Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cine pierde și cine câștigă din criza economică

Cristian BANU

Principalii câștigători în momentul de față sunt cei care dețin rezerve cash, indiferent de domeniul de activitate. Activele vor scădea și vor putea fi achiziționate la prețuri cu 50% mai mici decât anul trecut sau chiar și mai jos. De asemenea, vor avea de câștigat firmele de outsourcing. Multe firme vor prefera să-și externalizeze din procese, un contract fiind mai ușor de terminat decât de concediat un număr de angajați. În plus, cu noul guvern nu putem spera decât ca cel mult legislația muncii să rămână la fel, deși eu aș miza că se va înrăutăți. De pierdut vor pierde în special firmele cu un prost management al cash-flow-ului, cele care depind de unul-doi clienți, cele în care deciziile se iau greu.

În momentul de față, încă asistăm mai degrabă la un blocaj psiho­logic decât unul de natură economică. Clienții amână plă­țile către furnizori “că nu se știe”, sunt concediați angajați “preventiv”. Aceste “măsuri” induc însă un blocaj eco­nomic, care poate nu ar fi apărut dacă firmele se comportau normal.  La asta se adaugă și regulamentul BNR lansat în octombrie, care a aruncat România în regres cu cel puțin câteva luni mai devreme. Ceea ce a făcut BNR echivalează cu o fermă agricolă care oprește irigațiile în plină secetă ca să nu facă… inundație. Ce dacă recoltele se usucă pe câmp? Să nu cumva să ne inundăm. Sunt curios cât va dura până când rolul nefast al lui Mugur Isărescu în economie în acești 20 de ani va fi în sfârșit recunoscut. Este incredibil că într-un moment când economia mon­dială se îndreaptă spre recesiune tu să fii îngrijorat de creșterea cererii și de inflație… Nici măcar acum BNR nu scade dobânda (FED se pregătește pentru dobândă 0, iar BCE continuă scăderile, Banca Centrală a Angliei anunță o dobândă de 0,25%). Dacă adăugăm aici și ideea genială a guvernului de a miza pe un deficit de 1,7% într-un moment în care CE acceptă depășirea criteriilor de la Maastricht, avem un tablou perfect al celor care ne conduc.
Per total însă, efectele crizei asu­pra României nu se vor simți atât de mult. Se uită prea ușor că avem în jur de 25% din economie “gri” – iar procentul va crește –, iar alte circa 20% din PIB reprezintă autoconsumul, supapa ce permite salarii atât de mici în condițiile unor prețuri similare sau mai mari ca în restul UE. Mai o roșie, mai un castra­vete, mai un pui, o găină, niște oușoa­re, niște bănuți de la “asociație”…
Pentru firmele mici, principalul pericol vine de la cash-flow. Deja se prefigurează un blocaj financiar din care nu vor supraviețui decât cei care vor învăța să facă un management eficient al numerarului. Prelungirea termenelor de plată va afecta întreaga economie și, din acest punct de ve­dere, poate că Fiscul va trebui să găsească o modalitate de a ajuta firmele, renunțând la penalizarea celor care întârzie cu plata impozitelor, măcar 90 de zile cam cât a ajuns scadența facturilor la multinaționale.
Nu trebuie acum să ne închipuim că brusc firmele se vor trezi, vor scăpa de incompetenți, managementul va deveni mai eficient și că “pădurea se va curăța de uscături”. Nu întotdeauna vor fi concediați cei care “beau ca­fea­ua” și nu toate deciziile vor fi eficiente. Nu devenim automat mai buni doar pentru că “este criză”. Este însă de pre­supus că firmele vor încerca (mai mult sau mai puțin organizat) să-și eficien­tizeze activitățile – procedurare, siste­me de management, sisteme IT…
Probleme mari
Imobiliarele
Despre imobiliare am tot scris. Ele s-au dezvoltat bazându-se pe cererea speculativă. De aceea, noile construcții – cele proiectate până prin 2007, în special – au fost realizate fără a se lua în considerare utilizatorul final, cel care va locui efectiv în ele. Spații mari, greu de întreținut, locații înghesuite, costuri mari de întreținere (în medie de 2-3 ori mai mari decât la blocurile “cea­u­șiste”), acces greoi. Era chiar la min­tea cocoșului că mai devreme sau mai târziu se va ajunge la saturație din acest punct de vedere. În momentul de față prețurile scad și vor continua să scadă. Nu este deloc exclus ca până la sfârșitul lui 2009, o garsonieră să ajun­gă la 30.000  euro “pe hârtie”, însă rămâne de văzut câte tranzacții se vor și efectua la acest preț.
Încă este greu de spus care va fi prețul “de echilibru”, dincolo de care proprietarii nu vor mai dori să vândă. Aici există și avantajul că – exceptând une­le cazuri izolate – nu există pre­siu­nea vânzării. Cei care le-au cumpărat pentru locuit oricum nu aveau intenția de a le revinde prea curând (probabil nu le vor vinde niciodată), iar cei care le-au cumpărat pentru speculă pot aștepta până când vor ajunge din nou pe plus, neavând de ce să vândă în pierdere.
Ținând cont că momentul de apogeu al creditelor imobiliare a fost vara lui 2007, este posibil ca acela să fie și punctul de echilibru pe termen mediu (ținând cont că salariul mediu în București este de 800 euro/lună, un preț de 70-80.000 euro pentru un apar­tament cu 2 camere este unul rezonabil – înseamnând o rată în jur de 500 euro și un grad de îndatorare pe familie de 31%).
Pe de altă parte însă, ieftinirea activelor va atrage tot cerere specu­lativă și nu este exclus ca prin toamnă creșterea să se reia.
Industria auto
"Dacia"Industria auto are alte probleme și ar fi ajuns în găleată și fără ajutorul crizei. Prea multe firme, prea multe modele, prea multe opțiuni. Cred că viitorul aparține “modelului” Dacia – un singur model (cu mai multe variante de caroserie), 1-2 motorizări, 1-2 variante de echipare – sau Skoda (cu 3). Pentru România, lucrurile sunt cu atât mai dificile cu cât ne transfor­ma­serăm într-un hub auto important, însă în cazul de față suntem doar o victimă colaterală. Producătorii auto vor trebui să-și regăsească focusul, ideea de a avea toate modelele posibile și impo­sibile nefiind viabilă economic pe ter­men lung.
Volkswagen avea un model de mare succes, Golf. Acum, Golful este canibalizat de Lupo, Polo (mai ales acesta), Jetta/Bora, Passat, Tiguan, Touran. GM nu avea concurență în Europa cu Opel/Vauxhall. Acum, au adus și Chevroletul (ex-Daewoo) și dea­lerii își împart resursele între cele două branduri. Rezultatul nu este surprin­zător: vânzările Opel au scăzut și cele ale Chevrolet n-au ajuns încă la nivelul Daewoo (și nici nu vor mai ajunge vreo­dată).
Diversitatea de modele și mărci a dus la situații în care Mazda 2 este identică cu Fiesta, S40 de la Volvo cu Focus și avem un SUV identic sub 3 nume (Peugeot, Citroen, Mitsubishi) și exemplele sunt multe. Chiar avea nevoie Renault (de exemplu) de un SUV? Cine ar dori să-și cumpere un SUV se gândește la Renault? Și totuși, au lansat. Nu știu însă dacă vreodată în existența sa acest model va ajunge să-și scoată cheltuielile, păpând profiturile Clio și Megane.
În industria auto însăși modelul de business este falimentar și era o ches­tiune de timp până când va fi intrat în criză. Criza sistemului bancar doar a grăbit un moment care ar fi venit ori­cum. Din păcate, suprapunerea îi va fa­ce să dea vina pe aceasta și să nu ajungă la cauzele reale. De aceea, pe termen mediu, vom asista la falimentul unor producători,  la dispariția unor bran­duri, la reducerea numărului de modele ale unui producător. Mulți vor rămâne producători regionali (Seat, Skoda, cel puțin un producător francez – Citroen sau Peugeot – sau chiar amândoi, coreenii ș.a.m.d.), alții se vor specializa (de exemplu, Hyundai poate rămâne exclusiv producător de SUV-uri ieftine, FIAT – de automobile mici, 500, Panda, Punto), unii vor renunța la anumite modele (Fusion, Maverick și de la Ford, Koleus de la Renault etc.).
Sistemul bancar
Sistemul bancar românesc intra oricum în probleme, indiferent de si­tua­ția internațională. Nici un business nu poate rezista la infinit disprețuindu-și clienții. Sistemul nostru bancar era mult mai aproape de cămătărie decât de banking. Problemelor de “model de business” li se adaugă și problemele de personal, unde disperarea extinderii a dus la angajarea fără discernământ a incompetenților.
În cei 20 de ani de banking, în România s-a făcut profit pe seama sta­tului (primii 10 ani), s-a falimentat pe seama clienților politici (primii 10 ani), s-a făcut profit pe spinarea firmelor și a statului (următorii 6 ani) și de 4 ani se face profit pe seama “persoanelor fizice”. Datorită acestui fapt, băncile nu au avut nici o preocupare pentru di­ver­sificarea serviciilor, pentru dezvol­tarea profesională a personalului (ok, au angajat incompetenți, dar după aceea se putea face un training, se putea face o evaluare a personalului și corecție a problemelor).
Ajungerea la saturație era o ches­tiune de timp. În momentul de față, cam toți cei care puteau lua un credit au ajuns la grade de îndatorare de cel puțin 60%. Sigur, era posibil să se ajungă și la noi să se ofere credite ce­lor care nu puteau să le returneze (cum s-a și făcut, dar într-o proporție mai mică). Noul regulament BNR le-a blocat efectiv activitatea, iar căderea pieței imobiliare face reticente băncile în a mai acorda finanțări chiar și celor care s-ar încadra în noile norme.
Cum persoanele fizice se vor apro­pia mai greu de finanțări, bătaia va începe cât de curând pe firme. Dar pentru asta este nevoie de un alt tip de personal și o altă abordare. Până acum, IMM-urile nu au fost tentate cu credite (decât prin powerpoint-urile direc­torașilor din centrale), singura care mișca ceva-ceva pe acest seg­ment fiind Banca Transilvania. Probabil că prin toamnă bătălia se va încinge. Să ne aducem aminte că prima care a lansat creditele ipotecare a fost tot o bancă mică: Alpha Bank. Viitorul va fi al băncilor mici, cu un focus clar, în vre­me ce băncile mari generaliste pot întâm­pina probleme datorită expunerii nesăbuite (ale băncilor-mamă). Mai repede vom asista la fuziuni și preluări în rândul lor decât al celor mici.
Turismul
2007 și 2008 au fost anii în care industria turistică începuse să iasă un pic din zona turismului de weekend. Se reduseseră și elementele de jec­mă­neală atât de caracteristice turismului românesc. Da, iarna aceasta a fost plin la munte, rămâne însă de văzut ce se va întâmpla cu sezonul de pe litoral și iarna viitoare.
Deja ca număr de turiști în iarna aceasta avem o scădere de 26% nu­meric și 6% valoric (semn că au “ce­dat” cei cu venituri mici), pe turismul in­tern, și cu 38% la turismul extern, 16% valoric. Lipsit de infrastructură (șo­sele, aeroporturi), oricum nu se putea dezvolta foarte mult, iar acum va exista presiunea suplimentară a prețurilor – prevăd că în vară bulgarii vor reduce și mai mult prețurile, ceea ce nu-i va impresiona prea tare pe hote­lierii români. Din “fericire”, proble­mele turismului nu vor afecta foarte tare PIB-ul ținând cont de ponderea acestuia.
Retail
Retailul este un alt domeniu care ar fi intrat în probleme indiferent de criză pentru simplul motiv că piața a ajuns la saturație. Modelul Domo, Altex & Flanco este OK, dar probabil că se vor retrage în marile centre comerciale, renunțând la magazinele “de cartier”. Rețelele mai mici își vor închide porțile sau vor fi preluate. Cel mai rău vor fi afectate rețelele specializate pe IT&C, gen UltraPro sau Depozitul de Calcula­toare (deja Flamingo a dispărut, iar UltraPro își reduce prezența) care vor pierde teren în favoarea online-ului. Nici în online nu va curge lapte și miere, ci este de așteptat o scădere. Ținând cont că aici marjele sunt mult mai mici, pentru unele magazine pot apărea probleme.
Mass-media
Este un alt domeniu dezvoltat mult peste gradul de sustenabilitate eco­no­mică. Multe organe de presă au supra­viețuit exclusiv datorită intereselor politice ale patronilor. Acestea vor ceda primele. Încercarea de a promova vân­zările prin inserturi poate da rezultate pe termen scurt, însă nu și pe termen lung, după cum a demonstrat-o „Coti­dianul”, care ajunsese spre 30.000 de exemplare, iar acum s-a întors de unde ple­case în jurul a 10.000 de exem­plare. Aceeași poveste o repetă acum „Adevărul”. Problema este că lumea cumpără cartea/filmul, și nu ziarul. Du­pă ce se încheie perioada de inserturi, vânzările se întorc de unde au plecat. Cel mai probabil la nivel național vor mai rămâne doar „Jurnalul Național”, „Eveni­mentul Zilei”, „Adevărul”, „Coti­di­a­nul” și poate „România liberă”, dacă va fi preluată de un trust. Mass-media beneficiază încă de forță de muncă foarte ieftină (oricum prea bine plătită în raport cu ceea ce știe să facă, respectiv rescrierea știrilor de pe Me­diafax/Rompres), și asta poate pre­lungi agonia.
Nici în televiziuni lucrurile nu stau foarte diferit. E o minune supra­vie­țui­rea unor posturi ca B1Tv, Național TV, N24, Romantica, The Money Channel. Din trustul Intact văd vulnerabilă Ante­na 2, un post care nu are o identitate clară, deși are emisiuni cu potențial (Brancu, Ciutacu, Cristina Cioran) – dar acestea și-ar putea găsi locul pe Antena 3.
La radio lucrurile sunt mai simple, costurile fiind mai reduse. Personal regret dispariția NewsFM în favoarea stupizeniei de Radio ZU și sper ca Romantic FM să nu dispară după cum se zvonește.
Și în online vor apărea mai de­vreme sau mai târziu probleme, când trusturile media vor înțelege rolul ne­fast al agregatoarelor de conținut gen Ziare.com, Wall Street, 9Am, Daily­Business sau HotNews. Cu foarte puține excepții (Metropotam, Trilulilu), online-ul românesc nu prea oferă nimic, fiind încă dominat de puștani. Dar, câtă vreme fostul premier consi­de­ra Hi5 platforma potrivită de so­cializare (și nici un consilier nu a fost în stare să-i explice problema) mai este mult până departe.
Transporturile și curieratul
Transporturile vor scădea și ele o dată cu scăderea activităților econo­mice, dar mai ales ca urmare a ten­tației spre economie. Deși benzina a scăzut la un moment dat sub 3 lei, taxiurile din București încă mai au tarife de 1,9 ca atunci când era peste 4 lei. Nu știu cum stau lucrurile la trans­porturile de marfă, probabil nici ei nu s-au grăbit încă să scadă tarifele. Din cauza aceasta, firmele vor căuta soluții mai simple sau mai eficiente (transportul pe calea ferată este încă mult subutilizat la noi). În cazul curie­rilor, problema nu va fi atât a tarifelor, cât mai ales a serviciilor proaste.

Neutre


În zona neutră intră marea majoritate a celorlalte industrii, care vor continua să se dezvolte, mult mai lent, ce-i drept, dar vor evolua. O parte dintre ele își vor modifica focusul – de exemplu, construcțiile se vor baza acum mai mult pe lucrări de infras­tructură decât pe dezvoltări imobiliare, în serviciile HR focusul va trece de la recrutare la servicii complexe (eva­luare, training, coaching, payroll, închi­riere personal).  În servicii, vor câștiga cei care își vor ajusta cel mai bine oferta situației și vor avea un cash-management optim.

Câștigători

Vor câștiga acele industrii care produc bunuri de strictă necesitate – alimente, băutură, utilități –, servicii pres­tate întreprinderilor. Cum în ma­nua­lele de criză se spune că trebuie să recurgi la outsourcing pentru activi­tățile care nu fac parte din obiectul de activitate, multe firme mari vor recurge la această rețetă pentru administrarea personalului, contabilitate și alte servicii administrative, mentenanță echipamente, curățenie. De ase­me­nea, în zona serviciilor IT se va înre­gis­tra o creștere și vom asista la un nu­măr mare de implementări de siste­me ERP, CRM, SFA, soluții de Business Intelligence, dar și softuri simple adec­vate companiilor mai mici.
Industria alimentară
Va avea de câștigat, chiar dacă este posibil ca cererea să se schimbe în favoarea ofertelor mai ieftine. Va conta, desigur, flexibilitatea produ­că­torilor.
Agricultura
Prin ieftinirea terenurilor și scum­pirea alimentelor, coroborat cu iefti­nirea – de moment – a combustibililor, agricultura devine tentantă pentru investiții, mai ales că sunt și bani europeni disponibili în acest sens. Creșterea agriculturii poate prelua din exce­dentul de personal creat de disponibilizări și în special persoanele rămase încă în zona rurală.
IT-ul
IT-ul are un bun potențial de creș­tere, în special pe zona de software și outsourcing. Este loc de creștere atât pe zona de servicii cu valoare adău­gată mare – dezvoltare de soluții soft­ware specifice/customizate –, cât și pe… lohn – scriere de cod pentru firme străine. De asemenea, ar trebui să existe o evoluție pozitivă pe zona soluțiilor business de tip ERP, CRM sau SFA în vederea eficientizării activităților și a managementului. Deocamdată, a­ces­te servicii au fost apanajul firmelor mari și foarte mari, dar este timpul ca ele să fie adoptate și de firmele mici și mijlocii, existând soluții decente ca preț.
Outsourcingul poate evolua și în zona serviciilor de infrastructură IT. O zo­nă cu un viitor bun va fi cea a soluțiilor de Business Continuity, deoa­rece, pe măsură ce firmele adoptă soluții IT avansate de gestiune, pro­blema continuității se va pune din ce în ce mai acut, iar asta va genera cerere și în zona soluțiilor de securitate a datelor.
În schimb, este posibil un recul pe zona hardware, firmele fiind mai reticente să-și schimbe prea des echipamentele.

Macroeconomia

Personal, prefer să merg pe mâna Comisiei Naționale de Prognoză. Chiar dacă prognoza de curs pare optimistă în condițiile unui curs actual aproape de 4,5 lei, fiind voci care mizează pe un curs de 5 sau chiar peste, opinia mea fiind o medie de cel mult 4 lei/euro și un curs la finalul anului de 3,7-3,8. Nu văd motive serioase pentru o devalorizare accentuată și de durată, din contră. Trendul va fi oricum de apreciere a monedei naționale până la adoptarea euro. În rest, merg pe cifrele CNP. Până acum, s-au dovedit a fi cele mai exacte.  (C. B.)
Publicat în : Economie  de la numărul 63

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: