Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Criza democrației occidentale și distrugerea sistemului socialist

Nina GEORGESCU

Acest articol prezintă cauzele care au determinat SUA și Occidentul să decidă distrugerea sistemului economic socialist mondial ca o soluție pentru ieșirea din cea de-a doua mare criză economică mondială a anilor 1970.

Distrugerea sistemului economic socialist mondial nu s-a terminat. Ea continuă.
Efectele crizei mondiale de la începutul anilor 1970 - criză mai profundă decât celelalte, care a debutat cu criza energiei provocată de cea a petrolului - au fost resimțite în primul rând de țările capitaliste cele mai dezvoltate din punct de vedere industrial. Rapiditatea generalizării și agravării crizei petrolului în țările capitaliste dezvoltate era accentuată de existența socialismului în general și a celui din Estul și Centrul Europei în special, care se manifesta ca un concurent și care devenise un model, o altă cale de dezvoltare a societății umane și a civilizației. Socialismul se consolidase ca sistem mondial în ciuda acțiunilor doctrinei americane a Războiului Rece și a acțiunilor subversive ale NATO îndreptate împotriva țărilor socialiste ale Europei cu scopul de a le slăbi cooperarea și coeziunea în cadrul CAER și al Organizației Tratatului de la Varșovia.
Sistemul mondial socialist reprezenta mai mult de 30% din populația lumii și aproape 40% din producția mondială de bunuri de consum. Ca durată istorică, în timp ce capitalismul a avut nevoie de aproape trei secole, socialismului i-a fost necesar numai o jumătate de secol pentru a înregistra ritmuri înalte de dezvoltare și pentru a asigura emanciparea individului la nivel de mase.
Pentru țările capitaliste cele mai dezvoltate se impunea deci, cu acuitate, în primul rând atenuarea efectelor negative ale crizei și ieșirea din criză. Dar asta nu se putea face prin măsuri de austeritate asupra propriilor popoare, unde în 200 de ani se formase un segment destul de important al clasei de mijloc alcătuită din mici întreprinzători și salariați. O politică de austeritate pe timp de pace ar fi redus consumul intern și ar fi fost cu siguranță respinsă și contestată. Consecințele pentru fragilele democrații burgheze ale țărilor capitaliste foarte industrializate ar fi fost imprevizibile.
Trebuie ținut cont de faptul că victoria asupra nazismului din al doilea război mondial, ideologia marxistă și eforturile ONU conduseseră la prăbușirea sistemului colonial, iar popoarele care erau încă menținute în regim semicolonial sau neocolonial, foarte influențate de statele sistemului socialist, luptau pentru propria eliberare. Această situație micșora posibilitățile țărilor capitaliste puternic industrializate de a avea acces la materii prime, piețe de desfacere și export de ideologie.
În aceste condiții, în a doua parte a secolului al XX-lea, succesele socialismului și amplificarea discriminărilor sociale în democrațiile occidentale au provocat o “criză de sistem” în țările capitaliste cele mai bogate din lume.
În anii 1960 s-a produs pentru prima dată o contestare globală a capitalismului chiar în interiorul societății capitaliste. Revoltele tinerilor și studenților din acei ani sunt o confirmare a acestei contestări. Antropologul Margaret Mead explică acest fenomen social astfel: “Revolta tineretului lumii din anii 1960 este atribuită, în primul rând, emergenței unei comunități mondiale. Ființele umane ale lumii, în informarea unuia despre celălalt și răspunsurile date de unul celuilalt, au format pentru prima oară o comunitate ce este unită prin cunoaștere și pericol împărtășite.” Asta înseamnă că problemele grave ale societății capitaliste erau percepute în același timp și în locuri diferite, atât la nivelul cunoașterii comune, căt și la nivelul științei.
După amplele mișcări ale tinerilor și studenților, anii 1971-1973 marchează începutul momentului de derută al democrațiilor occidentale.
Un exemplu concludent este SUA, cea mai bogată țară din lume, care în timpul războiului din Vietnam este confruntată cu declinul general al economiei și accentuarea creșterii inflației.
În 1971 începe o nouă criză. Dolarul american suferă prima devalorizare după New Deal.
Guvernul american este obligat să suspende convertibilitatea monedei naționale deoarece dolarii acumulați în Japonia și în Europa riscau - dacă ar fi fost convertiți în aur - să epuizeze rezervele federale.
Noua criză economică a repus în discuție valorile societății americane.
Una dintre cele mai dure critici la adresa societății americane este făcută de Michael Harrington care, în cartea sa “The Other America”, scotea în evidență cauzele și consecințele sărăciei a 50 milioane de americani.
Jack Beatty dezvăluie urmările războiului din Vietnam, protestele studenților și mișcările pentru drepturile civile în societatea americană.
Criza anilor 1970 este resimțită și de celelalte țări occidentale. Franța, RFG, Anglia, Japonia și alte țări capitaliste cunoșteau ceea ce Alfred Sauvy numea “societatea dualistă”, în care clivajul între o minoritate îmbogățită și o majoritate sărăcită se accentua din ce în ce mai mult.
Problemele cu care se confruntau țările occidentale au agravat și problemele internaționale. Destinderea dintre sistemul socialist și cel capitalist primea lovituri grele. Tensiunile din diverse zone ale lunii erau în creștere. Fenomenele noii recesiuni economice mondiale din 1972 se multiplicau, lărgindu-se la scară mondială.
În acest context a apărut o particularitate a crizei de sistem a civilizației occidentale care consta în suprapunerea contestării globale a capitalismului ca sistem, cu o multitudine de conflicte între categoriile socio-profesionale, care a determinat o frânare a mobilității sociale. Amintirea amplelor mișcări studențești din anii 1970 mai dă și astăzi frisoane.
În ciuda piedicilor puse prin doctrina Războiului Rece, socialismul devenise pentru Occident nu numai un concurent economic și politic, dar și o reală alternativă pentru soluționarea gravelor probleme sociale ale societății capitaliste.
Într-o perioadă relativ scurtă, de numai 45 de ani, socialismul european realizase performanța emancipării economice, sociale, politice și culturale la nivel de mase, cu respectarea constituțiilor și a democrației socialiste, în contrast cu opulența materială a țărilor capitaliste occidentale, bogate ca produs intern brut, dar în care se accentua polarizarea societății care afecta grav justiția și egalitatea socială.
Occidentul nu a avut capacitatea de a face față unei concurențe loiale cu socialismul european. Subterfugiile Războiului Rece împotriva țărilor socialiste nu reușiseră să stopeze afirmarea socialismului pe plan mondial. Acesta devenise un concurent periculos.
Această nouă situație economică, socială și politică din lume a determinat țările capitaliste occidentale să treacă, sub patronajul Washingtonului, la un proces programat și controlat, pentru a conduce lumea în funcție de interesele vitale ale marilor trusturi naționale și multinaționale capitaliste. În acest scop Washingtonul și țările capitaliste aliate lui utilizează nu numai organizațiile financiare internaționale (mai ales FMI și Banca Mondială considerate ca făcând parte din sistemul global american și că ar reprezenta interese mondiale a căror clientelă este întreaga lume), dar și NATO, care are și rolul de participant principal în problemele intra-europene. În același scop sunt folosite canalele diplomatice și media.
În această situație complexă a implicațiilor crizei economice mondiale asupra țărilor capitaliste puternic industrializate, soluția pentru ieșirea din această criză a fost deplasată din interiorul țărilor capitaliste în afara frontierelor lor. Deoarece terenul împotriva țărilor socialiste era deja pregătit prin doctrina americană a Războiului Rece, s-a decis pregătirea unui plan secret pentru distrugerea socialismului concurent în totalitate.
Așadar, distrugerea în totalitate, distrugerea masivă a socialismului, nu numai într-un mod izolat și parțial.
Pentru reușita acestui plan, SUA, Canada și țările capitaliste ale Europei Occidentale nu au precupețit nici un efort. Au fost mobilizate forțe civile și militare pentru a alege calea cea mai convenabilă pentru Occident, pentru distrugerea totală a socialismului. Se oscila între calea războiului pe față, declarat, și războiul secret.
Fostul sef al Direcției I, informații, din Departamentul Securității Statului din R.S. România, col.(r) Gheorghe Rațiu arată: “Singura soluție propusă de specialiștii occidentali a fost cea a distrugerii sistemului economic al țărilor socialiste. Această distrugere nu se putea obține decât prin distrugerea întregului sistem. Distrugerea sistemului socialist se putea face pe două căi: calea unui război declarat, ocuparea militară a țărilor socialiste, schimbarea regimului și impunerea sistemului politic și a ordinii economice convenabile puterilor occidentale, sau calea războiului secret, folosind pentru subversiune și cucerire metodele și mijloacele specifice ale serviciilor de informații și ale unor organizații oculte, pentru distrugerea regimurilor de tip socialist și distrugerea economiei statelor din sistemul vizat.”
Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 64

Comentarii

Comentariul nr.1 - Andrei Marian a spus în 28.03.2009 14:41:00:
Din fericire romanii s-au saturat de tot felul de frustati,aventurieri..printi cu si fara tara. Nu avem nevoie de dezbinare si lupte interne,niciodata inainte de 1989,nu am auzit moarte capitalistilor,se faceau analize si [paralele economice,intre cele doua sisteme,dar nu se rostea nicaierimoarte ... Veniti si traiti intr-o societate desueta,a crimei atit in plan individual cit si de stat,a drogurilor,violului,homosexualismului ,incestului. Ce va deosebeste oare de sodoma si gomora,voi care nu stiti decit sa strigati-moarte..
Si pentru printii,princesele si regii ultimi ai acestui popor..nu credeti ca ultimul rege..a tradat Romania si a arestat comandantul armatei..in timp ce armata era supusa la ofensiva inamicului..oare putem uita cei 150.000 ostasi romani luati prizonieri,datorita regelui lor,care au ingrasat cu trupurile lor,paminturi straine..nu..niciodata.
In Romania,sunt forte politice,care vor conduce tara,fara ura,fara razbunare,care sunt preocupate de reconstructia economica a tarii si de bunastarea oamenilor..
Ramineti acolo..cu fobiile voastre..nu puteti ..reprezenta poporul roman..aveti trairi ...de neinteles pentru noi...
Comentariul nr.2 - alla a spus în 08.06.2009 13:03:00:
pacat ca putini oameni inteleg adevarata cauza a crizei economice.daca ar fi sa facem o comparatie ,am putea spune ca ce se intimpla acum pe plan mondial , repeta scenariul rominiei din ultimii 20 de ani dar la o scara mai mare.pentru cine are timp si inteligenta , o introspectie a evenimentelor ultimilor 20 de ani ar arata atit vinovatii cit si o parte a jocurilor din spatele usilor inchise.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: