Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Incertitudini și răspunsuri la criza financiară și economică

Andreea VASS

Riscul  de implozie a sistemului financiar global, în octombrie 2008, a fost depășit cu bine datorită setului de măsuri intervenționiste ale țărilor dezvoltate. Am respirat cu toții ușurați și am gândit că ce-a fost mai rău a trecut. Se pare că nu e chiar așa!  Incertitudinile la care suntem în continuare expuși ne aruncă pe tărâmul supozițiilor eșuate și al măsurilor pregătite pe genunchi și lansate la repezeală pe canalele media. Iată câteva argumente în acest sens.


Efectele intervenționismului în țările dezvoltate ale lumii, dacă sunt benefice, se vor arăta abia în trimestrul patru al anului 2010. Din acest punct de vedere, aștep­tările lui  P. Krugman pentru eco­nomia americană și J.-C. Trichet pentru economia europeană coincid. 
Cred că ne putem aștepta la noi revizuiri în jos ale proiecțiilor eco­no­mice globale. Incertitudinile sunt mari, iar criza economică abia a început să-și înfigă colții în buzunarele noastre.
Asistăm, așadar, la diferențe sem­ni­ficative între previziunile anterioare ale instituțiilor internaționale, Comisiei Europene (CE) și cele ale guvernanților români.  Surprinzător? NU! Ba, mai mult, cred că estimările CE cu privire la creșterea economică din țara noastră sunt ușor optimiste.
Dacă nu ne asumăm responsabil realitatea, cu ale sale fragilități și incer­titudini agravante, nu vom face decât să irosim energiile politice pentru contracararea efectelor crizei prin satisfacerea intereselor particulare. Subvențiile, bonurile de masă sau pentru turism, taxe noi pentru admi­nistratorii de fonduri private ș.a.m.d. nu constituie remedii la actuala criză economică, ba din contră. Aruncăm cu banii pe geam și blocăm domenii încă nedezvoltate.
Soluțiile pe termen scurt care absorb resursele disponibile, și așa puține, nu au cum să ne salveze.  Cum bine spunea Belka, fostul prim-ministru polonez și actualul director al FMI pentru regiunea Europei Centrale și Est, criza economică a creat mo­mentul favorabil pentru reforme pro­funde, imposibil de coordonat rapid și eficient în vremuri normale. Adică, în loc să găsim soluții pe termen lung, nu vom face decât să generăm noi dezechilibre majore.
Incertitudini
a) Comisia Europeană a revizuit acum perspectivele creșterii econo­mice în zona Euro de la +0,1%, la -1,5% pentru anul 2009 și o va face în curând publică. Proiecțiile românești care au luat în calcul dinamicile anterioare ale piețelor externe de care suntem în mare parte dependenți trebuie acum, din nou, revizuite.
b) Pe de o parte, apar diferențe semnificative între previziunile Co­mi­siei Europene (CE) din toamna lui 2008 și cele din ianuarie 2009 cu privire la ritmul de creștere economică din România anului 2009, de aproape 3 puncte procentuale. Pe de altă parte, asistăm la diferențe mai mici între prognozele actuale europene și cele asumate de către Ministerul român de Finanțe (MF), de 3/4 puncte pro­centuale, dar la diferențe înspăimân­tătoare între estimările CE și ale MF cu privire la deficitul bugetar din Ro­mânia.
c) Fondul Monetar Internațional a revizuit în jos perspectivele creșterii economice globale, de la 2,2% (în noiembrie 2008), la circa 0,5% pentru anul 2009 (29 ianuarie 2009). De fapt, FMI ne anunță că efectele răspândirii crizei economice globale duc la contracții și mai puternice.

Răspunsuri


a) Uniunea Europeană a pregătit la sfârșitul anului trecut un pachet de măsuri în valoare de circa 200 miliarde euro (1,5% din PIB-ul UE).
Deunăzi, experții europeni ne spun că situația este mult mai sumbră și că aceste măsuri vor fi mult extinse (ianuarie 2009):
În UE, creșterea PIB ar urma să se diminueze cu aproximativ 1,8% în 2009, înainte de a se redresa ușor în 2010, cu 0,5%.
Economia mondială se contractă puternic în 2009, iar economia euro­peană este lovită la rândul său din plin.
Inflația urmează să scadă rapid.
Aceeași Comisie Europeană consi­deră în prezent că economia ame­ri­cană și cea japoneză vor suferi contracții dure, de -1,6%, respectiv de -2,4% în 2009.
Incertitudinile sunt majore în conjunctura actuală.
Spre deosebire de Comisia Euro­peană – care a ridicat nivelul garan­țiilor depozitelor bancare (printr-o directivă adoptată pe 15 octombrie 2008) la 50.000 de euro sau care a relaxat temporar procedurile de acordare a ajutoarelor de stat pentru perioada 2009-2010 –, statele mem­bre sunt singurele care pot elabora “planuri de salvare” utili­zând veni­tu­rile naționale, adică fondurile provenite de la noi, plătitorii de impozite și taxe.
Renumiți pentru incapacitatea lor de a împacheta fumul, nemții au pro­pus pe 5 noiembrie 2008 un Pachet de măsuri anti-criză cu soluții pe termen lung, dar aplicabile rapid și cu efecte ime­diate. La el se mai adaugă un re­cent pachet de 100 miliarde euro pentru garantarea împrumuturilor firmelor aflate în dificultate din pricina prăbușirii pieței creditului.
Germania se dovedește a fi de departe unul dintre cele mai creative state ale lumii în lansarea de soluții cu efecte reale. Răspunsul la criza actuală ridică miza pachetului de stimulente economice la 50 miliarde euro, descris succint într-un articol de pe BBC (ianuarie 2009).
Printre altele, Guvernul Federal oferă 2.500 euro celor care renunță la mașinile mai vechi de 9 ani și optează pentru achiziția unui nou autoturism. Economia și mediul sunt  primele favorizate.  M-am întrebat dacă cel mai mare exportator al lumii recurge acum la soluții protecționiste, favorizând discriminatoriu producția autohtonă. Răspunsul este: NU! De ce este atunci plauzibilă o astfel de reacție? Pentru că nemții au încredere în calitatea autoturismelor lor și vor cumpăra ma­șini nemțești. Vă imaginați un neamț cumpărând un Renault în aceste vremuri? Nu prea! Ce-ar face românii cu o astfel de subvenție?  Un plan similar pare ineficient și în SUA pentru salvarea producătorilor de autoturisme (Big 3).
Ceea ce admir cel mai mult în acest nou pachet de măsuri ține de relaxarea poverii fiscale pe salarii. Mai concret este vorba despre reducerea contribuțiilor pentru asigurări medicale plus un bonus de 100 de euro acordat familiilor pentru fiecare copil. 
Alumnia, comisarul pentru afaceri economice și monetare, recomandă însă ca orice stat membru al UE care se află în dificultăți de balanță de plăți (de exemplu dificultăți în finanțarea deficitului de cont curent sau în achitarea datoriei externe) ar trebui să se adreseze în primul rând Comisiei Europene, care împreună cu Banca Europeană Centrală au posibilitatea de a interveni. Abia după aceste consul­tări se poate  apela la organismele internaționale, cum este cazul FMI. Nu în ultimul rând, procedura de deficit excesiv nu se va declanșa pentru depășiri ușoare ale pragului de 3% din PIB (asta înseamnă undeva până la 0,75% ).
b) În ochiul optimist al României a intrat o așchie la fel de ascuțită – previziunile mult mai pesimiste ale Comisiei Europene pentru România anului 2009:  
l creșterea economică de 1,75%, (față de 4,7% în toamna lui 2008 și față de obiectivul de circa 2,5% asumat de către Ministerul Finanțelor);
l inflația anuală de 5,7%, față de 7,9% în anul 2008;
l șomajul de 7,0%, față de 6,2% în anul 2008;
l deficitul bugetar de -7,5% în PIB, față de -5,2% în 2008 (față de obiectivul de circa 2% asumat de către Ministerul Finanțelor);
l deficitul balanței comerciale de -11,9% în PIB față de -12,9% în anul 2008.
Letonienilor și spaniolilor le va fi și mai greu, căci ei vor fi martorii cei mai probabili ai unei recesiuni economice extrem de dure: -6,9%, respectiv -5,0% în anul acesta.
Nici piețele europene partenere României nu o vor duce prea bine: Germania (-2,3%), Italia (-2,0%),  Ungaria (-1,6%) sau Austria (-1,2%).
Diferențele dintre prognozele româ­nești și cele europene actuale sunt ușor de explicat. Dacă luăm în calcul dependența economiei românești de agricultură și scenariul “Avem ploi în mai, avem și mălai“, evident credităm prognoza românească de 2,5% creș­tere economică în 2009. Dacă ploile nu ne vizitează, credităm mai degrabă prognoza europeană, de 1,8%. Nimeni nu poate spune cât de intensă va fi contracția economică. Cert este că acesta este trendul, iar soluțiile anti-criză nu ar trebui să se complacă pe rit­muri de creștere economică optimiste.
Diferențe mult mai mari apar între prognozele cu privire la deficitul bu­getar de -7,5% în PIB în viziunea euro­peană, față de obiectivul de circa 2% asumat de către MF, pentru anul 2009. Este și mai ușor de explicat. Europenii au luat în calcul toate angajamentele legislative din anul 2008 cu privire la creșterile de pensii, de salarii, de ajutoare sociale etc. care își arată efectele în 2009. Ei nu își pot imagina că o lege adoptată și intrată în vigoa­re poate să nu se aplice în România. Ceea ce cred că, de fapt, se va întâmpla.
c) FMI are la dispoziție un fond pen­tru împrumuturi urgente de circa 200 miliarde dolari și mai poate apela la resurse suplimentare de 50 miliarde do­lari. Ungaria, Ucraina, Pakistan sau Islanda au beneficiat de acest pro­gram. Tot FMI lansează trei piloni de soluții anti-criză disponibile la nivelul guvernelor:
l acțiuni concrete pentru resta­bili­rea încrederii în piață, prin asigurarea de lichidități, garanții bancare și inter-bancare sau chiar achizițiile de active ale companiilor aflate în dificultate;
l expansiunea fiscală (adică redu­cerea temporară a impozitelor – cu condiția să fie un proces reversibil) pentru stimularea consumului;
o simulările FMI sugerează că, dacă stimulentele fiscale se ridică la circa 2% din PIB-ul global și, desigur, sunt bine articulate, presupunând un factor multiplicator conservator (de 1 la 1) asupra creșterii economice globale, cea din urmă poate recupera 2 procente în ritmul său de creștere – asta înseamnă o reducere semni­fica­tivă a riscului unei recesiuni eco­no­mice severe;   
o  în România, de pildă, această pro­punere este inoperabilă din cauza de­ficitului bugetar, a datoriei externe pe termen scurt, a indisciplinei politicilor macroeconomice, respectiv a politicii de consum care nu favorizează pro­ducția internă, ci mai degrabă importurile; 
o  în schimb ne putem gândi serios la o reformă fiscală a contribuțiilor sala­riale ca un exemplu de răspuns eficient la criza economică; de pildă,  simulările pentru Bulgaria (studiul  Tax Incentives as Crisis Response), pu­blicate de către doi economiști ai Băncii Mondiale, Georgi Angelov și Simeon Djankov, în ianuarie 2009, relevă că o reducere a acestor impozite cu 7,5 puncte pro­centuale, adică de la 31,3% la 23,8% ar stimula crearea sau salvarea a circa 130.000 de locuri de muncă și un plus la ritmul creșterii economice de 0,5%; costurile statice și dinamice ale unui astfel de demers s-ar ridica la circa 0,63% din PIB;
l reducerea ratei de politică monetară de către băncile naționale – de exemplu SUA, Japonia.

Propuneri de măsuri anti-criză pentru România


 Propunerile sindicale aruncate în dezbaterea mediatică și pe masa guvernului sunt preponderente. Fra­gili­tatea finanțelor publice va fi în aceste condiții și mai mult subminată. Este capcana în care a căzut și precedentul guvern “liberal”.
Așadar, cred că cel puțin patru mă­suri sunt demne de luat în calcul:
l scutirea de impozit pe profitul reinvestit (în cuantum de maximum 25% din profitul total) – pentru sti­mu­larea investițiilor, a producției, a creării de locuri de muncă și, implicit, sti­mularea cererii;
l reducerea cheltuielilor publice administrative abuzive și inutile, sim­plificarea și eficientizarea apara­tului birocratic central și local – estimările  merg până la un nivel de 30% din cheltuielile publice;
l absorbția rapidă și eficientă a fondurilor europene – aproximativ 80% din totalul fondurilor structurale și de coeziune sunt destinate administrației publice centrale și locale;  
l reducerea contribuțiilor la asi­gu­rările sociale – la prima vedere, reducerea acestor impozite duce la scăderea încasărilor bugetare; în schimb se va stimula crearea și/sau salvarea de locuri de muncă, se va stimula consumul și producția; vom fi martorii unui plus la ritmul creșterii economice dat de beneficiile dinamice ale unui astfel de demers care va contrabalansa costurile statice.
Efectele economice multiplicative date de intervențiile prin subvenții, pentru menținerea locurilor de muncă sau pentru stimularea consumului și/sau a producției, sunt inexistente. Nu facem decât să amânăm doar creșterea numărului șomerilor, a costurilor bugetare pe care le implică ajutoarele de șomaj aferente, până la epuizarea resurselor alocate pentru subvenții.
Avantajele unor astfel de reforme:
l guvernul nu este expus la co­rupție întrucât nu se află în poziția de a oferi cu larghețe stimulentele fiscale discriminatorii, ca în cazul subvențiilor sectoriale sau de altă natură;
l stimulentul fiscal este direct și beneficiază de el toate firmele și toți angajații;
l reforma fiscală este ușor de implementat, rapid și are efecte imediate.
Pe zona de investiții prioritare strigăm la unison cele trei priorități majore, iar, dacă resursele sunt limitate, soluția stă în parteneriatul public-privat, adică în concesionarea lucrărilor pentru autostrăzi, așa cum se întâmplă peste tot în Europa:
INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT;
INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT;
INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT.
Decât fără autostrăzi, mai bine cu o taxă de autostradă.
Concluzie
În vremuri de criză financiară și economică, nu e loc de greșeli în managementul public, iar spațiul pentru greșeli politice în guvernarea țării s-a restrâns până la asfixiere.
Publicat în : Economie  de la numărul 63

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: