Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Societatea civilă 2.0

Mihaela DUMITRU

Alegerile europarlamentare reprezintă, printre altele, și parastasul de… câți ani, oare? 13? de la decesul societății civile românești.  Aș plasa momentul morții în 1996, odată cu câștigarea alegerilor de către Emil Constantinescu și CDR. Într-un anume sens, a fost atunci triumful singurei forme de manifestare reală a societății civile românești, Piața Universității. Petițiile online pentru salavarea parcului Bordei sau împotriva taxei auto vestesc însă nașterea societății civile 2.0.



Societatea civilă este o noțiune care descrie forme asociative de tip apolitic și care nu sunt părți ale unei instituții fundamentale ale statului sau ale sectorului de afaceri. Societatea civilă descrie un întreg sistem de structuri, care permit cetățenilor noi roluri și relații sociale, prin diferite modalități de participare la viața publică.
În momentul de față, nu există nici o altă modalitate de participare la viața publică decât cele politice, în interiorul structurilor de partid. Intelectualii, care ar trebui să ofere ghidaj și repere, s-au grăbit să se înregimenteze, mai mult sau mai puțin voalat, punându-se în slujba sistemului, nu a cetățeanului.
Abdicarea de la rolul lor fundamental a intelectualilor, a permis vulgarității, non-valorii și prostului gust să preia inițiativă și să ajungem dominați de un sistem politic corupt și ineficient suficient sieși. Nu este nici o întâmplare că în structurile politice decizionale nu a mai pătruns nici un nume nou de la începutul anilor 2000. La mai bine de douăzeci de ani de la instaurarea unui sistem democratic de guvernare în Romania, se poate spune fără a greși că democrația nu și-a intrat pe deplin în drepturi.
Deciziile politice și economice majore sunt luate fără asentimentul populației, fiind uneori chiar în contradicție flagrantă cu interesele cetățenilor și cu promisiunile făcute în campania electorală (apogeul fiind atins în trecuta ediție electorală, care a depășit orice limită a decenței).
Deși aceasta modalitate de luare a deciziilor este o caracteristica a guvernărilor totalitare, ea supraviețuiește și în condițiile în care, din punct de vedere formal, conducerea politică a țării este desemnată prin alegeri libere.  Practic, nici nu mai este mult până la reîntoarcerea la partidul unic, au mai rămas doar patru, dar oricum sunt greu de diferențiat între ele dincolo de adversitățile individuale. Vina pentru comportamentul politicienilor, dar și al „elitei economice” române se datorează într-o oarecare măsura și absenței unei Societăți Civile bine structurate.
Societatea civilă românească a fost dintotdeauna politizată și partizană, din această cauză necredibilă. Ajunsă la putere în 1996 s-a dovedit la fel de coruptă și incompetentă ca și clasa politică pe care o critica. Puținii intelectuali care mai rămăseseră „neimplicați” au cedat unul câte unul în epoca Băsescu. Din 2000 mai rămăseseră doar vreo 3 organizații care produceau rapoarte și aveau demersuri publice: SAR, Freedom House și Transparency International. Sub Traian Băsescu și-au dat și ele obștescul sfârșit.
Cauzele?
În primul rând, organizațiile civice s-au organizat, ca și partidele politice, în jurul unei/unor personalități. Pe măsură ce acestea au cedat altor tentații, organizațiile au amuțit și dispărut treptat.
Lipsa de cadre a clasei politice este o altă cauză importantă. În absența unor oameni din interior, partidele politice au promovat oameni din societatea civilă care au cedat tentației, deși era evident că, pe de-o parte, își vor pierde credibilitatea, iar pe de altă parte nu vor reuși să schimbe nimic. Uneori nici măcar nu a fost vorba de partide politice, ci de societății comerciale.
Rezultatul, societatea civilă a devenit „câinele de pază al puterii”, vorba unui seminar organizat prin 2005, dacă nu mă înșeală memoria. Absența reperelor pe care ar fi trebuit să le aducă societatea civilă are ca rezultat degringolada și confuzia valorilor în care băltește societatea românească.
Din fericire, există și semne pozitive. Internetul oferă o platformă de exprimare care poate duce, treptat-treptat, la coagularea unor grupuri în scopuri comune, de la salvarea unui parc până la lupta împotriva unor taxe și impozite. Sigur, petițiile online sunt inutile atâta timp cât sunt ignorate în continuare de autorități, dar o parte din mesaje pătrund și în „main-stream” și duc la rezultate fericite cum ar fi salvarea unei vieți ori darea în vileag a unor abuzuri sau ilegalități. Zoso, Cabral, BadPitzi, Mănac, Fluture, Novac sunt doar o parte din noii lideri. Influența lor a depășit-o deja pe cea a „civililor” clasici. Societatea civilă a murit, trăiască societatea civilă.

Publicat în : Ultimul cuvânt  de la numărul 64

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: