Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Patriarhul Kiril – între modernitatea europeană și naționalismul conservator rus

Gabriela IONIȚĂ

La finele lunii ianuarie, delegații Consiliului Bisericii Ruse au decis, iar clopotele Catedralei Hristos Mântuitorul au vestit rușilor ortodocși că au un nou patriarh. Mitropolitul Kiril de Smolensk și Kaliningrad, care a ocupat și postul de locțiitor sau „păzitor al scaunului patriarhal”, a fost ales cel de-al XVI-lea  Patriarh al Moscovei și Întregii Rusii, cu 508 voturi din 702. Restul de 168 de voturi au fost acordate mitropolitului Kliment de Kaluga și Borovsk.


Diferența mare de voturi din­tre cei doi candidați s-a dato­rat și faptului că Mitropolitul Filaret de Minsk și Slutsk, aflat și el pe lista scurtă a candidaților, s-a retras din cursă cu două ore înainte de votul final, cerând ca voturile sale să fie date în favoarea Mitropolitului Kiril.
Deși cu un rezultat previzibil, ale­ge­rea Întâi Stătătorului Bisericii Creștin-Ortodoxe a Rusiei n-a fost lipsită de un oarecare suspans, întreținut mediatic cu abilitate, dar și de conflicte de culise mai puțin mediatizate. Însăși desele apariții ale Mitropolitului Kiril de Smolensk și Kaliningrad pe diverse canale media au generat vii dispute între susținătorii și opozanții acestuia. Analiștii ruși au remarcat chiar simili­tudini între alegerile electorale din 2007-2008 și această competiție pentru tronul Patriarhiei ruse. S-a speculat chiar o influență politică asu­pra rezultatului alegerilor, ca urmare a presupusei susțineri a Mitropolitului Kiril de către Vladimir Putin și Dmitri Medvedev. Deși nici premierul Putin și nici președintele Medvedev (cu atât mai puțin, dat fiind că înainte de no­minalizarea sa ca succesor, Mitro­po­litul Kiril l-a susținut oficial pe Sergey Ivanov) nu au sugerat oficial că ar avea vreo preferință în acest sens. Cert este însă că rezultatul alegerilor a fost pe placul majorității rușilor creștin-ortodocși. După întronizarea cu fast imperial, Patriarhul Kiril va trebui să decidă care sunt cele mai bune căi de valorizare a importantei moșteniri lăsate de predecesorul său, Aleksei al II-lea.

Cooperarea cu Vaticanul – „absolut esențială”

De altfel, Patriarhul Kiril își are propria contribuție la această moș­tenire. Considerat cel mai talentat dintre episcopii generației sale, cu o minte deschisă și o inteligență scli­pitoare, influența sa a crescut constant mai ales în perioada în care a fost „ministrul de externe” al Patriarhiei de la Moscova. Perioadă căreia datorează importantul portofoliu de relații la vârful ierarhiilor Bisericilor surori din Europa și Asia, dar și pe cele din cadrul Bisericii Romano-Catolice. Dacă dez­vol­­tarea relațiilor cu Bisericile creștin-ortodoxe din Europa pare de la sine înțeleasă, una din deciziile importante pe care Patriarhul Kiril le va lua va fi cea privind relațiile cu Vaticanul. Po­trivit specialiștilor în domeniu, ale­ge­rea sa deschide reale perspective pen­tru restaurarea relațiilor de prietenie între Roma și Moscova. După cum se știe, regretatul patriarh Aleksei al II-lea a respins în mod repetat tentativele Vaticanului de a organiza o vizită în Rusia a Papei Ioan Paul al II-lea. Mai mult, relațiile dintre Moscova și Roma au atins un punct critic atunci când Alek­sei al II-lea a acuzat Biserica Romano-Catolică de prozelitism pe teri­toriul Rusiei. Noul Patriarh al Moscovei are relații bune cu Vaticanul, și chiar s-a întâlnit în decursul timpului de trei ori (aprilie 2005, mai 2006 și decembrie 2007) cu  actualul conducător al Bisericii Romano-Catolice, Papa Be­ne­dict al XVI-lea. Condiții în care așteptările privind o schimbare în bine a relațiilor dintre cele două Biserici sunt îndreptățite. Cu atât mai mult cu cât însuși Patriarhul Kiril recunoaște într-un recent interviu că „sporirea influenței Bisericii Creștin-Ortodoxe Ruse înseamnă și dezvoltarea relațiilor pe plan extern, iar între acestea cooperarea cu Vaticanul este «absolut esențială»”.
În ceea ce privește relația dintre Biserica Ortodoxă Rusă și cea Română, după întâlnirea cu Mitropolitul Kiril la funeraliile Patriarhului Aleksei al II-lea, Prea-Fericitul Părinte Patriarh Daniel a declarat: „Dincolo de controversa situației jurisdicționale din Republica Moldova, există și alte aspecte care pot să ne apropie și să constituie un început pentru o cooperare mai intensă. Avem nevoie de o mărturie comună în Europa de astăzi, avem ne­voie de o mărturie comună, în general, în lume, chiar la nivelul organismelor internaționale. Consi­de­răm că nu subordonarea, ci respectul reciproc creează relații trainice, credibile și demne pentru ambele părți”.

Statul – partener sau stăpân?

La fel de important este, potrivit analiștilor, și modul în care noul patriarh va poziționa Biserica Rusă în raport cu autoritățile statale. Sub acest aspect însă nu sunt așteptate schim­bări de anvergură. Se preco­nizează că sub conducerea noului patriarh va exista o consolidare a tendințelor conser­vatoare ale naționalismului rusesc și în acord cu o politică fermă de la Kremlin împotriva Occidentului. De altfel, în cercul de apropiați ai Patriarhului Kiril se află nume impor­tante ale elitei intelectuale ruse aso­ciate ideologic naționalismului conser­vator. În plus, oricât de deschis spre modernizare și spre dorința de a avea în stat un partener și nu un stăpân se dovedește a fi noul patriarh, o schim­bare a mentalității conform căreia Biserica trebuie să fie întâiul sprijinitor al statului în demersurile sale, oricare ar fi ele, și de protejare a „tuturor rușilor“ prin orice mijloace are șanse minime de concretizare. În fapt, sunt semne clare că Patriarhul Kiril a înțeles cu exactitate care este rolul său, de vreme ce chiar în timpul competiției pentru tronul Patriarhiei, la unison cu declarațiile premierului Putin, a înfierat Occidentul ca principal vinovat în criza economico-financiară a momentului. O astfel de atitudine a Bisericii susține un anumit tip de discurs bazat pe o retorică imperialistă a autorităților de la Moscova. Or, atunci când un astfel de discurs se datorează, fie și parțial, propriei neputințe a cârmuitorilor de a depăși frustrările istorice și problemele economice actuale din ce în ce mai pregnante, o astfel de poziționare a Bisericii va aduce prejudicii relației cu marea masă a enoriașilor căreia discursurile naționaliste nu-i rezolvă pro­blemele majore, agravate de actua­la criză, dar datorate programelor sociale ineficiente, infrastructurii depă­șite, birocrației și corupției la toate nivelurile. Creșterea credibilității și influen­ței Bisericii Ruse la ea acasă necesită cu precădere o poziționare me­diană între autorități și societatea civilă.

Luminarea Rusiei botezate

De asemenea, este cunoscut că Biserica Rusă are mari probleme dato­rate creșterii numărului adepților islamului și budismului, ca urmare a imigranților veniți din fostele republici sovietice majoritar musulmane și a imigranților chinezi prezenți în număr din ce în ce mai mare în Estul înde­părtat al Rusiei. În plus, populația de naționalitate rusă se confruntă cu o scădere masivă a indicelui demografic. Dacă la această trecere în revistă adăugăm și migrația creștinilor orto­doc­și către diferite secte religioase e lesne de înțeles de ce Patriarhul Kiril a declarat „război” în mod deschis orică­ror forme de prozelitism, men­țio­nând că datoria Bisericii, într-o țară prin tradiție creștină, e să-i convingă pe cei „rătăciți” să (re)vină la dreapta cre­din­ță. Din cei 80% de ruși care se declară creștini ortodocși, doar 10% sunt și practicanți ai religiei. Nu întâmplător, șeful reprezentanței Bisericii Ortodoxe Ruse pe lângă instituțiile europene, Episcopul Hilarion de Viena și Austria, crede că noul Patriarh va avea o sarcină extrem de dificilă: „să aducă la Bise­rică enormele mase de oameni care se consideră ortodocși, dar nu duc o viață conform credinței, iar uneori nici măcar nu cunosc elemen­tele credinței”. „Cuvintele spuse de scriitorul rus Nikolay Leskov - «Rusia a fost botezată, dar nu luminată»”, vizavi de Botezul Rusiei de acum 1020 de ani - “sunt încă valabile astăzi” a mai adăugat Episcopul Hilarion într-un inter­viu acordat unei publicații mosco­vite. Evident, aceasta presu­pu­ne un plan de misionariat de lungă durată. Însă printre atuurile evidente ale Patriarhului Kiril se numără și vârsta (62), astfel că orizontul de planificare a acțiunilor Bisericii Ruse se extinde mult, aspect care n-ar fi fost posibil prin alegerea unui patriarh în vârstă. Apoi, Biserica secolului al XXI-lea, oricare ar fi aceasta, se dorește a fi o instituție vie, capabilă să se adapteze la noi provocări, locale, regionale și globale, de unde și necesitatea unei conduceri dinamice, active și deschise spre modernizare. Imaginea construită în timp de Patriarhul Kiril este departe de ceea ce în mod curent caracte­ri­zează o persoană cu vederi dogmatice rigide, își dorește formarea unei elite a inteligenței ruse de factură ortodoxă, este un orator bun și spre deosebire de multi înalți ierarhi comunică bine cu media și prin intermediul acesteia. Toate acestea vor oferi Bisericii Creștin-Ortodoxe a Rusiei șansa stabilirii unor canale de comunicare viabile cu pro­priul cler și socitatea civilă rusă, dar și șansa de a-și face auzit cuvântul în relațiile pe plan extern, după cum preconizează experții în teologie.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 63

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: