Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Partidele, în cursă prezidențială

Cătălin BĂRBULESCU

Discursul ținut de Traian Băsescu în Parlament marchează începutul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale. Așa cum se prefigurează lucrurile, vom avea o luptă între doi candidați și jumătate, iar actualul președinte are toate șansele să o piardă.



Dacă Traian Băsescu s-ar fi limitat la discursul din Parlament, ar fi fost mai bine pentru el. Din păcate însă, discursul prezidențial a fost urmat de o reprezentație discutabilă la televiziunea națională, în care au predominat ironiile ieftine și atacurile neloiale. Replicile au venit imediat, elegantă, de autentic președinte, din partea lui Mircea Geoană, și foarte tăioasă din partea lui Călin Popescu Tăriceanu.
De altfel, între primii doi se va duce lupta decisivă. Liberalii însiși au recunoscut că nu pot face față unei asemenea bătălii. Nimic rușinos în asta. Pentru ei, mult mai important ar fi negocierea sprijinului electoral în turul doi pentru candidatul PSD și definirea unei poziții pentru eventualitatea în care acesta câștigă, fiindcă amândouă partidele adversare lui Traian Băsescu au probleme în a se defini. În momentul de față, PSD se află la guvernare, ceea ce pune candidatul acestui partid într-o situație mai degrabă delicată luptând împotriva lui Băsescu.
Indubitabil, Traian Băsescu rămâne cel mai important actor politic, ceea ce înseamnă că bătălia electorală se va polariza în jurul său. Deși aflat pe un trend descendent, este cel mai probabil ca în primul tur să câștige cu un scor mare, în jur de 60%, în condițiile unei participări slabe la vot. Problema lui va fi păstrarea gradului de mobilizare și în turul doi, acolo unde se va coaliza electoratul anti-băsescian, mult mai numeros și mai motivat. Prin asumarea guvernării, Traian Băsescu va trebui să lupte cu „nota de plată” a crizei economice. În discursul său din Parlament, a încercat să arunce vina asupra Guvernului Tăriceanu, dar mă îndoiesc că o astfel de strategie mai poate da rezultate, „dezastruoasa moștenire” fiind deja un leit-motiv al tuturor guvernărilor de până acum.

PNL

PNL este elementul-cheie al perioadei următoare. Faptul că are luna aceasta congresul va aduce clarificarea. În PNL există o grupare oarecum favorabilă PD-ului în ideea revenirii la guvernare, dar majoritatea partidului este anti-băsesciană. Singurul lider acceptabil pentru PD, Ludovic Orban, se află într-o poziție ingrată și, indiferent cine va câștiga, va fi greu să convingă partidul să accepte o alianță cu PD. Cei doi candidați la funcția de președinte al PNL, Călin Popescu Tăriceanu și Crin Antonescu, sunt cunoscuți pentru orientarea lor anti-băsesciană, fără ca asta să însemne automat o apropiere de PSD.
Și pentru unul, și pentru celălalt, importantă pare să fie îndepărtarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni și mai puțin strategia pe termen lung a partidului.
În mod sigur, PNL are nevoie de un nou lider. Călin Popescu Tăriceanu a fost epuizat de mandatul de premier și în momentul de față nu doar că este antipatizat de o bună parte a electoratului, dar este efectiv urât, o ură ciudată, cum probabil că numai asupra lui Ion Iliescu se revarsă. Dar nu Crin Antonescu este soluția. Nu poți candida la conducerea unui partid politic în condițiile în care ești cel mai mare chiulangiu în Parlament.
De altfel, acesta era și motivul pentru care nu am luat în serios demersul celor doi contestatari din PNL. Nici Crin Antonescu, nici Ludovic Orban nu au făcut niciodată nimic. Primul are doar meritul de a fi cel mai bun orator parlamentar, discursurile sale fiind adevărată literatură. În rest, s-a făcut remarcat prin capacitatea sa de fofilare și cârcoteala TV. În colegiul său a fost înfrânt de Ionuț Popescu, care nici măcar nu și-a făcut campanie electorală și, oricum, mă îndoiesc că are o notorietate mai mare, deși a fost recent ministru.
Nici Ludovic Orban nu e departe. Deși aparent este opusul lui Antonescu, exercitând până acum funcții publice, nu s-a făcut remarcat prin nimic. Când ca politician ești cunoscut ca “ăla care cântă la chitară”, ar trebui să te gândești că ai o problemă.
Ambii merg pe ideea jenantă de victime ale “dictatorului” Tăriceanu, “care a sacrificat partidul ca să fie el premier”. În lumina dezvăluirilor recente, acuzația este penibilă. oricum, ca strategie politică, intrarea la guvernare în momentul de față ar fi fost dezastruoasă pentru partid. Ambii vor fi victime sigure în fața PSD și PD. Iluzia că Antonescu ar putea intra în finală cucerind “electoratul urban” e amuzantă. Dacă el nu și-a cucerit propriul colegiu, cum poate crede cineva că va putea convinge în altă parte? Va fi victimă sigură în fața lui Băsescu (remember “băiatul ăla cu nume de floare”) și chiar a lui Mircea Geoană. Până acum, Crin Antonescu a beneficiat de un tratament blând din partea presei, dar este de așteptat ca acesta să se schimbe.
Sub conducerea lui Călin Popescu Tăriceanu, PNL și-a atins limitele de creștere. Din păcate însă, cuplul Orban-Antonescu nu reprezintă o soluție. De fapt, nu reprezintă nimic. Nici unul dintre ei nu are atitudine și aptitudini de lider. Amândoi s-au manifestat mai degrabă solitar decât solidar. Sub conducerea lor, partidul nu are cum să se manifeste decât eterogen, într-un moment în care ar fi mai potrivită unitatea.
PNL nu are o strategie de opoziție (nici Tăriceanu, nici Antonescu), nu oferă viziune pe termen lung (mă rog, nici un partid nu o face), nu creează dezbateri, băltește în continuare în mediocritate.
Situația nu este foarte simplă: dacă Traian Băsescu este îndepărtat de la Cotroceni, PD se va afla în pragul destrămării. Dacă PNL rămâne în opoziție, va avea posibilitatea să se afirme ca reprezentant unic al dreptei și să coaguleze în jurul său forțele de dreapta recuperând din activiștii și electoratul democrat. Dacă sare în barca PSD-ului și ajunge la guvernare, democrații vor rămâne uniți sub conducerea lui Băsescu și PNL va rămâne în continuare un partid balama.

PD


Partidul Democrat s-a predat integral și definitiv președintelui Traian Băsescu și riscă o prăbușire în cazul unui eventual eșec al acestuia în noiembrie. Bâlbâielile penibile ale lui Emil Boc, cazuri gen Costel Iancu sau nominalizarea Elenei Băsescu, preluarea intelectualilor pe lista pentru europarlamentare îl pun într-o lumină nu tocmai plăcută.
Din păcate pentru democrați, Traian Băsescu este pe un trend descendent, iar asta nu are cum să nu le afecteze zestrea electorală. Alegerile europarlamentare vor fi un test important în ceea ce privește ponderea reală a suportului electoral de care se bucură democrații. Faptul că sondajele îi plasează în continuare la 40% nu este altceva decât o „primă electorală” dată celor văzuți drept câștigători ai alegerilor și nu înseamnă că se va și materializa la urne. În condițiile unui absenteism foarte mare (cel mai probabil participarea va fi sub 30%) vor fi câștigate partidele care vor reuși să-și mobilizeze electoratul captiv. Aici, PD are o problemă deoarece a reușit să-și decredibilizeze toți agenții de influență.

PSD

La PSD avem una caldă și una rece. Bâlbâielile din cadrul Ministerului Afacerilor Interne au afectat serios credibilitatea și imaginea partidului, dar activitatea noului ministru de Externe, Cristian Diaconescu, arată că PSD poate performa la nivel superior.
Întrucât Mircea Geoană este marele câștigător al alegerilor trecute, are toate șansele să se scuture de eticheta de „prostănac”, pe măsură ce face ordine în partid. A reușit să-și îndepărteze majoritatea opozanților (gruparea Mitrea, care negociază un „backup” cu PD), iar pe cei care nu i-a îndepărtat pare să-i fi convins să îl sprijine (gruparea Ion Iliescu). Auto-propunerile lui Adrian Năstase pentru Cotroceni nu sunt altceva decât o strategie a acestuia de a-și legitima discursul de victimă politică a „dictatorului Băsescu”.
Cu sprijinul baronilor locali și cu ajutorul unui comportament diferit de Traian Băsescu, Mircea Geoană pare să aibă calea deschisă spre Cotroceni, iar relațiile externe pe care le are, mult mai bune decât ar putea avea vreodată Traian Băsescu,  pot reprezenta un sprijin binevenit în poziționarea lui ca „rău mai mic” în fața lui Traian Băsescu.
În plus, Mircea Geoană este suficient de aproape de „lumea din Primăverii” pentru a fi acceptat de sistem, dar și suficient de departe pentru a fi acceptat de o parte din cei din afara acestuia. El ar putea fi votat de alegătorii PNL.

Independenții

Ținând cont de situația în care se găsește România în momentul de față, soluția unui independent (Mugur Isărescu sau Sorin Oprescu) nu reprezintă o ipoteză realistă. De altfel, primarul Capitalei neagă vehement implicarea în lupta pentru Cotroceni, deși în mod evident există elemente în PSD și în PNL care ar agrea o astfel de candidatură, iar Mugur Isărescu tace semnificativ.
Până la urmă, miza acestor alegeri o constituie doar îndepărtarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni. Așa cum am mai spus, acesta a demonstrat limitele reduse pe care le are o asemenea funcție în economia puterii. Din acest punct de vedere, nu este (încă) deloc exclus ca Traian Băsescu să nu mai candideze deloc, păstrându-se pentru o eventuală funcție de premier, poate chiar cu Geoană președinte. În definitiv, dacă între PSD și PD există o înțelegere de acum doi ani, iar Traian Băsescu s-a achitat de partea lui de înțelegere, ar fi rândul PSD-ului…
Publicat în : Politica interna  de la numărul 64

Comentarii

Comentariul nr.1 - Laurentiu Pavelescu a spus în 21.03.2009 10:37:00:
Toate sansele inclina balanta tot in favoarea actualului presedinte, din motive lesne de inteles. Consider ca nici macar schimbarea de la PNL nu va face un val prea mare, inconsintenta politica a lui Antonescu neputand rivaliza pragmatismul eficient al lui Basescu.
In ceea ce priveste PSD-ul, Geoana nu are inca suficiente parghii pentru o sustinere majoritara nici macar la el in partid. Iar un independent poate fi o solutie de administratie locala, nu si una la alegeri generale.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: