusă”, iar afirmaţia domniei sale este perfect îndreptăţită, ţinând cont de nivelul la care se află relaţiile ruso-române.


O abordare stângace

Dacă ar fi să privim retrospectiv, putem spune că, mai ales după 1990, sentimentul de insatisfacţie din rela­ţiile româno-ruse nu numai că a fost per­manent, dar că, în anumite mo­mente, relaţiile s-au caracterizat, mai degrabă, printr-o răceală condes­cen­dentă, manifestată de ambele părţi. În repetate rânduri, România a adus în discuţie – în dialogul bilateral – o serie de probleme, care, în viziunea părţii ruse, şi-ar fi găsit mai bine locul ca teme într-un plan de cercetare al unui institut de istorie: problema tezaurului şi cea a Basarabiei. Mai mult, auto­ri­tăţile române au făcut din aceste probleme o condiţie pentru „dezghe­ţa­rea” relaţiilor bilaterale. De partea cealaltă, Federaţia Rusă, confruntată atât cu problemele interne – inerente unei tranziţii dureroase –, cât şi cu o se­rie de provocări externe – destrămarea Uniunii Sovietice, pier­de­rea statutului de superputere, valul de rusofobie venit din Occident –, a acor­dat mai puţină atenţie foştilor „sateliţi”, con­centrându-se mai mult pe „veci­nătatea apropiată”. Într-un cuvânt, putem spune că cele două ţări, după o jumătate de secol de coabitare forţată în „lagărul socialist”, şi-au întors spa­tele una alteia, fiecare apucând-o pe propriul drum.
Dacă atitudinea Rusiei poate fi înţeleasă, dată fiind complexitatea problemelor interne şi externe cu care aceasta s-a confruntat după 1991, clasa politică românească de după 1989 a dat dovadă de o mare stân­găcie în abordarea relaţiei cu Federaţia Rusă. Fiind convins că o bună relaţie cu Rusia ar fi adus o serie de avantaje României, dl. Ion Iliescu – timorat de amin­tirea semnării tratatului, din 1991, cu defuncta Uniune Sovietică – a preferat să nu întreprindă demersuri semnificative în relaţia bilaterală. Cel de-al doilea preşedinte român, dl. Emil Constantinescu, a continuat pe o linie oarecum asemănătoare, menţinând relaţia într-o stare de relativă funcţio­nalitate. În fine, actualul preşedinte, dl. Traian Băsescu, venit pe valul revo­luţiilor portocalii din 2004, a adoptat o retorică rusofobă deranjantă pentru auto­rităţile de la Moscova, dar adu­cătoare de simpatie într-o ţară precum România, unde sentimentele antiruse sunt foarte puternice. Pe termen scurt, câştigurile au fost mari pentru dl. Băsescu, pe termen mediu şi lung însă Federaţia Rusă – stabilizată pe plan intern şi extern după haoticii ani ai lui Boris Elţân – a avut câştig de cauză, abordând relaţia cu România extrem de pragmatic.
De fiecare dată când la Bucureşti se schimba guvernul, noile autorităţi declarau ritos că, în relaţia cu Fede­raţia Rusă, este necesară „o abordare pragmatică”. Pragmatismul însă nu a depăşit niciodată nivelul declaraţiilor, iar acest lucru ne-a costat – şi ne va costa, dacă o astfel de atitudine contra­productivă nu se va schimba – din ce în ce mai mult. De cealaltă par­te, Federaţia Rusă a dat dovadă de pragmatism în ce ne priveşte, balanţa come­rcială dintre România şi Fede­ra­ţia Rusă dezechilibrându-se, cu fiecare an, în defavoarea României.
Semnarea Tratatului privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare între România şi Federaţia Rusă, la 4 iulie 2003, ar fi trebuit să constituie o moment de cotitură în relaţiile bila­terale româno-ruse, care să contribuie la relansarea acestora. Cum ar fi spus Noica, „N-a fost să fie!”. După acest moment, un prieten rus, fin cunoscător al realităţilor româneşti, a făcut o observaţie cu care, pe moment, nu am fost de acord: „Acest tratat a fost semnat pentru ca ambele ţări să îşi urmărească mai departe propria agendă şi nu pentru îmbunătăţirea re­la­ţiei bilaterale”. Acum, privind retros­pectiv, consider că a avut dreptate.
Vectorul economic al relaţiilor româno-ruse
Situându-se în descendenţa prede­cesorilor săi, dl. Cristian Diaconescu a consi­derat necesar că abordarea „pragmatică” nu trebuie să lipsească din modul de abordare al relaţiei cu Federaţia Rusă. Şi se pare că nu doar la nivel declarativ deoarece, la 27 februarie 2009, domnia sa a întreprins o vizită-fulger în Federaţia Rusă, întâl­nindu-se cu omologul său, Serghei Lavrov. Dacă ar fi să judecăm după cele declarate de cei doi miniştri la con­ferinţa de presă comună, putem spune că există premise care ne fac să credem că se poate trece de la vorbe la fapte. Dl. Diaconescu s-a folosit de acest prilej pentru a exprima care sunt ce­le trei priorităţi ale României în relaţia cu Federaţia Rusă: „re­echi­li­brarea balanţei comerciale; conso­li­darea prezenţei româneşti în eco­no­mia rusă; elaborarea şi susţinerea unor proiecte comune româno-ruse pe terţe pieţe”.
Rămâne de văzut cum va reuşi dl. Diaconescu să-i convingă pe factorii de decizie de la Bucureşti să întreprindă demersuri în direcţia rezolvării celor trei probleme prioritare anunţate. Reechilibrarea balanţei comerciale cu Federaţia Rusă şi consolidarea prezen­ţei româneşti în economia rusă cer eforturi susţinute din partea clasei politice româneşti pentru a-i convinge pe investitorii români că este profitabil să investeşti în Federaţia Rusă, în pofida reticenţelor existente. Alte state din Uniunea Europeană ne-au luat-o înainte, iar acum România trebuie să-şi facă loc pe o piaţă care – cel puţin la nivelul marilor oraşe – este ocupată.
În paralel cu intensificarea pre­ze­nţei româneşti în peisajul economic rus, credem că ar trebui resuscitate legă­turile din domeniul cultural, nealterate încă de factorul politic. Din ace­st punct de vedere, considerăm că deschiderea unui Institut Cultural Ro­mân la Moscova (şi, reciproc, a unui Institut Cultural Rus la Bucureşti) ar aduce un suflu nou în relaţia bilaterală. Într-o relaţie în care politicul a primat întot­deauna, credem că schimburile culturale ar ajuta cele două popoare să se cunoască şi să se înţeleagă reciproc mult mai bine. În fine, dar nu în ultimul rând, credem că limbii ruse ar trebui să i se acorde o importanţă mult mai ma­re în instituţiile de învăţământ ro­mâ­neş­ti. În legătură cu aceasta, rene­go­cierea şi aplicarea Acordului din domeniul cultural, al ştiinţei şi învăţă­mâ­ntului (semnat la 27 septembrie 1993), în baza căruia cei doritori să în­veţe limba rusă să aibă posibilitatea de a merge la studii în Federaţia Rusă, s-ar dovedi la fel de benefice pentru relaţia bilaterală.
Toate aceste demersuri ar trebui să se înscrie într-o politică „a paşilor mă­runţi”, pe care România trebuie să-i fa­că în direcţia Rusiei. Dl. Diaconescu, în calitate de titular al Ministerului Afacerilor Externe, şi ceilalţi factori de decizie din politica externă româ­nească trebuie să înţeleagă faptul că a persista în atitudinea rusofobă de până acum va fi contraproductiv pen­tru România şi că a sosit timpul să se treacă de la vorbe la fapte.  (L. C.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 65

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Linkuri

• Proceduri, instructiuni, fise de post
• Virginia MIRCEA
• Gabriela Ioniţă
• Andreea VASS

Semnal editorial

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodeşte ca fiinţă, ca neam, dar şi cu FRUMU­SEŢEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi şi gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de laşităţi, inerţii, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibraţia ver­su­rilor, directeţea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niştea cea bună”, cum ar spune Sfin­ţii Părinţi. Citeşti în revolta şi durerea poetei un mănunchi admirabil de calităţi: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalităţii şi, mai ales, o inimă creştină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până şi-n visele lui, dar şi pentru copilul din Gaza, cu sufletul şi trupul chircite sub şenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viaţa lui, ale unui „război-viaţă”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâşiat. Şi toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esenţa lacrimii creştine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Login: