Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

“Parteneriatul pentru România” generează haos administrativ

Cristian BANU

Traian Băsescu și Emil BocS-a terminat prima lună a anului, și România nu avea încă un buget. Deși are în Parlament cea mare susținere a unui guvern post-decembrist, “Parteneriatul pentru România” generează doar haos administrativ. Nu se știe ce măsuri anti-criză se vor aproba din lista prezentată public, nu se știe dacă ne vom împrumuta sau nu de la FMI, UE, BERD sau de pe piața financiară. Toate măsurile anunțate de guvernul Boc, de la interzicerea cumulului salariului cu pensia, până la “înghețarea” salariilor în sistemul de stat, eșuează în ridicol. În vremea asta, leul pică și economia îngheață, fără ca cineva din administrație să pară preocupat de amănuntele acestea plictisitoare.

Întrebarea care se pune este de ce a mai fost nevoie atunci de un guvern de coaliție larg majo­ritară și dacă nu cumva ar fi fost mai bine un guvern monocolor. Deși, după cum se vede, rezervele de competențe ale ambelor partide nu sunt suficiente pentru acoperirea cu necesarul de personal – problemă veche a parti­de­lor politice românești –, darămite dacă ar fi fost vorba doar de unul singur. Ce­ea ce se întâmplă zilele acestea ne arată limitele foarte scăzute ale unei clase politice nepregătite să gestio­ne­ze nici măcar o situație de normalitate, darămite una de criză. Eșecul – fiindcă deja cred că putem vorbi de un eșec – este validat chiar de către președinte care începe să se delimiteze de guvernul pe care l-a creat și despre care am aflat că era negociat încă de acum doi ani, când numai opoziția lui Ion Iliescu și Adrian Năstase și a celor câțiva fideli ai acestora a făcut să nu se împlinească încă de atunci.
Desigur, când premierul are repu­ta­ția unui om care nici măcar nu strănută fără a primi încuviințarea lui Traian Băsescu și dacă până acum făcea naveta între Cluj și București, acum face naveta între Victoria și Cotroceni, ba chiar s-ar putea spune că stă mai mult la Cotroceni decât la Victoria, este greu ca cineva să mai accepte ca reală distanțarea lui Traian Băsescu.
Chiar dacă lucrurile stau altfel, pentru opinia publică este vorba de guvernul Traian Băsescu și nu are rost să punem în cârca lui Emil Boc ceva cu care bietul om nu are nici o legătură. Problema președintelui este însă că, deși guvernul este “pe numele său”, nu reușește în nici un fel să-l controleze. Aripa ostilă lui din PD și-a impus oa­me­nii și refuză cooperarea, iar controlul asupra PSD este o iluzie pe care nu-mi dau seama cum un om politic atât de abil ca președintele nu a înțeles-o. PSD este departe de monolitul cu Ion Ilies­cu în vârf al anilor 1990. Acum este o federație de interese și găști. Chiar și termenul de federație este prea mult în context, deoarece aceasta presupune coordonarea întru scopuri comune. Or, PSD nu are scopuri comune, nu are interese comune, exceptând poate ajungerea la guvernare (deși chiar și aici avem o aripă care ar fi preferat rămânerea în opoziție).
Chiar dacă Traian Băsescu nu s-a remarcat niciodată prin ținerea cuvân­tului, ipoteza ca el să nu mai candideze este una demnă de luat în considerare. Într-un articol mai vechi am argu­men­tat că viitoarea campanie prezidențială se va desfășura în cu totul alte circum­s­tanțe. La vremea respectivă, parti­dele se vor fi instalat la putere la nivel local, central și european, astfel încât o nouă campanie nu prea își justifică investiția prin ROI-ul generat, președintele dispunând de prea puține pârghii reale. După cum s-a văzut, cel mai jucător dintre președinți nu a reușit să dea jos un guvern ostil, a fost forțat să numească unul care numai aparent îi este favorabil și pentru care va achita el nota de plată, deși de data aceasta nu va fi consumat nimic. Ca atare, candidatul va trebui să se căciulească în fața partidelor pentru a fi ajutat în campanie. PSD este incontrolabil și nu are nici un interes să-l sprijine, PD este controlat doar parțial și, oricum, capa­citatea de mobilizare este discu­tabilă în circumstanțele date. Punând la soco­teală și criza și performanța slabă unui guvern pe care nu-l stăpânește, șansele lui Traian Băsescu de a mai obține un nou mandat sunt subțiri. Anunțul că poate să nu mai candideze este o încercare de a pune presiune pe PD, care riscă, în eventualitatea insta­lării unui președinte PSD, să fie exclus de la guvernare.
Deocamdată, ipoteza ne-candidării rămâne doar atât: o ipoteză. Ea poate deveni realitate dacă sondajele vor confirma trendul descendent al preșe­dintelui și al democraților, fiindcă o altă caracteristică a președintelui este fri­ca. Episodul “demisionez în cinci secun­de” ne-a arătat că Traian Băses­cu nu este deloc iresponsabil și nu se aruncă niciodată în bătălii prea riscante, pe care nu le poate câștiga. Dacă nu va mai candida nu va fi în nici un caz ca o asumare a eșecului pro­priu, ci pentru evitarea umilinței înfrân­gerii. Or, ca să nu se transforme într-un învins ca Emil Constantinescu pe care îl tot ironiza, va trebui să ia decizia înainte de a deveni evident pentru toa­tă lumea că nu mai are șanse de a câștiga.
Din păcate, guvernul va trebui să continue echilibristica actuală până la alegerile parlamentare, ceea ce înseamnă o repetare pentru încă nouă luni a tot ce s-a întâmplat până acum. Mă rog, poate că, între timp, vor reuși să aprobe și bugetul. Pentru PD este cum nu se poate mai prost. Dacă se re­trag de la guvernare, vor fi acuzați de “labilitate psihică”, “frică de greutăți”, “incapacitate de asumare a răspun­derii” (lăsând la o parte imposibilitatea cuiva de a mai convinge cineva pe democrați să se retragă a doua oară). Dacă rămân, își consumă încetul cu încetul sprijinul electoral. Pentru PD nu întrevăd un viitor prea luminos. Asumarea guvernării în timp de criză, bâlbâielile administrative, înșelarea așteptărilor electoratului, reducerea influenței lui Traian Băsescu creează premisele unei reduceri semnificative a cotei electorale a democraților. Cu tot baletul lui Boc între Cotroceni și Kiseleff, mă tem că sunt prea puține șansele unei performanțe guverna­men­tale, măcar la nivelul guvernului Tăriceanu. Merită amintită și decizia sinucigașă de a-l lua în guvern pe Adriean Videanu, un personaj odios pentru bucureșteni, și încă într-o po­ziție de gestionare a crizei economice (alături de un alt amator).
Retragerea lui Traian Băsescu poa­te aduce pentru democrați o prăbușire a la PNȚCD, cu Traian Băsescu în rolul lui Emil Constantinescu “învinsul sistemului”, cu Emil Boc în rolul lui Vic­tor Ciorbea și cu Mircea Geoană în rolul lui... Traian Băsescu.
PSD beneficiază de ministere de imagine și poate eluda respon­sa­bilitatea pentru criză, aruncând pisica moartă în ograda democraților. Cu greu îi poate concura cineva la populism – din păcate, acesta prinde foarte bine în perioade de criză. Dacă vor continua modelul Cuza, cum face ministrul Sănătății, Ion Bazac, succesul este asigurat. Ceva similar încercase și Eugen Nicolăescu, fostul ministru, numai că el a eșuat în penibil. În plus, fac și pe victimele, plângându-se că democrații au ministerele “cele mai bănoase”.
"MirceaRealitatea este că “Prostănacul” l-a “făcut din vorbe” pe “Jucător” și în pro­porție de 95% va fi viitorul președinte al României. Nu cred că Sorin Oprescu va intra în cursă, deși probabil că Ion Iliescu și Adrian Năstase îl presează și PNL îi face ochi dulci. Problema reală a lui Oprescu este că nici gruparea Iliescu, nici PNL nu dispun de resursele necesare unei campanii la nivel național, acolo unde sprijinul baronilor locali este esențial. Oprescu ar pierde Bucureștiul (fiind greu de presupus că va câștiga ceva aici), iar din țară nu va putea aduna foarte multe voturi, notorietatea lui fiind mai degrabă una la nivel local (Capitală). În plus, Primăria îi oferă mult mai mult decât i-ar putea oferi președinția.
PNL nu se aude deloc deocamdată, ceea ce nu este chiar o strategie rea. Pentru ei este bine să aștepte ca noii miniștri să-i facă uitați pe Nicolăescu, Chiuariu, Adomniței sau Cioroianu și, bineînțeles, pe inegalabilul Vosganian, care va intra în istorie prin cea mai dezastruoasă execuție bugetară, din 2008. Pentru a crește, însă, este nevoie să facă ceva. Deocamdată nu par a avea o strategie clară. Acțiunile lui Crin Antonescu și ale lui Ludovic Orban nu sunt serioase.
Primul este doar un chibiț care n-a jucat niciodată, iar celui de-al doilea îi lipsește anvergura și seriozitatea. Un înlocuitor al lui Călin Popescu Tări­cea­nu trebuie căutat în altă parte, nu la cei doi. Din punct de vedere strategic, înlocuirea lui Tăriceanu s-ar impune, însă nici unul dintre cei doi nu repre­zintă o soluție. Din păcate, faptul că Crin Antonescu este cel mai bun orator parlamentar nu anulează capacitatea lui de fofilare când vine vorba de acțiune, în ciuda faptului că este privit cu simpatie de electorat, iar Ludovic Orban are o imagine mult prea proastă în afara PNL pentru a reprezenta cu adevărat o soluție.
Pentru PNL o soluție ar trebui să vină din partea noii generații de politicieni, însă nici unul nu pare a avea anvergura necesară. Totuși, este de observat că PNL este partidul care a adus cei mai mulți oameni noi în politică în ultimii patru ani.
Ne va aștepta un an greu, cu o presiune socială crescândă. Cu o clasă politică lipsită de soluții concrete, este posibil ca această presiune să se manifeste, chiar violent, mai ales că sindicatele autohtone sunt compro­mi­se total și nu pot asigura o coordonare astfel încât mișcarea socială să se canalizeze către ceva concret. În absența unei coordonatori, riscurile degenerării sunt foarte mari. Cum ministerele economice sunt la PD, este clar cine va plăti oalele sparte. Nu este exclus chiar ca PSD să încurajeze aceste mișcări pentru a pune presiune pe parteneri, însă ar fi o mișcare riscantă.
Probabil că, începând de luna viitoare, pe măsură ce agenții economici vor observa că nu au nimic de așteptat de la stat, vor încerca să caute soluții pe cont propriu, ocazie cu care economia se va dezmorți în sfârșit. Depinde foarte mult de gradul de colectare a impozitelor aferente trimestrului patru (acesta fiind probabil unul dintre motivele principale ale amânării adoptării bugetului). Un grad de colectare rezonabil va aduce o rază de lumină și încredere în economie și o gură de aer pentru moneda națională, greu încercată. Un grad redus de colectare va induce în schimb o presiune puternică asupra guvernului și atunci scenariul Victor Cior­bea/ PNȚCD se va repeta, mai ales că în sce­nă va intra  și FMI, cu rezultate asemănătoare (atunci au fost 3 ani de recesiune).


Publicat în : Politica interna  de la numărul 63

Comentarii

Comentariul nr.1 - cezar a spus în 27.02.2009 15:14:00:
imi pare rau dar ati utilizat prea multe silogisme in acest articol, astfel este normal ca sa ajungeti la concluziile vizibil fortate.
de ce? se poate sa raspundeti obiectiv la aceasta simpla intrebare?
cunosc nemijlocit o serie de aspecte, folosite aici de dvs. ca argumente, si va pot spune ca situatia reala este la 180 de grade fata de cea prezentat de dvs.
Nu va pot scrie aici prea multe, dar sunt deschis sa ne intalnim intr-un mediu ales de dvs. pentru o simpla dezbatere...

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: