Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Gulagul american. Rețeaua închisorilor extrateritoriale americane

Claudia CRISTESCU

"Oricât de rușinos ar fi, puterea politică americană are obligația de a face publice actele de tortură și abuz asupra deținuților arabi, dacă se dorește recâștigarea reputației de națiune dedicată domniei legii".  (Anthony D. Romero, Director Executiv al ACLU-American Civil Liberties Union)



Una dintre primele măsuri luate de noul președinte american, Barack Obama, a fost dispunerea închiderii centrului de detenție de la Guantanamo în decurs de un an și conformarea Statelor Unite vizavi de Convențiile de la Geneva privind prizonierii de război. Obama a semnat decretul, ce marchează clivajul față de politica de combatere a terorismului a lui George W. Bush, după o reuniune pe tema politicii de interogare și detenție a suspecților de terorism.

Modelul sovietic de tortură

Timp de cel puțin două decenii, de la sfârșitul anilor 1940 până spre anii 1960, în interiorul lagărului sovietic a funcționat un sistem concentraționar căruia practica torturii fizice și psihice îi era intrinsecă. Întreg arsenalul de cruzimi de care s-au folosit regimurile comuniste avea drept scop provocarea și utilizarea fricii ca instrument de dominare, precum și obținerea unor informații considerate utile de către aparatul poliției secrete.
Una din structurile de bază ale universului concentraționar al Uniunii Sovietice – al Gulagului – era complexul de 15 penitenciare cu regim special, înființate prin ordinul secret din 1948 al Ministerului Afacerilor Interne al URSS, unde erau repartizați numai deținuți politici socotiți "deosebit de periculoși pentru regim" (în număr de aproximativ 200.000): "naționaliști" ucraineni și baltici de gherilă; "elemente străine" din regiunile recent anexate; "trădători de patrie" etc. Tratamentul aplicat acestei categorii de deținuți era de cele mai multe ori inuman, cu puternice accente de sadism.
În România, anchetatorii Securității au preluat pattern-ul metodelor de tortură. În arhivele fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român a fost identificat un document strict secret, din 1 noiembrie 1967, care punctează "metodele necorespunzătoare" folosite înainte de 1964 de către Securitate:
1) Folosirea bătăii, subalimentației și torturii
2) Presiuni morale pentru constrângerea anchetaților să declare ceea ce li se impunea
3) Redactarea unor declarații în lipsa anchetaților și consemnarea unor răspunsuri ireale, pe care erau constrânși fizic să le semneze
4) Tortura morală includea și amenințarea cu arestarea sau torturarea familiei
5) Anchetarea și bătaia la pielea goală
6) Expunerea la frig excesiv, desculți și doar în cămăși
7) Ținerea în regim de carceră pe termen lung
Mărturiile foștilor deținuți politici  îmbogățesc inventarul formelor de tortură:
1) Înjurăturile cele mai abjecte
2) Loviturile aplicate cu palma, pumnul sau piciorul, asupra părților sensibile ale corpului
3) Asmuțirea unui câine-lup asupra anchetatului, legat de stâlp
4) Bătaia peste plăgi deschise
5) Interogatoriul fără întrerupere, zile și nopți întregi
Utilizarea mijloacelor de tortură nu era aleatorie, ci se făcea cu aprobarea și sub supravegherea anchetatorului-șef sau a altor cadre din conducerea Securității. În arhivele Securității se regăsesc declarații date în fața procurorilor militari în cadrul unor anchete privind abuzurile nejustificabile, anchete neconcretizate însă în condamnarea ofițerilor și gardienilor vinovați.
Sistemul concentraționar comunist – Arhipelagul Gulag, cum l-a denumit Alexandr Soljenițîn – a demonstrat că tortura poate exista într-o formă neîntreruptă, ca scop în sine. La decenii distanță de apogeul sistemului concentraționar comunist din anii '50, ceea ce frapează este similaritatea tratamentului și metodelor aplicate deținuților în noul Arhipelag al terorii: rețeaua de închisori aflate sub jurisdicție americană din Cuba, Afganistan și Irak.

Regimul juridic al închisorilor extrateritoriale americane

Războiul împotriva terorismului, inițiat de ex-administrația Bush după atacurile de la 11 septembrie 2001, a coincis cu sfârșitul unei perioade de 50 de ani de aplicare exemplară a Convențiilor de la Geneva privind regimul detenției și interogărilor. Principalele capete de acuzare ce pot fi formulate împotriva Administrației Bush se referă la încălcarea normelor internaționale privind regimul detențional, în speță a principiilor Dreptului Internațional Umanitar în tratarea deținuților, care interzice recurgerea la tortură și rele tratamente aplicate prizonierilor, interzice umilirea și denigrarea deținuților, afirmă dreptul deținuților de a lua contact cu familiile lor, respectiv dreptul combatanților capturați și al civililor aflați sub autoritatea părții adverse la respectul vieții și la protecție împotriva oricărui act de violență.
Drept urmare, noua administrație de la Casa Albă și-a fixat ca target stoparea sistemelor de detenție de la Guantanamo (Cuba) și Abu Ghraib (Irak) pe motiv că se situează în afara legii, în condițiile în care: promovează anterioritatea aplicării pedepsei în raport cu procesul, tehnici de interogare fără recunoașterea drepturilor procedurale ale acuzatului, absența delimitării responsabilităților de judecare, interogare și aplicarea pedepsei, lipsa unei rigurozități în ceea ce privește infracțiunile, identitatea sau statutul legal al acuzatului.
În teatrele de război din Afganistan și Irak, dar și la baza militară de la Guantanamo, s-a operat mereu cu o categorie extrajudiciară, “combatantul inamic”, instituită prin decret prezidențial în 2002; esențial este faptul că nu se cunosc criteriile după care se stabilește aparatul de securitate autorizat să aprecieze cine poate fi inclus în această categorie sau cum se va determina modalitatea de interogare, pedepsire, vinovăție a "inamicilor combatanți", și în ce ordine; acuzații sunt pedepsiți înainte de a li se oferi un proces și interogați într-o manieră violentă ca parte a determinării vinovăției.
Departamentul Apărării solicitase Casei Albe și Congresului să decidă asupra unui sistem de detenție permanentă a celor implicați sau suspectați de implicare în acte teroriste, chiar în absența dovezilor suficiente de aducere a acestora în fața instanțelor de judecată. În zadar numeroși congresmeni americani au respins propunerea ca fiind neconstituțională.

Sacrificarea principiilor de la Geneva

Barack Obama a dispus închiderea centrului de detenție de la Guantanamo mai ales ca urmare a frecventelor campanii inițiate de societatea civilă americană care au relevat în decursul anilor că administrația Bush a autorizat folosirea tratamentelor violente, inumane și degradante – adică a torturii – asupra deținuților arabi. Or, determinarea administrației Bush de a captura și obține informații de la insurgenții irakieni, în special de la cei suspectați a activa în cadrul Al Qaeda, a condus la situarea deținuților în afara regimului de protecție a Convențiilor de la Geneva.                     
Potrivit Convențiilor de la Geneva, prizonierilor de război le sunt acordate anumite drepturi și privilegii, precum tratament uman, interogatoriu necoercitiv, repatrierea la sfârșitul ostilităților. Însă Pentagonul și CIA aveau nevoie de informații de la deținuți privind Al Qaeda și rețeaua sa globală. Cu alte cuvinte, administrația Bush avea de făcut următoarea alegere: Al Qaeda constituia un pericol incontestabil, iar SUA trebuiau să obțină cât mai multe informații despre această amenințare. În consecință, fie se opera prin orice mijloace (legale sau nelegale), fie exista riscul ca America să fie atacată din nou. Argumentul de bază invocat de oficialii americani era că prevederile Convențiilor de la Geneva erau anacronice într-o epocă a războaielor asimetrice și non-statale. Administrația Bush gândise dezbaterea asupra legilor războiului în termeni de "totul sau nimic" și în baza sintagmei "scopul scuză mijloacele": fie se renunță la vechile reguli de război, fie se asumă riscul unui nou atac terorist asupra Americii; fie ești cu noi (adică susții politica americană împotriva terorismului cu tot ce implică ea), fie ești împotriva noastră (deci ești un susținător al terorismului).

Abuzurile – metode legitimate de Casa Albă

28 aprilie 2004 marchează data de la care Statele Unite au început să piardă teren în războiul din Irak. Este momentul la care postul american de televiziune CBS a prezentat public primele fotografii ale abuzurilor comise de soldații americani asupra deținuților arabi încarcerați la închisoarea de la Abu Ghraib. Efectele dezvăluirii abuzurilor s-au concretizat în înverșunarea insurgenților irakieni, subminarea poziției americane în zonă și augmentarea riscurilor la care sunt expuși militarii coaliției. 
Două zile mai târziu, ziarul "The New Yorker" publica articolul lui Seymour Hersh pe subiectul "Abu Ghraib". Materialele redactate de Hersh au facilitat investigarea a ceea ce fostul vicepreședinte Al Gore a numit "Gulagul american", adică lanțul de închisori și centre de detenție extrateritoriale, ce se întinde de la Guantanamo Bay în Afganistan, instituite de administrația Bush în scopul detenției celor suspectați de terorism.
Reacția Casei Albe, prin vocea consilierului prezidențial pe probleme de securitate, Condoleezza Rice, a fost de a infirma că abuzurile ar fi consecința unei strategii inițiate de președintele Bush în contextul războiului împotriva terorismului, punându-le pe seama unei "erori de implementare a politicilor" de către forțele militare.
În realitate, abuzurile comise la Abu Ghraib nu au fost o eroare de implementare, ci consecința directă a unei politici formulate la cele mai înalte nivele ale politicului, de către juriști și oficiali de rang înalt ai Casei Albe, în săptămânile și lunile ce au urmat momentului 11 septembrie. Cronologia evenimentelor oferă argumentele doveditoare în acest sens:
2001: Într-o oarecare măsură, se poate spune că scenariul abuzurilor de la Abu Ghraib se putea prefigura la doar câteva săptămâni după atacurile de la 11 septembrie 2001, o dată cu bombardarea Afganistanului. Încă de atunci, Statele Unite aveau să suspende orice reguli și norme militare interne sau internaționale privind comportarea pe timp de război. Secretarul de Stat al Apărării, precum și Forțele Speciale Americane invocau faptul că se află în incapacitatea de a captura membrii rețelei Al Qaeda datorită limitelor impuse de legi și regulamente. În acest context, Donald Rumsfeld aprobă lansarea unui program strict secret (de tipul SAP – Special Access Program – utilizat în timpul Războiului Rece) prin care se autoriza capturarea, uciderea sau, dacă este posibil, interogarea persoanelor suspectate sau dovedite a avea legături cu rețeaua Al Qaeda. Programul presupunea recrutarea de agenți operativi și procurarea tehnologiei și echipamentelor necesare misiunilor. Operațiunile secrete și de spionaj cele mai încununate de succes din perioada Războiului Rece au fost de tipul SAP, numite și "black programs" deoarece depășeau nivelul clasificării militare normale.
2002: Într-o primă fază, actualul Procuror General Alberto Gonzalez a justificat legal uzul torturii: “Din punctul meu de vedere, noua paradigmă funcțională la Guantanamo Bay face anacronice prevederile limitative de la Geneva în legătură cu interogatoriul prizonierilor/deținuților”. Totuși, Gonzales adăuga că se referă strict la tratamentul ce trebuie aplicat membrilor rețelei Al Qaeda aflați în spatele atacurilor de la 11 septembrie 2001.
7 FEBRUARIE - Juriștii Casei Albe, ai Departamentului Justiției și ai Pentagonului îl conving pe președintele Bush să semneze un act secret care avea să aibă consecințe pentru națiunea americană și pentru întreaga lume, prin suspendarea aplicării normelor internaționale relative la tratamentul deținuților: "Nici una din prevederile Convențiilor de la Geneva nu se va aplica conflictului nostru cu Al Qaeda din Afganistan sau din orice altă parte a lumii". Documentul mai specifica următoarele: tehnicile de interogare cauzatoare de durere și suferință puternice nu pot fi catalogate drept tortură. Doar tehnicile în mod premeditat îndreptate spre cauzarea de durere și suferință – și aplicate de profesioniști în materie de tortură conștienți de efectele pe care tratamentul aplicat îl va avea asupra corpului – se încadrează în definiția dată de legislația penală federală torturii. În baza acestui raționament, anchetatorii amatori (precum militari de rang inferior ai Poliției Militare) nu vor putea fi acuzați de tortură, în condițiile în care nu dispuneau de experiența necesară a cunoaște relația cauzală exactă dintre tratamentul aplicat și durerea fizică ori psihică pe care ar putea-o cauza. Se stabilea că poate fi considerat vinovat doar cel care în mod intenționat a urmărit cauzarea de durere și suferință extreme, urmate de pierderea de organe sau de deces. Această interpretare făcea practic imposibilă deschiderea unui proces împotriva celui ce a comis abuzurile și deschidea calea tehnicilor de interogare coercitive. Interpretarea formulată de Departamentul Justiției asigura ca nici un militar american să nu fie acuzat de tortură și  anula Convenția ONU asupra torturii.
IULIE - Redeschiderea închisorii de la Abu Ghraib a atras reacțiile negative ale irakienilor, în condițiile în care fusese cea mai faimoasă și temută închisoare a regimului Saddam Hussein. Portretul fostului dictator a fost înlocuit cu o placă bilingvă, în arabă și engleză, anunțând că AMERICA IS A FRIEND OF ALL IRAQI PEOPLE (n.a. – America este prietena poporului irakian).
Textul înscris pe placă este de-a dreptul orwellian, iar în pantheonul bannerelor orwelliene, poate fi situat alături de unul similar din timpul războiului din Vietnam: WE THANK YOU FOR LIBERATING US FROM COMMUNIST TERROR (n.a. –  Vă mulțumim că ne-ați eliberat de teroarea comunistă).
27 NOIEMBRIE - Memoriul Consilierului General al Departamentului Apărării, William Haynes, califică drept "legale" tehnicile menționate de Rumsfeld, la care mai adaugă: “Utilizarea scenariilor pentru a convinge deținuții că moartea sau alte consecințe dureroase sunt iminente lor sau familiilor lor”; “Expunerea la frig și apă rece”; “Utilizarea prosoapelor ude și a picăturilor de apă pentru a induce senzația de sufocare.”
2 DECEMBRIE - Donald Rumsfeld aprobă recurgerea la tehnici de interogare mai aspre, precum nuditate, utilizarea câinilor pentru inducerea stressului,
2003: În momentul în care a devenit evident faptul că instabilitatea post-război se transforma într-o insurecție în toată regula, Donald Rumsfeld a cerut consilierilor săi de la Pentagon să identifice o modalitate de a “extrage” informații de la deținuții irakieni pentru a putea anihila structura de comandă a mișcării insurecționale.
Doi consilieri de rang înalt au organizat îndeplinirea acestei sarcini: subsecretarul Apărării în chestiuni de politici, Douglas Feith, și subsecretarul Apărării în probleme informative, Stephen Cambone.
“Trebuiau să identifice ce metode funcționau în Cuba și apoi să le aplice în Irak. În Irak, situația pentru americani aluneca pe o pantă negativă, motiv pentru care trebuia să se ia măsuri în acest sens.”
Cambone îl însărcinează pe adjunctul său, lt.-gen. William Boykin, cu misiunea de a identifica la Guantanamo Bay acele tactici a căror aplicare a generat date informative valoroase și care ar putea fi preluate în Irak.
 În câteva săptămâni, Boykin ia legătura cu maj.gen.Geoffrey Miller, care implementase “noua paradigmă” de interogatoriu de la Guantanamo a lui Gonzalez, pentru a găsi maniera de obținere a informațiilor de la insurgenții irakieni încarcerați.
“Statele Unite realizaseră faptul că trebuiau să fie mult mai metodici în anihilarea rețelelor de insurgenți ce funcționau în Irak”, afirmă William Arkin, analist militar al NBC News. Se conștientiza faptul că miile de irakieni încarcerați constituie o sursă de informații ce trebuia exploatată, iar Boykin apelase la maj. gen. Geoffrey Miller în acest scop.”
MARTIE - Invadarea Irakului.
4 APRILIE - Grupul de Lucru instituit la inițiativa lui Donald Rumsfeld, condus de William Haynes și alcătuit din reprezentanți ai Forțelor Armate, desconsideră orice constrângere legală și concluzionează că următoarele tehnici de interogare sunt aplicabile în mod legal:
* introducerea capului deținuților într-un sac în timpul interogatoriului;
* interogarea non-stop timp de 20 de ore;
* patru zile de privare de somn; nuditate forțată a deținuților pentru a induce sentimentul dependenței și neajutorării;
* sporirea anxietății prin folosirea câinilor;
* lovituri aplicate în zona feței și stomacului; amenințarea cu transferul în state care ar putea supune deținuții la tortură și moarte.
16 APRILIE - Secretarul de Stat al Apărării, Donald Rumsfeld, aprobă utilizarea anumitor metode de tratament al deținuților de la Guantanamo, tehnici ulterior preluate spre aplicare la Abu Ghraib, precum: izolarea deținuților, manipularea regimului alimentar, manipularea regimului de somn, umilirea deținuților.
31 AUGUST – 9 SEPTEMBRIE - Se ia decizia guantanamizării închisorii Abu Ghraib, urmare a acțiunilor insurgenților irakieni și a eșecului militarilor americani de a obține informații de la deținuții irakieni.  La solicitarea lui LTG Sanchez, MG Miller a venit în Irak cu o echipă de 17 experți în scopul de a iniția o pregătire în operațiuni de detenție și interogare "neortodoxe" a deținuților arabi (DoD Counterterrorism Interrogation and Detention Operations). MG Miller a pus la dispoziția personalului militar de la Abu Ghraib materiale și documentație privind tehnicile puse în practică la Guantanamo. Ceea ce s-a uitat este faptul că metodele de lucru ar fi trebuit adaptate condițiilor din penitenciarul irakian deoarece acesta se află sub incidența Convențiilor de la Geneva, spre deosebire de baza de la Guantanamo.  Urmare a vizitei lui MG Miller, la Abu Ghraib s-au produs o serie de schimbări: formarea unor echipe formate din anchetatori și analiști; sporirea numărului interogatoriilor; sporirea rapoartelor informative; utilizarea câinilor militari în interogatorii, prin exploatarea fricii de câini a arabilor; aplicarea unor metode de dezumanizare a deținuților prin utilizarea nudității ca tehnică de interogare.  
14 SEPTEMBRIE - Printr-un memoriu, LTG Ricardo Sanchez autoriza 29 de tehnici de interogare abuzive, precum "Amenințarea deținuților cu câini, în scopul exploatării fricii arabilor de câini" sau "țipete, muzică la volum mare, privare de lumină, utilizate pentru generarea de teamă, dezorientarea deținuților și prelungirea șocului capturării"
12 OCTOMBRIE - Printr-un nou memoriu, LTG Ricardo Sanchez reiterează tehnicile de interogatoriu enumerate în documentul din 14 septembrie.
20 NOIEMBRIE - Aducerea la Abu Ghraib a unor echipe de câini militari antrenați și utilizarea acestora pe parcursul interogatoriilor, prin exploatarea fricii de câini a arabilor.
2004:
13 IANUARIE - Abuzurile de la Abu Ghraib sunt dezvăluite de către Joseph Darby, tânăr ofițer de poliție la Abu Ghraib, care a revelat metodele folosite de Divizia de Investigații a Armatei. Darby a predat și un CD conținând fotografii ale deținuților supuși abuzurilor. Rumsfeld primește acceptul Casei Albe de a prezenta ca versiune oficială explicația că "anumiți militari tineri și-au pierdut controlul și vor fi pedepsiți".
În fața Congresului American, Rumsfeld, Cambone sau MG Miller nu au putut vorbi despre strategia de interogare aplicată la Abu Ghraib deoarece astfel ar fi desconspirat, implicit, existența programului – încă activ – SAP.  Din acest considerent, s-a decis sacrificarea militarilor de rang inferior prin culpabilizarea acestora pentru abuzurile comise asupra deținuților irakieni.
19 IANUARIE - La solicitarea lt.-gen. Ricardo Sanchez, comandantul Joint Task Force-7, maj. gen. Antonio M. Taguba este însărcinat cu anchetarea presupuselor abuzuri asupra deținuților comise de către membrii Brigăzii de Poliție Militară nr.800 la închisoarea Abu Ghraib din Baghdad. 
28 APRILIE - Postul de televiziune CBS face publice primele fotografii ale abuzurilor comise de soldații americani asupra deținuților de la închisoarea Abu Ghraib.  
MAI - În cadrul audierilor Comisiei Militare a Senatului Statelor Unite,  LTG Sanchez depune mărturie mincinoasă negând categoric că ar fi ordonat aplicarea unor tehnici de torturare a deținuților.
IUNIE - Ancheta condusă de (LTG) Anthony R. Jones, în baza Articolului 15-6, asupra incidentelor de la Abu Ghraib și a Brigăzii Informative Militare nr.205
Ancheta condusă de (MG) George R. Ray, în baza Articolului 15-6, asupra incidentelor de la Abu Ghraib și a Brigăzii Informative Militare nr.205
9 IULIE - Steve McCraw, directorul adjunct al Oficiului de Informații al FBI,  solicită celor 500 de agenți ce staționau la Baza Navală de la Guantanamo să raporteze dacă au observat recurgerea la tehnici de interogare agresive ce încălcau principiile FBI. Ulterior, ancheta a fost oprită, iar numeroase dosare relaționate cu această investigație sunt clasificate și ascunse opiniei publice.
14 IULIE - Potrivit declarației unor agenți ai FBI, în interogatoriile conduse de militarii americani la Guantanamo Bay (Cuba) se recurgea la tehnici extreme/violente încă din anul 2002, cu mult înaintea abuzurilor din închisoarea Abu Ghraib (Irak). Aceste dezvăluiri sunt o dovadă în plus că tratamentul deținuților urmează un pattern abuziv și violent similar la Guantanamo și în Irak.
2005:
5 IANUARIE - ACLU dă publicității documente ce atestă faptul că investigațiile FBI privind tehnicile agresive de interogare aplicate deținuților din închisoarea Guantanamo au fost oprite și numeroase dosare relaționate cu această investigație, clasificate. Rapoartele agenților FBI, care confirmă aplicarea de rele tratamente deținuților de către personalul altor agenții guvernamentale americane, sunt date spre analiză consilierului general FBI Valerie Caproni, care – din motive necunoscute – oprește ancheta privind abuzurile, considerând că tehnicile de interogare utilizate respectă principiile Departamentului Apărării.  
MARTIE - ACLU și organizația Human Rights First au intentat un proces împotriva secretarului Apărării, Donald Rumsfeld, cu acuzația de responsabilitate directă pentru torturile și abuzurile asupra deținuților aflați în custodia armatei americane. Era prima acțiune penală împotriva unui oficial de rang înalt în chestiunea scandalului abuzurilor din Irak și Afganistan; multe din acuzații se întemeiau pe documente obținute prin Freedom of Information Act.
Pe 29 martie, ACLU publică Memoriul întocmit de lt.-gen. Ricardo A. Sanchez prin care acesta autoriza 29 de tehnici de interogare  a deținuților care constituie o gravă violare a Convențiilor de la Geneva și a standardelor Armatei. Inițial, Departamentul de Apărare al Statelor Unite a refuzat solicitarea ACLU de a declasifica memoriul lui Sanchez, invocând motive de securitate națională. Urmare a procesului intentat de ACLU,  Departamentul Apărării își reconsideră poziția și dă publicității documentul, alături de un alt memoriu – datat 12 octombrie 2003 – semnat de același Ricardo Sanchez.
30 APRILIE - O anchetă la nivel înalt vizând acuzațiile de abuz asupra deținuților de la Guantanamo Bay (Cuba) a relevat că o serie de deținuți au fost supuși – în mod ilegal - unor tratamente umilitoare și degradante ca metode inovative de obținere a informațiilor. Raportul, întocmit în baza investigațiilor, include mărturii ale unor agenți FBI care au asistat la rele tratamente aplicate deținuților încarcerați la baza de la Guantanamo. Declarațiile agenților FBI urmau să nu fie făcute publice și declasificate tocmai deoarece expuneau tratamentul abuziv la care sunt supuși deținuții pe parcursul interogatoriilor.            
1 MAI - Organizația Physicians for Human Rights (PHR) publică un raport de 135 de pagini, intitulat Break Them Down: Systematic Use of Psychological Torture by US Forces, care furnizează dovezi ample menite a certifica faptul că tortura psihică era sistematică și centrală în procedurile de interogare ale deținuților din Irak, Afganistan și Guantanamo.

Inventarul metodelor de tortură fizică și psihică

O serie de documente, a căror declasificare s-a obținut prin efortul în Justiție al unor organizații neguvernamentale, contrazic versiunea oficială a faptelor și declarațiile administrației Bush potrivit cărora abuzurile asupra deținuților au fost comise de militari în mod independent de vreun ordin
În realitate, responsabilitatea abuzurilor din Guantanamo, Afganistan și Irak se ridică până la cele mai înalte nivele ale ierarhiei de comandă americane. Militarii acuzați de abuzurile asupra deținuților afirmă că sunt "țapi ispășitori" pentru ofițerii de rang înalt și politicienii care au ordonat ca deținuții să fie torturați pentru îmbunătățirea strângerii de date informative.
Chiar admițând premisa că aplicarea de rele tratamente și abuzuri deținuților nu se constituie într-o politică inițiată de administrația Bush, faptul că înalți oficiali ai Departamentului de Stat și Pentagonului au aprobat, încurajat și tolerat tehnici coercitive și abuzive de interogatoriu al deținuților din Guantanamo, Afganistan și Irak (în speță Abu Ghraib) este suficient de relevant pentru maniera în care Statele Unite înțeleg să obțină informații. Cum au putut oficialii americani să catalogheze asemenea tehnici ca fiind "umane"? Să concluzioneze că asemenea tehnici nu încalcă regulamentele de conduită militară (care interzic cruzimea, oprimarea, tratamentul rău, violența și amenințările)? Că asemenea tehnici nu sunt "degradante, dure și inumane" și că nu încalcă prevederile Convenției împotriva Torturii?

[ Extrase din rapoartele de anchetă ]

Raportul Taguba
Anchetă în baza articolului 15-6 a Brigăzii de Poliție Militară nr.800
**articolul 15-6: Procedura de Investigare a militarilor/ofițerilor (11 mai 1988)

Raport întocmit de maj. gen. Antonio M. Taguba în legătură cu presupusele abuzuri asupra prizonierilor comise de către membrii Brigăzii de Poliție Militară nr.800 la închisoarea Abu Ghraib din Bagdad.  
Raportul a fost întocmit la solicitarea – de la data de 19 ianuarie 2004 –  a lt.-gen. Ricardo Sanchez, comandantul Joint Task Force-7, ofițer de rang înalt al forțelor americane în Irak, urmare a acuzațiilor de violare a drepturilor omului comise în închisoarea Abu Ghraib din Bagdad. 

MG Taguba a fost însărcinat să ancheteze faptele și circumstanțele relative la acuzațiile de tratament rău și abuz asupra deținuților arabi încarcerați la Abu Ghraib.
În perioada octombrie-decembrie 2003, la închisoarea Abu Ghraib, s-au înregistrat numeroase incidente de abuzuri sadice, nemotivate asupra deținuților. Aceste abuzuri sistematice și ilegale au fost comise în mod intenționat de către anumiți membri ai Poliției Militare (372nd Military Police Company, 320thMilitary Police Battalion, 800th MP Brigade) de la închisoarea Abu Ghraib.
Acuzațiile de abuz sunt susținute de declarații ale martorilor și de descoperirea unor dovezi fotografice extrem de relevante în acest sens.
Abuzuri asupra deținuților au mai fost comise și de membri ai Batalionului 325 al Serviciului de Informații al Armatei și ai Brigăzii 205 din cadrul Serviciului de Informații al Armatei.  
Urmare a anchetei întreprinse, s-a stabilit că abuzurile premeditate asupra deținuților, comise de către personalul Poliției Militare, au inclus următoarele fapte:

a.  Pălmuirea, lovirea și baterea deținuților
b.  Fotografierea și filmarea unor deținuți complet dezbrăcați
c.  Fotografierea deținuților așezați în poziții cu conotație sexuală explicită
d.  Obligarea deținuților să se dezbrace și să stea nud timp de câteva zile
e. Forțarea deținuților de sex masculin să poarte lenjerie intimă de damă
f.  Aranjarea deținuților într-o piramidă pentru a sări peste aceștia
g.  Poziționarea deținutului pe o cutie, plasarea unui sac pe capul acestuia și a unor fire pe degetele de la mână și picioare și pe organele genitale în scopul de a simula tortura electrică
h.   Fotografierea unui deținut gol căruia i-a fost scris pe picior “Sunt un violator”  
i.   Fotografierea unui deținut gol căruia i s-a pus o zgardă de câine la gât
j.  Folosirea câinilor (fără botniță) pentru intimidarea și sperierea deținuților sau pentru rănirea acestora
k. Fotografierea unor deținuți irakieni morți
Faptele descrise în anchetă sunt susținute de mărturii scrise ale suspecților, declarații scrise ale deținuților și declarații ale unor martori.
În plus, o serie de deținuți au descris următoarele acte de abuz:
a.  Aruncarea de lichid fosforic pe deținuți;
b.  Amenințarea deținuților cu un pistol de 9mm;
c.  Aruncarea de apă fierbinte pe deținuții complet dezbrăcați;
d.  Lovirea deținuților cu scaune;
e.  Amenințarea deținutelor cu violul;
f.   Izbirea unui deținut de zidul celulei sale și apoi lovirea rănilor acestuia;

Potrivit declarațiilor unor martori, Serviciul de Informații al Armatei ordonase aplicarea de rele tratamente și comiterea de abuzuri asupra deținuților în scopul de a-i constrânge pe aceștia să vorbească.
Ancheta furnizează suficiente informații și dovezi credibile care atestă responsabilitatea anumitor ofițeri de rang înalt ai Poliției Militare în comiterea de abuzuri asupra deținuților din închisoarea de la Abu Ghraib.
Se recomandă continuarea investigațiilor și inițierea unei anchete în baza Procedurii 15 pentru a determina și identifica toate persoanele culpabile de încălcarea gravă a legislației internaționale relative la tratamentul deținuților și prozonierilor.

Raport de anchetă întocmit de (LTG) Anthony R. Jones, în baza Articolului 15-6, asupra incidentelor de la Abu Ghraib și a Brigăzii Informative Militare nr.205
[IUNIE 2004]

Abuzul este definit ca acel tratament aplicat deținuților care violează legislația penală americană (inclusiv Codul Justiției Militare) sau dreptul internațional, ori acel tratament inuman și coercitiv fără vreo justificare legală. Comportamentul care se regăsește în această definiție este catalogat drept abuz indiferent dacă autorul abuzului era conștient sau nu de faptul că, prin comportamentul său, încalcă legea.
Abuzurile comise la Abu Ghraib se pot categorisi în: (a) abuzuri violente fizice sau sexuale premeditate și (b) acțiuni comise în baza necunoașterii sau interpretării eronate a legilor sau normelor în vigoare.
Concluziile anchetei: Confuzia în legătură cu tehnicile de interogare permise de lege și interpretarea eronată a ordinelor și a notelor informative ale CJTF-7, dublate de deficiențele organizatorice, de incapacitatea liderilor militari de a furniza ofițerilor din subordine pregătirea necesară executării misiunilor și supervizarea defectuoasă a operațiunilor de interogare de către ofițerii de rang superior; neformularea unei strategii de interogare aplicabile campaniei din Irak; presiunea exercitată asupra personalului militar de a extrage informații de la deținuți. Condițiile de siguranță de la Abu Ghraib, condițiile scăzute de trai ale soldaților precum și starea de amenințare constantă ce plana asupra acestora au contribuit la sporirea nivelului de stres al militarilor americani. La Abu Ghraib nu existau climatul propice și standardele necesare operațiunilor de interogare și detenție.   
Ancheta identifică 44 de incidente concretizate în abuzuri comise asupra deținuților de către soldați ai Poliției Militare și Serviciului de Informații al Armatei.

Raport de anchetă întocmit de (MG) George R. Ray, în baza Articolului 15-6, asupra incidentelor de la Abu Ghraib și a Brigăzii Informative Militare nr.205
[IUNIE 2004]

Abuzurile comise asupra deținuților la închisoarea de la Abu Ghraib au un caracter penal. Personalul Poliției Militare acuzat de comiterea abuzurilor susține că acestea au fost ordonate de Serviciul de Informații al Armatei.
La 16 aprilie 2003, secretarul de Stat al Apărării, Donald Rumsfeld, aprobă utilizarea anumitor tehnici/metode de tratament al deținuților de la Guantanamo, tehnici ulterior preluate spre aplicare la Abu Ghraib, precum: izolarea deținuților, manipularea regimului alimentar, manipularea regimului de somn, umilirea deținuților.

Vizita MG Geoffrey Miller la Abu Ghraib
La solicitarea lui LTG Sanchez, MG Miller a primit însărcinarea de a oferi personalului de la Abu Ghraib expertiză în domeniul culegerii de informații, tehnicilor de interogare și de detenție.  
Astfel, în perioada 31 august-9 septembrie 2003, MG Miller a venit în Irak cu o echipă de 17 experți în scopul de a iniția o pregătire în operațiuni de detenție și interogare a deținuților arabi (DoD Counterterrorism Interrogation and Detention Operations). MG Miller a pus la dispoziția personalului militar de la Abu Ghraib materiale și documentație privind tehnicile puse în practică la Guantanamo. Ceea ce s-a uitat este faptul că metodele de lucru ar fi trebuit adaptate condițiilor din penitenciarul irakian deoarece acesta se află sub incidența Convențiilor de la Geneva, spre deosebire de baza de la Guantanamo.
Urmare a vizitei lui MG Miller, la Abu Ghraib s-au produs o serie de schimbări: formarea unor echipe formate din anchetatori/interogatori și analiști; sporirea numărului interogatoriilor; sporirea rapoartelor informative; aducerea la Abu Ghraib a unor echipe de câini militari antrenați (la 20 noiembrie 2003) și utilizarea acestora pe parcursul interogatoriilor, prin exploatarea fricii de câini a arabilor; aplicarea unor metode de dezumanizare a deținuților prin utilizarea nudității ca tehnică de interogare.  

În cursul investigațiilor, au fost identificate următoarele tipuri de abuzuri comise asupra deținuților de la Abu Ghraib:
?Abuzuri fizice: pălmuirea și lovirea deținuților până la aducerea în stare de inconștiență; viol; dislocarea umărului; sucirea brațului; tentative de asfixiere a deținuților; lovirea deținuților în acele zone ale corpului unde aveau răni; discomfort fizic prin expunerea la cald și rece.   
?Utilizarea câinilor: pentru terorizarea și amenințarea deținuților (obligarea deținuților să urineze în fața câinilor; introducerea câinilor în celulă cu deținuții).
?Tratamente umilitoare și degradante
?Nuditate: dezbrăcarea completă a deținuților ca pedeapsă pentru necooperarea la interogatorii. Adesea, deținuții dezbrăcați erau situați de față cu personalul militar feminin. Uneori, deținuții erau ținuți dezbrăcați în celulele lor, în condiții de frig extrem, fără a fi acoperiți cu pături. Utilizarea nudității ca tehnică de interogare a fost importată de la închisorile din Afganistan și Guantanamo și avea drept scop dezumanizarea deținuților.
?Fotografierea deținuților în posturi umilitoare și degradante
?Obligarea deținuților la simularea unor poziții sexuale și fotografierea acestora
?Izolarea deținuților: anularea posibilității de comunicare și contact între deținuți; privarea deținuților de orice contact exterior prin plasarea acestora în camere de izolare, în condiții improprii.  
?Manipularea regimului de somn: metodă importată din Afganistan și Guantanamo. Deținuții erau ținuți treji pentru o perioadă de timp solicitată  de ofițerul responsabil de interogatoriu; scoaterea deținuților din celule în timpul nopții, lovirea lor și aplicarea de dușuri reci; muzică la volum maxim în celule și lovirea continuă a ușilor de le celule pe timp de noapte.  
?Manipularea regimului alimentar
?Neasigurarea protecției deținuților: potrivit Convenției de la Geneva și regulamentelor militare, deținuții trebuie protejați de orice act de violență sau amenințare și de insulte. Asigurarea protecției se referă la obligația individului care asistă la un act abuziv de a interveni și opri abuzul. Neîndeplinirea acestei obligații coincide cu încălcarea legilor și regulamentelor.
?Neraportarea incidentelor de abuz comise asupra deținuților: obligația raportării incidentelor de abuz se află în strânsă conexiune cu obligația protecției deținuților.

Raport întocmit de organizația Physicians for Human Rights, "Break Them Down: Systematic Use of Psychological Torture by US Forces", [1 mai 2005]

     Tortura psihologică este sistematică și centrală în procedurile de interogare ale deținuților încarcerați în închisorile sub jurisdicție americană din Irak, Afganistan și Guantanamo.
     Tehnicile de tortură psihologică de bază utilizate de americani includeau: atrofierea simțurilor; izolarea; privare de somn; nuditate forțată; amenințarea cu câini; umilire sexuală; simulare de execuții; amenințarea deținuților cu violența sau moartea celor dragi. Atrofierea simțurilor sau suprastimularea simțurilor au generat tentative de sinucidere în rândul deținuților.
     Există dovezi potrivit cărora tortura psihologică continuă să fie utilizată și în prezent. În decembrie 2004, Departamentul Justiției incrimina responsabilitatea individuală pentru comiterea de abuzuri fizice, însă  stabilea imunitatea oficialilor militari și de informații pentru comiterea torturii psihologice.
     Studiul are la bază declarații ale martorilor, documente declasificate, anchete oficiale, rapoarte neoficiale ale Comitetului Internațional al Crucii Roșii, investigații jurnalistice și investigații ale PHR.

A. Regimul torturii psihice
?Izolarea prelungită a deținuților
Metodă utilizată în toate cele trei teatre de operațiuni. La mijlocul anului 2004, un sfert din cei 500 de deținuți erau ținuți în izolare. O nouă clădire destinată acestei metode, Camp Five, din cadrul bazei de la Guantanamo, a fost deschisă în mai 2004, având structura unei închisori americane de maximă securitate și peste 100 de încăperi de izolare unde luminile rămân aprinse 24 de ore din 24.
?Privare de somn
Tactică de interogare extrem de uzitată în Afganistan, Irak și Guantanamo.
?Umilirea și abuzul sexual al deținuților
Nuditate, violarea tabuurilor musulmane, obligarea deținuților să privească reviste sau casete video cu conținut erotic.
?Recurgerea la amenințări și la câini pentru inducerea fricii de moarte sau de rănire
De asemenea, utilizată în toate cele trei teatre de operațiuni, nu doar la Abu Ghraib.
Simularea execuției și amenințări cu moartea a deținuților sau a familiilor acestora au prevalat în Afganistan și Irak.
În Guantanamo a fost instituit un sistem mixt de tortură: combinație de acte umilitoare, izolare, forțarea la poziții incommode, supunerea la temperaturi extreme.

B. Consecințele torturii asupra sănătății
Consecințele  regimului de tortură psihică asupra sănătății mintale a deținuților sunt  extrem de grave: paranoia, halucinații, dezorientare, vorbire incoerentă, coșmaruri, reducerea capacității de concentrare, dureri de cap.
Izolarea prelungită a cauzat incapacitatea deținuților de a mai gândi sau a se concentra, anxietate, dezorientare spațio-temporală, halucinații și pierderea abilităților motoare.
Privarea de somn a cauzat hipertensiune, boli cardiovasculare, pierderea memoriei și gândirii logice.
Umilirea sexuală  a avut consecințe de tipul problemelor digestive, dureri de cap, depresii grave, tentative de sinucidere.

     
Denunțarea abuzurilor

     Sistemul comunist și-a arogat dreptul de a recurge la un întreg inventar de metode brutale și abuzive pentru inducerea sentimentului de frică și pentru pedepsirea "dușmanilor poporului", devenind una din "nenorocirile secolului al XX-lea". Sacralizarea cauzei (războiul împotriva terorismului și democratizarea statelor arabe), demonizarea inamicului (identitatea dintre arab și terorist), ocultarea dimensiunii criminale (clasificarea documentelor și secretizarea operațiunilor incriminatoare) au oferit ingredientele unui derapaj similar al sistemului democratic american.
     Denunțarea abuzurilor comuniste nu venise dinspre Occident, iar această tăcere l-a făcut părtaș la minciună, în sensul pe care-l dădea Nietzsche: "A refuza să vezi ceea ce văd toți, a refuza să vezi cum văd toți". Comunitatea internațională a avut de nenumărate ori ocazia de a-și răscumpăra greșeala, prin denunțarea abuzurilor comise în centrele de detenție extrateritoriale americane. Cu toate acestea – ca într-un demers de autoculpabilizare – glasul care avea să reclame abuzurile a venit tocmai din interiorul sistemului politic american: Barack Obama. Coincidență sau nu, Hrușciov, succesorul lui Stalin – în raportul secret citit la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist sovietic din februarie 1956 –, oferă un precedent în acest sens: "Ce vom face cu cei care au fost arestați, lichidați? [...] Știm acum că victimele represiunilor erau inocente. [...] Este imposibil să acoperim totul. Mai devreme sau mai târziu cei care sunt în închisori, în lagăre vor ieși și vor veni acasă. Vor povesti rudelor, prietenilor ce s-a întâmplat. Iată de ce suntem obligați să mărturisim totul. Cum să pretindem că n-am știut ce se întâmplă? În viața celui care a comis o crimă vine o vreme în care mărturisirea îi asigură indulgența, dacă nu iertarea."

Publicat în : Politica externa  de la numărul 63

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: