Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Nevoia de glasnost și perestroika în Gaza și Cisiordania

Anthony McARTHUR

Războiul din Fâșia Gaza demonstrează încă o dată că actuala paradigmă de guvernare pentru poporul palestinian a eșuat. Soluția celor “două state”, bazată pe existența Autorității Palestiniene, pare imposibilă, ea a fost spulberată de Hamas. Soluționarea problemei ar putea lua în calcul opțiunea „trei state”, în care Gaza să revină sub control egiptean, iar Cisiordania să se întoarcă, într-o formă sau alta, sub suveranitate iordaniană.


"a"Atacurile cu rachetă ale Ha­mas asupra Israelului și apoi intervenția militară israe­lia­nă în Gaza arată că Israelul și “Pales­tina” nu pot să conviețuiască în pace. Tero­riștii finanțați și supervizați de Iran controlează Gaza; Autoritatea Pales­ti­niană este zguduită, probabil fără nici o șansă de revenire, iar dezvoltarea economică este împiedicată în Gaza și Cisiordania. Palestinienii suferă conse­cin­țele luptelor pentru putere regională purtate prin intermediul și pe seama lor.
Nici Israelul nu o duce mai bine – îndură oprobriul înțelepților lumii pen­tru că se apără de terorism, deși este victima atentatelor comise de Hamas și alte grupări teroriste cu baza în Siria și Liban. Politica internă a Israelului este tot mai haotică, iar calea de ieșire tot mai neclară.
Și țările vecine sunt afectate. Egiptul și-a baricadat granițele cu Gaza; Libanul rămâne sub ame­nin­ța­rea unei lovituri de stat a Hezbollah, facilitată de Iran; Siria alunecă tot mai mult sub hegemonia iraniană, iar Ior­dania este prinsă în blocajul gene­ra­lizat. Celelalte țări arabe caută soluții, dar atenția lor este atrasă tot mai mult de amenințarea venită din partea Iranului și de scăderea prețului mon­dial al petrolului.
În acest context, ar trebui să ne întrebăm dacă soluția celor două state, în care Israelul și „Palestina” să convie­țuiască în pace, este viabilă, întrucât nu se face nici un progres pe această cale, ba dimpotrivă. „În lipsă de ceva mai bun”, după cum se spune la Wa­shington, rămâne „foaia de parcurs” pen­tru Orientul Mijlociu, pentru că alt­ceva nu există momentan. Din păcate însă, este greu să ne imaginăm o nouă abordare pe care actorii principali să o accepte cu entuziasm. În fond, dacă o altă soluție ar fi fost evidentă, ea ar fi fost deja propusă.
Ce alte opțiuni există și cum ar putea fi aplicate? Încercarea de a crea o Autoritate Palestiniană din fosta Or­ga­nizație pentru Eliberarea Palestinei a eșuat. Soluția celor două state, bazată pe existența Autorității Pales­ti­niene, pare imposibilă, ea a fost spul­berată de Hamas. O altă abordare pen­tru soluționarea problemei ar putea lua în calcul opțiunea „trei state”, în care Gaza să revină sub control egiptean, iar Cisiordania să se întoarcă, într-o formă sau alta, sub suveranitate iorda­niană. Conflictul actual este localizat la granița a trei state care oficial nu sunt în război.
Dacă cele două state arabe și-ar reinstaura autoritatea politică, zona de pace ar fi extinsă și, cel mai important, soluția s-ar baza pe guverne care asi­gură stabilitatea și pacea în propriile țări. „Observatorii internaționali” sau al­te tipuri de entități nu au reușit să facă acest lucru pentru că este nevoie de state adevărate, cu forțe de securitate adevărate.
Însă această idee ar fi cu siguranță prost primită în Egipt și Iordania, care încearcă de mult să se spele pe mâini de problema palestiniană. De aceea responsabilitatea nu ar trebui să le revi­nă exclusiv lor. Cele două state ar trebui să primească sprijin financiar și politic de la Liga Arabă și de la Occident, așa cum primesc de ani de zile de la Statele Unite. Israelul ar trebui să accepte rolurile politice și administrative ale Iordanei și Egiptului, dacă nu intenționează să îndepli­neas­că el însuși aceste roluri (ceea ce evident nu vrea).
Egiptul nu-și dorește cu nimic mai mult decât Israelul responsibilitatea de a gestiona problema Hamasului. Cairo se teme că extremismul Hamas și afinitatea sa cu Frăția Musulmană vor spori riscurile de extremism în Egipt. Există legături puternice între Hamas și Frăția Musulmană, iar extremismul este deja în ascensiune în Egipt, așa încât adevărata problemă este, deja, identificarea celei mai bune căi de a controla această amenințare simultan în Egipt și Gaza. A ține Gaza despărțită politic de Egipt ar putea părea o idee bună unora, dar nu ar face decât să sporească amenințările la adresa stabilității Egiptului, iar pierderea aces­tei stabilități ar fi un dezastru pentru regiunea extinsă. Întrebați-i pe mullahii din Teheran.
Fără un rol mai puternic al Egip­tului, Gaza nu va dobândi – probabil nu ar putea dobândi – stabilitatea minimă necesară pentru dezvoltarea econo­mi­că. Mai mult, conectarea Fâșiei Gaza la o economie reală, în locul fictivei „eco­nomii palestiniene”, este cel mai con­cret și rapid mod de a îmbunătăți standardul de viață al cetățenilor obiș­nuiți din Gaza. Legătura Cisiordaniei cu Iordania, cel puțin în acest moment, este mai puțin urgentă; problema nu poate însă fi amânată pe termen neli­mitat, în parte deoarece, în mod ironic, preocupările de securitate ale Israe­lului legate de această zonă sunt mai complexe decât în Gaza.
Pentru palestinieni, a recunoaște eșecul evident al Autorității Palesti­nie­ne și consecințele opțiunii lor în favoarea Hamas înseamnă a recu­noaș­te realitatea, oricât de neplăcut ar fi. Dar tocmai palestinienii sunt cei care ar avea cel mai mult de câștigat din stabilitatea astfel asigurată. Auto­rita­tea Palestiniană – slăbită, coruptă și discreditată – nu este un stat după nici un criteriu realist, și nici nu va deveni unul acceptat de Israel atâta timp cât Hamasul sau terorismul în general rămâne o forță politică majoră în rândul palestinienilor.
Obiecțiile împotriva acestei idei vor fi numeroase, iar implementarea difi­cilă. O modalitate de a evita proble­mele este lăsarea la o parte a discu­țiilor complicate legate de statutul juridic exact al Fâșiei Gaza și al Cisior­daniei. Aceste teritorii cuprind mai multe teorii juridice decât teritoriu. “Retro­cedarea” către Egipt și Iordania poate sau nu să rămână permanentă, dar nu este nevoie de asta pentru a iniția o măsură temporară. Popoarele palestinian și israelian merită un pic de glasnost și perestroika din partea restului lumii. Fie se face asta, conceptual și operațional, fie Iranul va fi fericit să umple golul.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 63

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: