Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Clasa mijlocie și criza

Cristian BANU

„Acum, în plină criză economică, situația tinde să devină dramatică pentru clasa de mijloc, în condițiile în care ea nu are repere valorice, instituționale și de autoritate la care să se raporteze. Depășind, prin tranziție, instituțiile epocilor trecute, dar pierzându-și încrederea în instituțiile politice noi, încă insuficient de bine înrădăcinate pentru a genera sprijin necondiționat, avem în prezent o situație de vid valoric, foarte periculos” – Dan Sultănescu, „Ziarul Financiar”.


Editorialul din care am citat este, cred, singurul material care face o analiză a clasei de mijloc românești, punând punctul pe i: clasa de mijloc românească există, numai că nu este așa cum ar trebui să fie.
Apariția clasei de mijloc la noi este un proces dezrădăcinant nu doar pentru că se desfășoară în absența unor instituții dezvoltate ale statului, ci și pentru că cei care au ajuns să o formeze provin la rândul lor în cea mai mare parte din niște dezrădăcinați. Țărani mutați de comunism de la sat la oraș, părinții burghezilor de azi nu mai sunt nici țărani, nici orășeni. Generația mea este prima sau a doua “în pantofi” din familie. Orașul nu s-a impus fiindcă nu a avut suficient timp. Fundamental, părinții au rămas tot țărani, cultivând în fața blocului cartofi și roșii, luptându-se cu vecinii pe vreun petec de teren pe care să-l cultive, făcând săptămânal naveta pentru aprovizionare “la țară”.
Copiii au crescut în acest mixaj ciudat de valori amestecate și repere deformate. Comunismul le-a distrus respectul față de muncă și tradiții, iar decreștinarea forțată i-a lipsit de un set de valori morale coerente. Depresiunea economică a anilor 1980 a întrerupt bruma de evoluție socială pozitivă și a accentuat lupta pentru supraviețuire și atomizarea socială, astfel că prăbușirea comunismului a găsit și un dezastru la nivel social. Un lucru pozitiv – dacă se poate spune așa – al comunismului, a fost că în acea perioadă era încurajată învățătura pentru a căpăta/menține statusul social.  
Din păcate însă, învățământul era grav deformat, chiar și după standardele epocii, astfel că cea mai mare parte a acumulărilor educaționale era doar balast. (O paranteză personală, am descoperit că, măcar la nivel formal, în perioada comunistă existau preocupări reale pentru elemente care azi se reînvață via multinaționale sau Uniunea Europeană – controlul calității, protecția muncii, normative și standardizare).
Anii 2000 au început să aducă bunăstare, însă, pe fondul absenței unui set de valori și în lipsa unor stimuli sociali relevanți, bunăstarea nu a făcut decât să accentueze atomizarea socială. Actuala clasă de mijloc se comportă burghez la muncă, în concediile din străinătate, acasă, dar nu pe stradă și în locurile publice. Ea nu beneficiază de reprezentare politică, deoarece partidele s-au îndreptat către țintele ușoare, pensionarii și asistații social, când nu cumpără pur și simplu voturile celor dispuși să le dea pe o pungă de produse.
Criza economică (ce nu se simte încă la nivelul clasei de mijloc – ceea ce se întâmplă acum fiind doar rezultatul exceselor, un grad de îndatorare de 70% sau credite auto pe 10 ani fiind aberante și în condiții normale) doar accentuează o criză socială foarte puternică. În absența unor modele și repere, noua clasă de mijloc s-a aruncat în consum ca mijloc de mângâiere a frustrărilor acumulate. Acum se dovedește că acest paleativ nu doar că nu a funcționat, ci a contribuit la accentuarea problemei.
În momentul de față, această clasă de mijloc are în față două provocări majore. Una de natură socială și una de natură politică. Criza economică nu o va afecta foarte tare (cu excepția situațiilor amintite mai sus) decât dacă criza se va prelungi, majoritatea reprezentanților săi fiind profesioniști care pot face față provocărilor economice, fiind în plus obișnuită cu sacrificiile și mult mai ușor adaptabilă decât alte categorii. Mai degrabă este afectată în plan psihologic. Că se renunță la mâncatul la restaurant, la concedii în străinătate se trece de la 4 stele la 3, de la produse premium la categorie medium sau vrac sunt reacții normale și naturale în cazul de față.
În schimb, criza socială și criza politică sunt mult mai grave și cu consecințe mult mai periculoase pe termen lung.
În plan social, noua clasă de mijloc este lipsită de repere morale și valorice. Cam tot ce înseamnă elită intelectuală a reușit să se compromită lamentabil. Mass-media preia și promovează specimene stranii pe post de intelectuali (cum este mai noul cavaler al ortodoxiei, Dan Puric) sau indivizi la limita scatologicului. Fetițele sunt încurajate să devină parașute, iar băiețeii cocalari, o presiune socială la care copiilor le este greu să reziste.
Nu există Think Tank-uri (ar fi SAR, dar în ultima vreme partizanatul politic îi diminuează mult spiritul critic, asta ca să fiu blând). Limba română vorbită în spații publice (inclusiv mass-media) se degradează periculos. Mass-media a ajuns la un nivel absolut jenant (în condițiile în care un cioban cu IQ subunitar face mișto de lucrătorii mass-media, ce IQ pot avea aceștia?) și nimeni nu-și pune problema de ce la o populație de 18 de milioane avem 300.000 cumpărători de ziare și vreo 3.000.000 de consumatori TV.
Nu cred că va mai dura foarte mult până când advertiserii vor realiza că plătesc prea mult pentru prea puțin și că orice produs ambalat în rahat ajunge mai devreme sau mai târziu să pută. Este foarte adevărat că “asta cere publicul”. Numai că acest public este din ce în ce mai puțin și mai low. Când de la wannabe CNN ajungi wannabe OTV, cineva ar trebui să-și pună niște întrebări. Sigur, mass-media este ea însăși o victimă a lipsei de repere. Angajați nepregătiți și plătiți corespunzător (adică prost) nu pot produce conținut de calitate. Dar faptul că „Ziarul Financiar” – o publicație care nu a redus ștacheta foarte mult – raportează creșteri regulate (la fel se întâmplă și cu „The Economist”), deși are prețul cel mai ridicat dintre toate, ne arată că există o cerere constantă pentru calitate.
Rezultatul este o societate atomizată, din ce în ce mai greu de mobilizat și apatică, având ca unic țel propria supraviețuire. Din punct de vedere economic, aceasta afectează grav statul, prin încurajarea eludării plății taxelor și impozitelor (statul este dușmanul), diverse forme de nesupunere civică, emigrare, lipsă de respect pentru orice înseamnă spațiu comun (scară de bloc, stradă, local). Absența autorității încurajează comportamentele anti-sociale (de ce majoritatea românilor sunt cuminți când trec granița? Unul nu depășește viteza legală, nimeni nu parchează aiurea și tot tacâmul comportamentelor “tipic românești”).
Din punct de vedere politic, clasa de mijloc nu este deloc reprezentată. La gradul de apatie pe care îl are, îmi este greu să cred că mai poate fi mobilizată întru ceva, de aceea mă îndoiesc că se pot împlini scenariile apocaliptice cu apariția unui nou dictator. România a regresat către feudalism și puterea este fărâmițată, împărțită între atât de mulți “baroni locali” încât va fi imposibil pentru cineva să-i reunifice pe români.
Din punct de vedere economic, România va trece peste criză, nu datorită clasei politice, ci chiar în ciuda acesteia, cu ajutorul Uniunii Europene, al țărilor care au interese economice în România, al multinaționalelor sau chiar al soluțiilor individuale. În urma crizei, unii dintre membrii clasei de mijloc se vor vedea retrogradați din acest statut, alții vor ajunge la finalul crizei să pătrundă în ea. Sunt însă sceptic cu privire la șansa ca clasa de mijloc românească să ajungă asemănătoare cu cea occidentală. Până când ea nu va înțelege că asocierea este cea mai bună cale către progres și nu își va construi propriul vehicul politic, va rămâne în continuare nebăgată în seamă, victima unor politici inadaptate și forțată să “cumpere” “produse” care nu i se potrivesc. Răspunsul nu se află în cadrul clasei politice actuale, construită pe sistemul “de sus în jos”, și în care nu a mai apărut un nume nou relevant de dinainte de 2000.
Există varianta ca, în absența unei opoziții coerente, criza să accentueze tensiunile sociale pe care creșterea economică le-a atenuat în ultima perioadă, ducând la apariția unei societăți dispuse la o nouă revoluție, așteptând doar elementul coagulant.

Publicat în : Cover story  de la numărul 64

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: