Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

De ce lipsesc elitele din discursul politic românesc

Radu CUCUTĂ

Barrack ObamaFestivitățile inaugurării mandatului prezidențial al lui Barack Obama au constituit unul dintre cele mai importante subiecte de pe agenda mediatică a lunii ianuarie. Interpretarea ei a fost subsumată temei centrale din presa internațională – identificarea elementelor concrete și a politicilor noii administrații americane, discursul și elementele simbolice fiind argumentele uzitate în acest exercițiu hermeneutic care continuă cu o intensitate în creștere de la victoria electorală a noului președinte american.


Din această perspectivă nu consider că discursurile poli­tice din campania electo­rală sau din ceea ce în sistemul politic ame­rican se numește „perioada de tran­ziție” (intervalul de timp de la câști­garea cursei electorale la învestirea ca președinte) sunt totalmente relevante pentru politica administrației Obama în viitorii 4-8 ani. Așa cum arăta și Fareed Zakaria, marele exercițiu hermeneutic internațional este într-o importantă măsură o întreprindere inutilă, lipsită de capabilitatea de a genera predicții. Dinamica politică internațională este mult prea complexă pentru a fi redusă la acțiunile unui președinte, fie el și cel american (și în ipoteza în care ne-am situa de partea agentului în procesul de schimbare socială, structura nu trebuie desconsiderată). În plus, reali­zarea unor obiective politice depășește cadrul transparenței politice și mediatice – nu toate obiectivele pot fi urmărite cu transparența pe care o campanie electorală o reclamă.
Mult mai relevantă din punct de vedere politic este raportarea lui Barack Obama în cadrul inaugurării la elita politică americană. Festivitatea inaugurării este din punct de vedere simbolic mai mult decât un simplu ceremonial menit să formalizeze rezul­ta­tele scrutinului de anul trecut. El presupune un efort conștient de adap­tare la noua realitate instituțională și politică în interiorul căreia președintele trebuie să acționeze – el este un repre­zentant ales care trebuie să țină cont de rigorile funcției, de limitele descrise de regulile regimului și de mediul politic în care acționează. Dacă efortul de identificare a liniilor de acțiune ale noului președinte este unul mult prea ambițios și lipsit de datele empirice nece­sare, raportarea la simbolurile politice în adaptarea la cadrul formal în care Barack Obama va trebui să acțio­neze în următorii patru ani poate oferi mai multe indicii cu privire la agenda noului președinte. În același timp, este relevantă și o comparație cu modul de raportare a actorilor politici români la același cadru simbolic, pentru a identifica diferențele semnificative în acest context totodată formal și me­dia­tic, mai ales în ceea ce privește lipsa raportării la elitele politice ale Româ­niei pre-comuniste.
Festivitatea de inaugurare a noului președinte reprezintă o încercare de conciliere atât a discursului din perioa­da de campanie axat pe motivul schim­bării cu imperativul continuității recla­mat atât de propriul mesaj politic, cât și de contextul formal al eveni­men­tului. Barack Obama și-a început drumul spre Washington cu un tren de epocă (Georgia 300) cu care au circulat ulti­mii cinci președinți americani. Itine­ra­rul său l-a urmat pe cel al lui Abraham Lincoln (primul președinte din Illinois, stat pe care Obama l-a reprezentat ca senator) în 1861. Alegerea are simbo­listica ei – temându-se de un eventual asasinat, Lincoln a călătorit incognito spre capitală. De altfel, insistența asu­pra personalității lui Abraham Lincoln (promotorul Proclamației de Emanci­pare a sclavilor negri) a marcat întregul eveniment – tema aleasă pentru mani­festări, „A New Birth of Freedom” celebrează 200 de ani de la nașterea acestuia. În același timp, noul preșe­dinte a profitat și de serbarea zilei lui Martin Luther King Jr. (sărbătoare fede­rală ce se desfășoară în a treia zi de luni a lunii ianuarie), cu o zi înainte de festivitățile inaugurării. Raportarea discursului public la simbolurile de conce­ntrare despre care vorbește Murray Edelman este evidentă – atât emanciparea sclavilor, cât și lupta pentru drepturile civile sunt momente revoluționare și momente fondatoare în practica politică și discursivă ame­ricană. Obama reiterează aceste mo­me­nte, selectându-le din arsenalul istoric și imagologic al ritualului demo­cratic american. În cadrul inaugurării, al 44-lea președinte își alege modelele față de care raportează propunerea sa de schimbare – un predecesor și un li­der al societății civile.
Prin comparație, festivitățile româ­ne­ști consacrate unui moment fonda­tor (24 ianuarie) din perspectiva poli­ticii și istoriei românești urmează o raportare totală la elitele politice. Discu­rsul este ieșit din istorie – semni­ficația sa nu este încadrată temporal, totul fiind privit din perspectiva pre­zentului. Interpretarea sa este din nou unică, fiind subsumată ideii unității națio­nale. Modernizarea sau alte obiec­tive secundare manifeste în dinamica politică a secolului trecut sunt trecute în plan secund. Con­co­mitent, raportarea este una deperso­na­lizată – există mențiuni pasagere doar cu privire la Alexandru Ioan Cuza (temperate pe bună dreptate în lumina caracterului personal al domniei aces­tuia). Există practic un unic pro­iect, cel național, care domină și consumă resursele simoblice ale elitei politice a seco­lului al XIX-lea. Din istorie nu mai rămâne decât actul, scos din context și interpretat exclusiv în grila „unității națio­nale”.
Lipsa reperelor politice din dis­cur­sul politic al actualei politice, în raport cu varianta americană, are mai multe cauze. Pe de o parte, se poate argu­menta că momentele fondatoare ale actualului regim politic împărtășesc acest caracter impersonal – atât Revo­luția din 1989, cât și alte episoade post-comuniste (Piața Universității, mine­riadele) sunt văzute drept nara­țiuni în care se confruntă aproape exclusiv personaje colective sau actori dedicați acestora. Pe de altă parte, intensitatea acestor simboluri este dată atât de un consens social relativ general, cât și de o dispoziție a publi­cului de a le celebra în cadrul ritualului democratic. În mare parte, come­mo­rările intră mai degrabă în categoria de evenimente pe care instituțiile și poli­ticienii trebuie să le organizeze ca parte a agendei birocratice.
În același timp, există și o conotație negativă a sensului de „elită” sau a generalizărilor cu privire la actorii politici. Atâta timp cât unul dintre subiectele politice dezbătute pe larg în România este reformarea clasei politice (un veritabil „Leviathan” care tre­buie îmblânzit prin mijloace spe­cifice – schimbarea sistemului de vot, schimbarea Constituției) este dificil de argumentat că au existat clase politice responsabile, preocupate de interesele cetățenilor sau de proiecte politice de mare anvergură.
Concomitent, selectarea momen­te­lor ce merită comemorate atestă o preferință clară a decidenților politici pentru cele istorico-naționale, în condițiile în care societatea civilă nu a reușit să impună o listă paralelă de evenimente care pot fi celebrate. Aceasta nu înseamnă însă că există o penurie de lideri sau de momente care să se raporteze mai degrabă la sfera civilă a istoriei politice românești – în definitiv, momentul Revoluției de la 1848, de exemplu, are o importantă componentă democratică, iar elitele pot oferi modele politice la care să se raporteze actualii lideri (Brătianu, Rosetti).
Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 63

Comentarii

Comentariul nr.1 - Pragul Critic a spus în 07.02.2009 08:24:00:
Frumos articol.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: