Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Împrumutul extern – o centură de siguranță, dar pentru cine?

Cristian BANU

Datele pentru trimestrul al IV-lea 2008 arată că economia românească a început decelerarea și întrebarea care se pune este dacă avem de-a face cu o reducere a vitezei de creștere (soft landing) sau cu o prăbușire (hard landing). Scăderea creșterii este neașteptat de mare (6,2%), iar cifrele sunt asemănătoare cu scăderile încasărilor la buget pe primele două luni ale anului, de 8,68% și, respectiv, 8%. Dacă ritmul se păstrează ne putem aștepta la o scădere accentuată, în jurul a 10%, ceea ce ar duce economia românească înapoi în 2007, anulând toate câștigurile din 2008.



Aceste scăderi ale încasărilor la buget ascund de fapt scăderi mai ample ale cifrei de afaceri și nu este exclus ca raportul pe primul trimestru să indice o scădere cu 9-10% a PIB, într-un scenariu optimist. Dacă ne uităm la creșterea din T4, vedem că ea provine de la construcții și agricultură, în primul caz fiind vorba de terminarea unor lucrări, în cel de-al doilea de recoltele din octombrie/noiembrie, aportul în T1 fiind oricum redus. Retail-ul mai avea (inerțial, în opinia mea) o creștere, datorată cel mai probabil vânzărilor de Sărbători.
O contracție de 10% în T1 va fi destul de greu de recuperat în T2, mai repede ne putem gândi la continuarea scăderii (să sperăm că într-un ritm măcar la fel de lent). Fiind deja în martie și văzând că nu există nici un semnal de deblocare a activității, perspectivele nu sunt chiar pozitive, ci mai degrabă negative, împingând șansa redresării în T3. În aceste condiții, deja o scădere de 1% din PIB devine scenariu optimist, 10% fiind o abordare realistă. Asta nu ar fi foarte rău, însemnând practic o întoarcere în 2007.
Chiar și dacă punem același ritm de decelerare ca în T4 2008, am ajunge la o contracție de -4%, deși logic este să se accelereze, ianuarie și februarie fiind oricum luni slabe (T1 contribuie cu doar 16% la PIB) și ritmul decelerării să confirme ritmul scăderii încasărilor la buget, deci o cifră mai aproape de realitate ar fi -8-9%. În termeni anuali, scăderea din T1 va induce un -2% în PIB, care ar trebui recuperate în cele trei trimestre. Cum totul în jurul nostru scade în continuare, iar impactul emoțional restrânge dur cererea, astfel încât chiar și cei care au bani reduc consumul (mă refer atât la firme, cât și la persoane fizice), nu văd cum s-ar inversa trendul pe termen mediu.
Are nevoie România de un împrumut? Are nevoie în primul rând pentru a-și recăpăta credibilitatea externă, în special în fața agențiilor de rating și mai puțin din punct de vedere financiar. Dacă ar fi să luăm în serios condițiile de împrumut, acestea ar fi însă ucigătoare pentru economia românească. Amintesc aici doar o aberație a Băncii Mondiale care cerea privatizarea sectorului energetic. Din fericire, autoritățile române nu au excelat niciodată în respectarea condițiilor FMI și nu se întrevede o modificare.
Comportamentul președintelui, culminând cu discursul din Parlament în care a anunțat necesitatea împrumutului extern, ne arată fără nici un dubiu cine conduce de facto guvernul, ceea ce ridică unele semne de întrebare în perspectiva alegerilor prezidențiale de la sfârșitul anului, deoarece criza economică reprezintă și argumentul perfect pentru neîndeplinirea promisiunilor iresponsabile din campania electorală, iar acordul cu Fondul Monetar Internațional e scuza perfectă pentru unele măsuri nepopulare care trebuie luate chiar în an electoral. FMI (și UE, ulterior) a fost dintotdeauna scuza perfectă pentru ca guvernanții să impună orice măsură doresc fără a mai accepta comentarii. „Așa cere FMI”, închide orice protest. Condițiile dure pe care le va pune Fondul nu vor constitui însă o garanție pentru o mai eficientă cheltuire a banului public sau pentru o creștere a eficienței administrative, adică ceea ce are nevoie în realitate economia românească. Rămâne de văzut dacă electoratul va fi dispus să accepte încă o dată scuzele și să-i ofere lui Traian Băsescu încă cinci ani la Cotroceni. Cu sau fără centură de siguranță.
Publicat în : Editorial  de la numărul 64

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: