Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Noua strategie a președintelui Obama pentru Afganistan

Virginia MIRCEA

Barack ObamaAdâncind războiul în “cel mai periculos loc din lume“, președintele Barack Obama a lansat la sfârșitul lunii martie un nou efort de a înfrânge teroriștii al-Qaeda atât în Pakistan, cât și în Afganistan. Planul președintelui american a fost bine primit pretutindeni, purtători de cuvânt ai Afganistanului și ai Pakistanului salutând planul ca fiind “un semn extraordinar de pozitiv”. SUA vor trimite încă 4.000 de militari și vor furniza programe de antrenament pentru armata și poliția afgane.


Stârnind ecouri ale atacului tero­rist de la WTC din 11 septembrie 2001, Obama a avertizat că al-Qaeda planifică activ lovituri în SUA din locații secrete aflate în Pakistan. A mai adăugat că stabi­lește noi standarde și că va trimite încă 4.000 de militari și sute de civili în Afganistan și va mări bugetul unui răz­boi de șase ani care pare să se redu­că în Irak, dar al cărui sfârșit nu este încă aproape. Se are în vedere furnizarea de programe de antrenament pentru armata și poliția afgane.
Scopul propus de noua strategie este acela de a bloca, desființa și în­frân­ge trupele al-Qaeda în Pakistan și Afganistan. Stra­tegia este construită pe scopul am­bițios de a mări armata afgană de la 80.000 la 134.000 de militari până în 2011 și de a-i spori substanțial nivelul de pregătire cu ajutorul trupelor SUA care o însoțesc astfel încât armata afgană să poată învinge insurgenții talibani și să preia controlul asupra răz­boiului. Așa, a concluzionat Obama, “ne vom putea aduce în cele din urmă militarii acasă.” Nu există un calendar pentru retragere, iar Casa Albă a de­clarat că încă nu a estimat câte miliar­de de dolari va costa planul.
Esența strategiei lui Obama este stabilirea de ținte clare pentru un răz­boi care a scăpat de sub control, obți­nerea sprijinului poporului american pentru aceste ținte, furnizarea de mai multe resurse și obținerea unui sprijin extern sporit. Exact ca și în Irak, efortul de război în Afganistan este mult mai îndelungat și mai costisitor decât se așteptau liderii americani.

Sprijin la Conferința ONU  de la Haga


La Conferința ONU privind Afga­nis­tanul, desfășurată în luna martie, la Haga, planul președintelui Obama pentru Afganistan și Pakistan a fost bine primit. Potrivit unei sinteze Reu­ters, purtători de cuvânt ai Afganis­tanului și ai Pakistanului au salutat planul ca fiind “un semn extraordinar de pozitiv.” Planul îl face pe preșe­din­tele afgan Karzai să se simtă extrem de recunoscător. În SUA, președintele Comisiei pentru Relații Externe din Senat, John Kerry, ca și Dick Lugar, membru important al comisiei din partea republicanilor, și-au exprimat susținerea pentru planul președintelui. În Camera Reprezentanților, preșe­din­tele Nancy Pelosi a lăudat accentul “înțelept” al planului.

Sprijin la summit-ul NATO

La summit-ul NATO, din luna aprilie, președintele Obama a obținut supli­men­tarea de forțe pentru planul său. Britanicii promit mai multe trupe, întru­cât până în toamnă își vor retrage contingentele din Irak. Singurele noi de­ta­șamente care vor ajunge în Afga­nistan vin din Australia. Această țară se retrage deja din Irak, după înfrân­ge­rea categorică în alegeri a prie­tenului lui Bush, conservatorul John Howard. Desigur că Australia, fiind departe de Europa, nu este mem­bru NATO. Dar Tur­cia este. Hillary Clinton a vizitat Turcia la începutul mandatului de se­cretar de stat. Iar Obama, după ce a vizi­tat Marea Britanie, Franța, Ger­ma­nia și Cehia în primul său mare turneu în străinătate, s-a oprit în Turcia unde a avut convorbiri cu liderii acestei țări. Turcia este o importantă putere isla­mică, poziționată strategic, cu un gu­vern stabil, o economie puternică și o armată redutabilă. Poate fi de mare ajutor SUA în Orientul Mijlociu și în Afganistan. Până în prezent, Turcia s-a ferit de teatrele de luptă din Afganistan, deși participă la apărarea capitalei Kabul.

Sprijin la Conferința SCO de la Moscova
Membrii Organizației pentru Coo­perare Shanghai (SCO), formată din Ru­sia, China și fostele republici sovietice din Asia Centrală (Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan), participanți la întâlnirea de la Moscova, în luna martie, au anunțat că vor susține noua strategie a preșe­dintelui Obama. SUA și Iranul, care nu sunt membre SCO, au participat la nivel de adjunct al secretarului de stat. Conferința de la Moscova a fost o reafirmare a sprijinului Rusiei pentru războiul SUA în Afganistan, Rusia și aliații săi din Asia Centrală promițând linii de aprovizionare pentru trupele SUA și NATO care luptă în Afganistan, suplimentând, dacă nu înlocuind, traseele tradiționale prin Pakistan, care sunt amenințate tot mai mult de jihadiștii din această țară profund tulburată.
Participanții au fost de acord că, dată fiind amenințarea traficului masiv de droguri și a jihadismului islamic care le bate la ușă, este o prioritate pentru ele să ajute SUA să stabilizeze Afganistanul. Președintele Dmitri Med­vedev a vorbit apreciativ despre Obama, iar Kârgâzstanul își poate amâ­na planurile de a expulza trupele SUA din baza de lângă capitala Bișkek. În anii Bush/Cheney, au fost înființate câteva baze pentru trupele SUA după 9/11, dar trupele americane au fost date afară, doar baza din Kârgâzstan rămânând în activitate, după câteva incidente urâte între americani și localnici.
Să analizăm câteva din ultimele evenimente și alți factori care au legătură cu această nouă și impor­tantă strategie Obama care diferă foarte mult de politica lui George W. Bush.
Factorul istoric, ca întotdeauna, are o importanță deosebită, deși de obicei este puțin discutat. SUA au câștigat două războaie în Afganistan – așa-numitul “cimitir al imperiului” – în ulti­mul sfert de secol. Întâi împotriva fos­tei Uniuni Sovietice, apoi împotriva islamiștilor radicali talibani alungați de la Kabul. Dar de fiecare dată, victoriile s-au dovedit efemere.
În ambele cazuri, SUA au colaborat îndeaproape și s-au bazat pe forțele afgane, care luptau pentru propriile motive. În timpul acestor războaie, pe teritoriul Afganistanului nu erau decât forțe reduse americane și britanice. Valoarea adăugată furnizată de SUA a constat în tehnologie, trupe de ope­ra­țiuni speciale și avioane. Care sunt foarte eficiente în luptă, dar nu cons­tru­iesc guverne eficiente.
Diferențele față de abordarea Bush/Cheney sunt semnificative, dar nu copleșitoare. Cea mai mare dife­rență este că Obama s-a concentrat întot­deauna asupra Afganistanului și a Pakistanului ca amenințări pentru SUA și aliații occidentali, în timp ce Bush și Cheney au fost mult mai interesați de Irak și Iran, care însă nu au avut nici o legătură cu atentatele din 11 septem­brie 2001.
Obama se concentrează asupra Afganistanului și a Pakistanului privite împreună, în timp ce George W. Bush și Dick Cheney priveau Pakistanul ca pe un aliat de încredere, deși fantezia lor nu avea nimic de-a face cu realitatea. Iar sub Obama, SUA se concentrează mai mult pe antrenarea armatei și a poliției afgane. Misiunea anunțată este diferită. Bush și Cheney au declarat că vor să construiască o democrație de durată în Afganistan, deși, dată fiind obsesia lor nefericită privind Iranul, nu au făcut nimic, cel puțin în Irak, pentru a îndeplini acest scop.
Obama spune că actuala misiune este de a “bloca, desființa și înfrânge al-Qaeda în Pakistan și Afganistan și a o împiedica să renască”. Dar politicile pe care le urmărește pentru a stabiliza Afganistanul au o componentă seri­oasă de construcție națională.

Reacția Afganistanului

Reacția Afganistanului este favo­rabilă, președintele Hamid Karzai fiind mulțumit că încercarea de a crea un post de prim-ministru ca rival al mult-criticatei sale președinții pare să fi fost abandonată. De asemenea, este probabil fericit că așa-numita abordare “minimalistă” față de Afganistan – concentrată aproape exclusiv asupra combaterii terorismului, în detrimentul economiei și al societății civile – nu a fost adoptată.

Reacția Pakistanului

Reacția Pakistanului este favo­ra­bilă, președintele Asif Ali Zardari salu­tând noua strategie Obama, promițând o colaborare mai strânsă împotriva jihadiștilor și permițând unui partid rival să preia puterea în cea mai mare provincie a țării, Punjab. Obama a promis să nu folosească trupe de teren americane împotriva forțelor al-Qaeda și a talibanilor care folosesc teritoriul pakistanez ca bază de operațiuni, fără a se consulta cu guvernul pakistanez, deși atacurile aeriene cu rachete teleghidate par să se fi înmulțit. Zardari trebuie să fie încântat de prima promisiune – deși nu și de a doua –, pre­cum și de promisa triplare a ajutoa­relor americane pentru dezvoltarea economiei și a societății civile.

Reacția Indiei

Reacția Indiei este favorabilă, riva­lul încrâncenat al Pakistanului afir­mând că va sprijini noua politică ame­ricană în Afganistan și Pakistan. Vom vedea cum va proceda India în reali­tate după întâlnirea lui Obama cu primul ministru indian Manmohan Sin­gh de la Londra. Deosebit de util este ceea ce nu a făcut India, și anume nu s-a răzbunat pe entitățile pakistaneze acuzate de legături cu atentatul din Mumbai din toamna trecută. Asta ar fi putut face ca tot castelul de cărți de joc din Pakistan și Afganistan să se prăbușească, în cazul în care ar fi început un război între India și Pakistan.  (Virginia Mircea)
Publicat în : Politica externa  de la numărul 65

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: