Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Românii sub Mugur Isărescu Guvernatorul

Mihnea GRAUR

2009 este anul în care alegem europarlamentarii, președintele, dar și guvernatorul BNR. Creșterea euro din ultima vreme este prilej pentru media de a ataca Banca Națională și în special pe Mugur Isărescu. Două decenii în fruntea uneia dintre instituțiile cele mai importante în stat reprezintă în mod categoric un prilej de bilanț în care cursul de schimb reprezintă unul dintre parametrii importanți.

La începutul mandatului său, Adrian Năstase ofta că “din păcate” nu avem altă soluție mai bună la BNR. Tocmai din acest motiv Florin Georgescu este din 2004 prim-viceguvernator și vicepreședinte al Consiliului de Administrație al BNR, iar acum este singurul capabil să-i sufle poziția. Mandatul acesta este foarte important, pregătind trecerea la euro sau cel puțin participarea la ERM II.
În acest context evoluția cursului de schimb capătă valențe deosebite atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Nu se poate sacrifica economia națională astăzi pentru a porni cu dreptul în 2014, este necesară pregă­tirea temeinică din vreme. Primii pași s-au făcut în 2005: denominarea și liberalizarea contului de capital. Mugur Isărescu preciza încă de atunci importanța cursului de schimb la care se face conversia la euro. Subiectul este astăzi mai actual ca niciodată.
Evoluția euro trebuie privită în ansamblu, nu doar pe termen scurt. Sigur că dacă te raportezi, precum mulți analiști de doi lei, strict la minimul și maximul din ultimele 18 luni, o variație de 38% este imensă. Dar cine sunt cei care țipă ca din gură de șarpe? Cu sau fără lecitină, este important să ne amintim că sunt aproximativ aceleași personaje care acuzau înainte de alegerile din 2004 că euro este menținut artificial la 4,0-4,1 lei, iar o valoare reală ar fi undeva la 3,6-3,7 lei. După 4 ani cursul mone­dei unice europene s-a întors de unde a plecat, deși multe lucruri s-au schim­bat de atunci. Cursul de schimb este influențat și influențează mulți factori/ indicatori economici, fiind format până la urmă ca o expresie a cererii și ofer­tei. Să analizăm pe rând ce s-a întâmplat.

Haosul

"Mugur1990 a prins România descoperită din multe puncte de vedere, dar lipsa specialiștilor în economia de piață și-a pus amprenta pe soarta țării ani mulți ani la rând. La BNR nu era nimeni pregătit să reglementeze și să auto­rizeze piața bancară, să coreleze, să auditeze sau să transmită semnale în piață.
Mugur Isărescu a venit guvernator la BNR datorită experienței căpătate în cele două decenii cât a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Economie Mondială din București, în 1989 obținând doctoratul în economie cu teza „Politici ale ratelor de schimb”.  O mare inspirație s-a dovedit a fi atragerea de partea sa a unui bun economist (și bun ziarist!) - consilierul Adrian Vasilescu.
Au fost ani de pionierat, s-a profitat la maxim și s-au dat tunuri grele cu dobânzi de ț ori sub inflație, a inter­ve­nit politicul, schimbările politice, hoția și nepriceperea, totul culminând cu falimentul Bancorex.
Deși se spune că BNR este răspun­zătoare pentru multe dintre falimentele bancare, responsabilitatea reală este doar față de falimentarea Banco­rexului. În primul rând pentru că nu ai voie să lași să pice o asemenea bancă, reamintesc că ratingul Bancorex era superior celui de țară, fără să interveni legal și să o creditezi corect, lăsând-o pradă împrumuturilor de pe piața interbancară cu dobânzi care atin­seseră în acel an de greață, pardon grație!, o medie de 265% conform raportului BNR pe anul 1999. În al doilea rând, BNR nu a fost prezentă la nici o AGA sau CA, lăsând deciziile pe mâna FPS-ului obișnuit să închidă fabrici la cererea Fondului Monetar Internațional și/sau a Băncii Mondiale. Reamintesc că acționarul principal, FPS, a refuzat majorarea capitalului social cu 240 milioane USD în ciuda unei hotărâri AGA din august 1998.
Mugur Isărescu a evitat de fiecare dată să se situeze pe o poziție antagonistă față de cea a executivului. Pentru mulți aceasta este doar o viziune îngustă prin care își apăra poziția. Funcția de guvernator presu­pune sprijinirea economiei naționale și găsirea unui echilibru – cu atât mai mult în România, unde instabilitatea politicilor la nivel de Minister de Finanțe a bătut toate recordurile.

Agonie

Atribuțiile BNR sunt legate de cele ale Ministerului de Finanțe. Fiecare are la îndemână instrumente prin care poate regla mecanismele economiei de piață, așa cum se întâmplă peste tot în lume. Guvernatorul Isărescu a încercat să aibă o colaborare bună cu toți miniștrii de finanțe, în general cu toți cei care s-au aflat la putere, fiind printre primii care a înțeles că altfel nu se poate.
Binențeles că putem discuta și despre interesul personal de a fi reales de fiecare majoritate parlamentară, dar privind pragmatic acestea sunt lucruri absolut firești cel puțin atâta vreme cât compromisurile nu aduc prejudicii.
Cred că Mugur Isărescu a comis un singur compromis greșit: dolarizarea eco­­nomiei naționale la începutul guvernării cederiste. Să ne amintim de ieșirea pe sticlă a lui Isărescu împreu­nă cu Ciorbea și Ciumara și anunțul monstruos că toate prețurile de refe­rință se vor raporta la USD, apoi toți au fost părtași la ascultarea oarbă a “indicațiilor prețioase” de la FMI. După toate nenorocirile – de la închiderea Comtim până la lichidarea Bancorex –, Isărescu a fost primul care s-a lămurit de impotența FMI, a tras cncluziile necesare, iar apoi a fost printre cei care au corectat erorile.
Mai mult, postura de prim-ministru i-a permis să vadă lucrurile mult mai clar. Nu doar că a reușit creștere eco­nomică, dar a și pornit megaproiec­te privind viitorul țării, inclusiv legate de aderarea la Uniunea Europeană. Evolu­ția deficitului bugetar a fost calmată cu măsuri care puneau accent pe impo­zi­tele indirecte și lărgirea bazei de impozitare (cât mai puțin de la cât mai mulți). Toți surâdem când ne amintim de taxa pe scaunele din localuri pe care a introdus-o Remeș. Era o măsură disperată, dar necesară.
Mugur Isărescu a revenit la BNR și, o dată cu instalarea ministrului Tănăsescu la Finanțe, a început o colaborare excelentă între cei doi,  de fapt singura perioadă în care cele două instituții au colaborat constructiv. Evoluția indicatorilor macroeconomici din acea perioadă stă mărturie în acest sens.

… și extaz

Cursul de schimb euro/leu s-a dublat în timpul guvernării Năstase, fiind folosit ca instrument de subvenție a exporturilor, acestea revenind la nivelul de dinainte de 1990 abia în august 2004. Creșterea economică, dimi­nuarea inflației, creșterea apor­tului de bani trimiși de românii care lucrează în straăinătate au condus la întărirea leului.
BNR începe să intervină tot mai rar, de la o rată medie lunară de 11 inter­venții la doar 6 în 2004, mărindu-și totodată și rezervele. Dobânzile (s)cad, creditele încep să ia amploare, imo­biliarele explodează, în doar 5 ani pre­țul apartamentelor comuniste crește de peste 10 ori; achizițiile de auto­tu­risme cresc progresiv, leasingul cu­noaște creșteri anuale de sute de procente; bunurile  de folosință îndelun­gată sunt achiziționate ușor, băncile acordă credite de consum într-o veselie, apar și societățile nebancare care acordă deja celebrele credite “doar cu buletinul”.
Creditarea prinde aripi, Mugur Isărescu atrage atenția repetat asupra creditării în valută și încurajează împru­muturile în lei coborând rata dobân­zii de politică monetară din ce în ce mai abrupt:  ian. 2004 – 21,25%, ian. 2005 – 16,50%, apr. 2005 – 12,50%, aug. 2005 – 8,5%, cu un minim istoric de 7% în vara lui 2007. Scăderile dobânzii erau mai mari decât prognozau analiștii bancari, gradul de îndatorare este privit cu îngăduință, astfel creșterea creditării atât pentru producător, cât și pentru consumator contribuind la creșterea producției.
Teoretic. Pentru că practic BNR nu mai putea strânge șurubul decât prin intermediul unui singur instrument: rezervele minime obligatorii. Piața imobiliară atinge cote ridicate, românii se împrumută ipotecar aproape exclu­siv în valută (dar și la celelalte tipuri de credite).
O paranteză. Guvernatorul Isărescu a ieșit de multe ori la rampă încurajând populația să se împrumute în lei, nu în euro. Metehnele poporului român le știm toți, ca urmare trendul a conti­nuat, iar în vara lui 2007 era o verita­bilă veselie: bani gârlă, curs mic, grad de îndatorare permisibil și un optimist exacerbat de aderarea la U.E., de trendul favorabil al indicatorilor ma­croe­conomici și, nu în ultimul rând, de creșterea nivelului de trai.
O creștere bazată pe împrumut, o creștere bazată pe import. Totul se plătește în viață. Eugen Ovidiu Chirovici compara recent situația cu cea din perioada 1968-1977. Iluzii și deziluzii.

Iluzia cea mare

În toamna lui 2007, o dată cu debutul crizei financiare în SUA, devine tot mai clar că totul ar fi OK dacă nu s-ar sprijini pe o bază iluzorie. Care este iluzia cea mare?
Apar două teorii: riscul deficitului extern, respectiv riscul supraîncălzirii economiei. Conform legilor lui Murphy – probabil un român care a emigrat în SUA – majoritatea îmbrățișează cea de-a doua variantă cu consecvență demnă de o cauză mai bună.
Mugur Isărescu își ia și el aceeași țeapă – și noi, o dată cu el! –, sus­ținând această teorie până în ultimul moment. Pentru exemplificare, a se vedea declarațiile din data de 17 septembrie 2008.
Ministrul Vosganian își demons­trează crasa incompetență și, deși riscurile crizei erau de natură internă, reușește să toarne picătura care um­ple paharul: liber la pomeni electorale. Deși beneficiam de rezultatele creșterii economice de 9 ani consecutivi, din care circa 8% în 2008, Varujan Vos­ganian reușește să consume mai mult decât a produs, deși investițiile în infrastructură au bătut pasul pe loc. Se împrumută tot mai des prin emiterea de titluri de stat, scuza fiind atragerea surplusului de bani de pe piață!

Criza este internă

Vara 2008 este la fel de relaxată pentru români ca și cea din urmă cu un an. Globalizarea crizei și scumpirea costului de creditare forțează BNR să anunțe schimbarea normelor de cre­ditare de la 1 octombrie. Împru­mu­turile ipotecare sunt în criză totală: supraîndatorarea, evaluarea imobilia­relor, scumpirea creditului în euro, la care se adaugă un curs care, dacă o ia la vale, potențează efectele negative ale acestor factori.
Toamna 2008 demonstrează că, dacă România va trece printr-o criză, aceasta va fi una internă. Nici o legă­tură cu criza financiară internațională. Vosganian nu înțelege nimic. România nu este în pericol de a avea o criză de lichiditate pe euro, ci pe lei. Vosganian nu pricepe. Apare bomba creșterii salariilor profesorilor cu 50%. Abia când Tăriceanu vede impactul și, conștien­ti­zând ce precedent se cre­ează, sare în sus, Vosganian se sperie, dar tot nu înțelege nimic. Isărescu iese la rampă explicând ca pentru proști. Vosganian pricepe sau cel puțin mimează bine.
Prea târziu. Deficitul bugetar este ascuns sub preș, deh, vin alegerile!, deficitul balanței de plăți este uriaș (mai mult decât dublu față de 2005), inflația tinde spre 8%, prognoza pe termen mediu a Comisiei Naționale de Prognoză în varianta de toamnă indică clar trendul. Imediat după alegeri, preșe­dintele CNP Ion Ghizdeanu anunță revizuirea prognozei în luna ianuarie, când vor putea fi luate în calcul statisticile ultimului trimestru din 2008 și programul de guvernare. Noua variantă apare pe 19 ianuarie și este mult mai pesimistă. Cu un inginer la Finanțe, nici eu nu pot fi.

Din nou alegeri


2009 este din nou an electoral în două tranșe, oarecum similar cu anul trecut: în iunie și în decembrie. Euro­parlamentarele vor fi o miză impor­tan­tă pentru partide: atragerea fondurilor structurale. Alegerile prezidențialele vor aduce în prim-plan 3 candidați de la principalele 3 partide, iar campania va fi dură până la violență. Alianța guvernamentală va dura mai puțin decât precedenta, iar Băsescu va pierde al doilea mandat, PD-L fiind în cădere liberă spre sfârșitul anului.
Guvernatorul BNR va fi aici cheia, nu întâmplător declarând în septem­brie 2008: “Este rolul băncii centrale ca într-un an electoral să facă ceea ce Gu­ver­nului îi este mai greu”. Era și o scuză pentru guvernul Tăriceanu, pe care l-a ajutat și în noiembrie 2007 când a mers în Parlament pentru a susține proiectul de buget.
Spuneam atunci că “Mugur Isă­res­cu a declarat într-un interviu din urmă cu 2-3 ani că este posibil să revină în politică atunci când va fi momentul. Personal, mă așteptam ca acest mo­ment să fie după 2014, când România va trece la euro. Acum, mă gândesc serios că este singurul candidat serios care îl poate înfrange pe cel care acum este președintele României doar cu numele. Ne vom lămuri în 2009.“
Băsescu a reușit între timp să-și sca­dă singur procentul din sondaje. Isărescu a câștigat un capital de sim­patie prin respingerea atacului asupra leului care a avut loc în octombrie. Că­derea cursului de schimb față de euro la 4,3 și a dolarului la 3,3 atrage însă atacuri și, mai ales, antipatie. O ieșire onorabilă din iarnă îi poate readuce popularitate și câștigarea alegerilor. La BNR sau la Președinție?
Publicat în : Economie  de la numărul 63

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: