Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Parteneriatul strategic SUA-India

Victor MAIER

Administrația George W. Bush a lăsat moștenire actualei Administrații Obama și lucruri pozitive. Unul dintre  ele este de departe „Acordul de cooperare nucleară civilă” dintre SUA și India, aprobat de Congresul american toamna trecută. Pe lângă pactul nuclear, Statele Unite și India și-au perfecționat o cooperare strategică mai largă. India dorește un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, și are nevoie de susținerea SUA.


După tsunamiul din Asia, în 2004, SUA au inițiat, împreu­nă cu Japonia și Australia, o misiune comună de ajutor umanitar. În iunie 2005, au semnat un nou cadru de cooperare în domeniul apărării, care a consolidat legăturile militare bila­terale, subliniind că “Statele Unite și India sunt de acord asupra impor­tanței vitale a libertății politice și econo­mice, a instituțiilor democratice, a statului de drept, a securității și a oportunităților în întreaga lume. Con­du­cătorii celor două state construiesc un parteneriat strategic SUA-India, care să urmărească aceste principii și interese.” În septembrie 2007, India a găzduit și a participat la exerciții navale multilaterale, alături de nave din SUA, Japonia, Australia și Singapore.
Pentru a ne da seama cât de de­parte au ajuns relațiile SUA-India as­tăzi, să ne amintim cât de reci au fost ele în cea mai mare parte a celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Cel dintâi prim-ministru al Indiei inde­pen­dente, Jawaharlal Nehru, în funcție între 1947 și 1964, era socialist decla­rat și susținător al Mișcării de Nea­li­niere. Întreaga perioadă a Războiului Re­ce, Statele Unite au înclinat subs­tanțial către Pakistan, în timp ce India a înclinat într-o oarecare măsură către Uniunea Sovietică. Abia la sfârșitul anilor 1990, Statele Unite s-au îndrep­tat spre o politică de echidistanță între India și Pakistan.
În prezent, parteneriatul SUA-India pare să aibă foarte mult sens din punct de vedere strategic: ambele țări sunt demo­crații vorbitoare de limbă engle­ză; ambele sunt preocupate de ascen­siunea Chinei; ambele luptă împotriva terorismului islamic; și ambele sunt interesate să promoveze cooperarea eco­nomică bilaterală. India dorește un loc permanent în Consiliul de Securi­tate al ONU, și are nevoie de susținerea SUA. Legăturile economice dintre cele două țări sunt în prezent foarte puter­nice încât stabilizează relația generală.
Oficialii americani sunt preocupați de relațiile relativ calde ale Indiei cu Iranul, dar problema Iranului nu se va do­vedi o piedică importantă pentru cola­borarea SUA-India. În fond, India are relații foarte bune cu Israelul. Cât despre Pakistan, a fost dintotdeauna punctul sensibil în relațiile dintre SUA și India. Acum, războiul din Afganistan complică și mai mult lucrurile. În urma aten­tatelor teroriste recente din Mum­bai, India și Statele Unite se vor apro­pia și mai mult dacă americanii își vor folosi influența asupra Pakistanului pentru a face presiuni ca Islamabadul să-și reformeze armata, să „curețe” ser­viciile de informații și să elimine gru­pările militante. În ciuda zăngănitu­lui de săbii, New Delhi se va concentra în continuare pe ambițiile sale inter­na­ționale și va acționa cu prudență.
Înaintea alegerilor naționale pro­gra­mate pentru luna mai, gigantul sud-asiatic se confruntă cu probleme eco­no­mice grave. Declinul mondial a afec­tat dur India, întrerupând seria de creș­teri economice de 9 la sută pe an. Economistul Sadiq Ahmed de la Banca Mon­dială estimează că PIB-ul Indiei va scădea sub 7 la sută în anul fiscal 2008-2009 și sub 6 la sută în anul fiscal 2009-2010. “Se așteaptă pier­deri masive de locuri de muncă din cau­za declinului global“, declara re­cent pentru Bloomberg News pur­tă­to­rul de cuvânt al ministerului comerțului indian, Rajiv Jain. Între timp, industria financiară indiană a fost zguduită de scan­dalul unei fraude masive în interi­orul gigantului de outsourcing Satyam.
Chiar dacă sunt dureroase, pro­ble­mele economice ale Indiei nu trebuie exagerate. Guvernul indian a luat mă­su­ri pentru contracararea crizei. Înfla­ția e în scădere, dobânzile au revenit la nive­luri normale, iar situația lichidi­tă­ților interne s-a stabilizat, India bene­ficiind de dobânzi mari la economii.

Economia se dezvoltă vertiginos

Suspectată de socialism pentru mult timp, India a cochetat cu libe­ra­lizarea economică în anii 1980, sub con­ducerea lui Rajiv Gandhi, prim-ministru între 1984 și 1989 (și asa­sinat în 1991). Dar procesul de refor­mă nu a început decât în 1991, când In­dia s-a confruntat cu o criză econo­mică. Așa cum scria Robyn Meredith de la revista Forbes în cartea ei din 2007, „Elefantul și Dragonul”, aproape 110 milioane de indieni „fuseseră azvârliți în sărăcie numai în cei doi ani anteriori“, iar „330 de milioane, adică doi din cinci indieni, trăiau sub pragul sărăciei.” Inflația urcase la 17 la sută, iar țara „era complet falită.”
Ca răspuns, ministrul indian de finanțe, Manmohan Singh, a adoptat un program îndrăzneț de liberalizare, privatizare și reduceri de ta­xe. Singh a devalorizat rupia, a înlăturat obsta­co­lele din calea investițiilor străine și a impulsionat comerțul. Au fost de ase­me­nea făcuți primii pași pentru des­chiderea pieței telecomunicațiilor și a aviației civile interne către investi­țiile private. Aceste măsuri au avut ca rezul­tat creșterea economică de 7,1 la sută în 1993-1994 și 1996-1997, media pe termen lung fiind de 6 la sută.
Procesul de reformă a stagnat la sfârșitul anilor 1990, dar a recâștigat teren în cel de-al treilea mandat al prim-ministrului Atal Bihari Vajpayee, care a început în 1999. Guvernul Vajpayee a luat măsuri sistematice pentru a deschide economia pentru competiția internă și externă și pentru a construi infrastructura țării.  
Fondul pentru Populații al ONU estimează că India va depăși China din punct de vedere demografic până în 2050. O populație în creștere nu ga­ran­tează că India își va valorifica po­tențialul. Autoritățile vor trebui să cre­eze milioane de noi locuri de muncă și să se asigure că angajații vor putea fa­ce față locurilor de muncă respec­tive. Pentru a-și atinge potențialul la nivelul anului 2050 India are în vedere câteva măsuri esențiale: consolidarea siste­mu­lui de învățământ, limitarea inflației, liberalizarea piețelor financiare, stimu­la­rea comerțului cu vecinii și îmbună­tă­țirea infrastructurii.
În ciuda dificultăților actuale, India își dezvoltă potențialul. Clasa sa de mijloc este încă mult mai mică decât cea a Chinei, dar va crește spectaculos în următoarele câteva decenii. Un stu­diu McKinsey Global Institute din mai 2007 estima că între 2005 și 2025, venitul mediu net pe familie aproape se va tripla în India, clasa de mijloc in­diană va crește de la aproape 50 de milioane de persoane la în jur de 583 de milioane, iar piața de consum a aces­tei țări va urca de pe locul al dois­pre­zecelea în lume pe locul al cincilea.
Goldman Sachs estimează că până în 2050 economia Indiei ar putea să o depășească pe cea a SUA. India va deveni, de fapt, echivalentul altor SUA. Progresul pe termen lung al Indiei este amețitor. Studiul McKinsey din 2007 subliniază că, “de fapt, în India sunt cu 431 de milioane mai puțini săraci astăzi decât ar fi fost dacă rata sărăciei ar fi rămas aceeași ca în 1985. Este neîndoielnic că reformele economice din India și creșterea economică și mai mare pe care au generat-o au format cel mai reușit program antisărăcie din istoria acestei țări.

Infrastructura și educația

Principalele puncte slabe ale Indiei sunt educația și infrastructura. Emmott notează în cartea sa din 2008 intitu­lată „Rivalii” că “tineretul numeros al ță­rii nu va beneficia de avantajele eco­nomice decât dacă este educat la stan­dardele cerute de companiile de pro­duc­ție și servicii.” Sistemul de învăță­mânt actual din India „este mult sub nivelul cerut, iar îmbunătățirea sa va fi costisitoare.” Să ne uităm doar la cifre: “Doar 28 la sută din școlile din India aveau electricitate în 2005; doar ju­mă­tate aveau mai mult de doi profesori sau două clase.” India are o rată a alfa­betizării semnificativ mai mică decât țări ca Vietnamul, China și Malaysia, no­tează Emmott. Cât despre problema infrastructurii, aceasta rămâne o pie­di­că uriașă pentru dezvoltarea econo­mi­ei indiene.
Deși India a evoluat mult de la criza din 1991, sectorul său de afaceri a rămas grav afectat. Cel mai recent ra­port al Băncii Mondiale privind „ușu­rin­ța desfășurării afacerilor” în întreaga lu­me plasează India pe locul 122 din 181 de economii. În comparație, China este pe locul 83. Între timp, ultimul In­dice al Libertății Economice, realizat de Heritage Foundation și Wall Street Jour­nal, pla­sează India pe locul 123 din 179 de economii, puțin mai bine decât Rwanda.
Reformele indiene, îngreunate mai ales de politica locală, par să sară înainte, apoi să se oprească brusc, pentru a se repezi din nou înainte. Pe lângă politica locală, reformele Indiei au mai fost îngreunate și de tensiunile sociale persistente, de conflictele etnice și amenințările de securitate din interior. Progresele strălucitoarei Noi Indii maschează probleme persistente, cum sunt rata ridicată a mortalității infantile, violența împotriva femeilor, discriminarea de castă și conflictele religioase.

Mumbai 2008

Masacrul din Mumbai din 2008 ne-a amintit în mod cutremurător că India este de mult victima terorismului islamic. (În decembrie 2001, jihadiștii au atacat clădirea Parlamentului indian.) De asemenea, de câteva decenii încoace țara se luptă cu rebelii maoiști cunoscuți sub numele de „naxaliți.” Apoi, există disputa prelungită pentru Kashmir și nenumărate alte mici motive de harță cu vecinul înarmat nuclear, Pakistanul. Tensiunile cu Islamabadul s-au adâncit în urma atentatelor din Mumbai. Barack Obama va moșteni o situație periculoasă în Pakistan, dar în același timp un parteneriat SUA-India mai puternic ca oricând. În deceniile ce vor urma, în care centrul puterii globale continuă să migreze spre Asia, importanța acestui parteneriat nu poate decât să crească. Apropierea de India s-ar putea dovedi o parte semnificativă a moștenirii lăsate de președintele Bush. (V.M.)
Publicat în : Politica externa  de la numărul 63

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: