Navigare

• Acasă
• Arhiva
• Cuvânt înainte
• Redacţia
• Distribuţie
• Secţiuni
  • Cover story
  • Editorial
  • Politica externa
  • Interviu
  • Politica interna
  • Economie
  • Idei în mers de Mircea Malita
  • Români în lume
  • Idei contemporane
  • Sanatate
  • Tehnologie
  • Ultimul cuvânt
  • Politici regionale
  • Mari corporatii
  • În lume
  • English
  • Scenarii 2030

Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare

Lunile anterioare martie 2010februarie 2010decembrie 2009noiembrie 2009iunie 2009aprilie 2009martie 2009februarie 2009decembrie 2008noiembrie 2008octombrie 2008septembrie 2008iunie 2008mai 2008aprilie 2008martie 2008decembrie 2007noiembrie 2007octombrie 2007septembrie 2007iulie 2007iunie 2007mai 2007martie 2007februarie 2007decembrie 2006octombrie 2006septembrie 2006iulie 2006iunie 2006aprilie 2006martie 2006februarie 2006decembrie 2005noiembrie 2005octombrie 2005septembrie 2005iulie 2005iunie 2005mai 2005aprilie 2005martie 2005februarie 2005decembrie 2004octombrie 2004septembrie 2004iulie 2004iunie 2004mai 2004aprilie 2004martie 2004ianuarie 2004noiembrie 2003octombrie 2003aprilie 2003
 

Autor

Autor acad. Mircea MALIŢAAda MESEŞANAdrian MIHALACHEAdrian SORESCUAlain MARTELAlex TISMANAAlex TODERICIUAlexandra ŞTEFAlexandru DONAlexandru TODERICIUAlexandru-Dan TODERIAlin POPESCUAlin THEODORUAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmy GOODMANAna-Maria TĂNASAndra TEODORUAndreea PAUL (VASS)Andreea POPESCUAndreea VASSAndrei ŢĂRAndrei BĂDINAndrei MIROIUAndrei MIROIU, Radu Andrei STOICAAndrei ŢĂRANUAndrei THEODORESCUAngela BRODYAngelica LAZĂRAnthony McArthurAnton CARAGEAAnton COMĂNESCUArthur SUCIUArthur SUCIU, Radu CArtiom GORBACIOV ASR Principele Radu Barbara EHRENREICHBo EKMANBogdan CIOCĂNELBogdan George RĂDULEBogdan V. BANUCătălin BACadran PoliticCătălin ALBUCătălin BĂRBULESCUCezar DOBREClaudia CRISTESCUClaudiu LUCACIClaudiu PĂDUREANCodru VRABIEConstantin LUPUConstantin NIŢĂConstantin PREDACora MUNTEANCoralia Denisa NOVECorina DRAGOMIRESCUCornel CODIŢĂCREDDCristian BANUCristian BRĂTESCUCristian TRONCOTĂCristina NEDELCUDADan BARBUDan Horaţiu POPADan MiheţanDan THEODORUDaniel BIRODaniel BUTIDaniel CRISTEA ENACHDavid M.Diana DUMITRUDiana ILIESCUDoris WEBERDouglas HayninDr Farrukh SaleemDr Valentin IFdr. Marina HERGHELEGdr. Melania DRĂGHICIDr. V. Iftenie, dr. dr. Virgil MATEESCUDrago HEDLDragoº TÃBDragoş Alexandru BĂNDragoş DINCĂDragoş TĂBĂRANEl Hassan bin TalalEmil POPESCUEugen PopescuFernando NORIEFlorea MIUFlorin CONSTANTINIUFlorin STANG.P.Gabriel HÎNCEANGabriel SOPANDAGabriela IONITAGabriela IONIŢĂGeanina CRETUGeorge ANGLIŢOIUGeorge BAKERGeorge HAMILTONGheorghe ZBUCHEAIgor ANTONOVIoan TIMOFTEIon BULEIIonut GAIDAUIonuţ APAHIDEANUIonuţ GAIDĂUIulia Elena ŢUŢUIANUIulia VASSIulian CHIFUIulian FOTAIulian POPESCUIustina MACOVEIJ. C.Jim HightowerJonathan SCHELLJorg MULLERKalman Mizsei şi NicKrasimir PETROVLaura GAFENCULaurenţiu CONSTANTINLavinia GRIGORELuiza MURESANUManuela BĂDĂLUŢĂMarina HERGHELEGIUMarius GHILEZANMark THOMPSONMark WILBURMarshall AuerbackMichael COHENMihaela DUMITRUMihaela ENACHEMihaela VASIUMihai VINTILĂMihai-Victor STOIANMihnea GRAURMilan CulibrkMircea MALIŢAMircea THEODORESCUMiron MANEGAMiruna SCÂNTEIENina GEORGESCUOana Claudia IACOBOana Claudia IACOB, Oana IACOB, Bogdana Ovidiu SOLONARPedja OBRADOVIC şi DPhillip C. SaundersPompiliu COMŞAProf. Cornel CODITARadu ARGHIRRadu BRĂILEANURadu CUCUTĂRadu GEORGESCURadu MIHĂILEANURadu Sebastian UNGURRadu, Principe de HoRaluca ŞERBĂNESCURaluca ŞTIREANURaul MARIANRaul MARIAN şi ArthuRăzvan MUSTEARedactiaRomeo RAICURoxana IONICIRoxana MAZILUSebastian HULUBANSilviu PETRESimina RADU-BUCURENCSimona PirlacSimona SOAREStanislav SECRIERUStanislav SECRIERU, Stefan StanciugeluTheodor VULPETim JUDAHTimothy Garton ASHTom NILSONVictor MAIERViorel DOGARUViorel DOLHAViorica ANTONOVVirginia MIRCEAVirginia MIRCEA, AndVirginia MIRCEA, CriVlad ANTONESCUVladimir Tismăn
 

Parteneriatul strategic SUA-India

Victor MAIER

Administraţia George W. Bush a lăsat moştenire actualei Administraţii Obama şi lucruri pozitive. Unul dintre  ele este de departe „Acordul de cooperare nucleară civilă” dintre SUA şi India, aprobat de Congresul american toamna trecută. Pe lângă pactul nuclear, Statele Unite şi India şi-au perfecţionat o cooperare strategică mai largă. India doreşte un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, şi are nevoie de susţinerea SUA.


După tsunamiul din Asia, în 2004, SUA au iniţiat, împreu­nă cu Japonia şi Australia, o misiune comună de ajutor umanitar. În iunie 2005, au semnat un nou cadru de cooperare în domeniul apărării, care a consolidat legăturile militare bila­terale, subliniind că “Statele Unite şi India sunt de acord asupra impor­tanţei vitale a libertăţii politice şi econo­mice, a instituţiilor democratice, a statului de drept, a securităţii şi a oportunităţilor în întreaga lume. Con­du­cătorii celor două state construiesc un parteneriat strategic SUA-India, care să urmărească aceste principii şi interese.” În septembrie 2007, India a găzduit şi a participat la exerciţii navale multilaterale, alături de nave din SUA, Japonia, Australia şi Singapore.
Pentru a ne da seama cât de de­parte au ajuns relaţiile SUA-India as­tăzi, să ne amintim cât de reci au fost ele în cea mai mare parte a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea. Cel dintâi prim-ministru al Indiei inde­pen­dente, Jawaharlal Nehru, în funcţie între 1947 şi 1964, era socialist decla­rat şi susţinător al Mişcării de Nea­li­niere. Întreaga perioadă a Războiului Re­ce, Statele Unite au înclinat subs­tanţial către Pakistan, în timp ce India a înclinat într-o oarecare măsură către Uniunea Sovietică. Abia la sfârşitul anilor 1990, Statele Unite s-au îndrep­tat spre o politică de echidistanţă între India şi Pakistan.
În prezent, parteneriatul SUA-India pare să aibă foarte mult sens din punct de vedere strategic: ambele ţări sunt demo­craţii vorbitoare de limbă engle­ză; ambele sunt preocupate de ascen­siunea Chinei; ambele luptă împotriva terorismului islamic; şi ambele sunt interesate să promoveze cooperarea eco­nomică bilaterală. India doreşte un loc permanent în Consiliul de Securi­tate al ONU, şi are nevoie de susţinerea SUA. Legăturile economice dintre cele două ţări sunt în prezent foarte puter­nice încât stabilizează relaţia generală.
Oficialii americani sunt preocupaţi de relaţiile relativ calde ale Indiei cu Iranul, dar problema Iranului nu se va do­vedi o piedică importantă pentru cola­borarea SUA-India. În fond, India are relaţii foarte bune cu Israelul. Cât despre Pakistan, a fost dintotdeauna punctul sensibil în relaţiile dintre SUA şi India. Acum, războiul din Afganistan complică şi mai mult lucrurile. În urma aten­tatelor teroriste recente din Mum­bai, India şi Statele Unite se vor apro­pia şi mai mult dacă americanii îşi vor folosi influenţa asupra Pakistanului pentru a face presiuni ca Islamabadul să-şi reformeze armata, să „cureţe” ser­viciile de informaţii şi să elimine gru­pările militante. În ciuda zăngănitu­lui de săbii, New Delhi se va concentra în continuare pe ambiţiile sale inter­na­ţionale şi va acţiona cu prudenţă.
Înaintea alegerilor naţionale pro­gra­mate pentru luna mai, gigantul sud-asiatic se confruntă cu probleme eco­no­mice grave. Declinul mondial a afec­tat dur India, întrerupând seria de creş­teri economice de 9 la sută pe an. Economistul Sadiq Ahmed de la Banca Mon­dială estimează că PIB-ul Indiei va scădea sub 7 la sută în anul fiscal 2008-2009 şi sub 6 la sută în anul fiscal 2009-2010. “Se aşteaptă pier­deri masive de locuri de muncă din cau­za declinului global“, declara re­cent pentru Bloomberg News pur­tă­to­rul de cuvânt al ministerului comerţului indian, Rajiv Jain. Între timp, industria financiară indiană a fost zguduită de scan­dalul unei fraude masive în interi­orul gigantului de outsourcing Satyam.
Chiar dacă sunt dureroase, pro­ble­mele economice ale Indiei nu trebuie exagerate. Guvernul indian a luat mă­su­ri pentru contracararea crizei. Înfla­ţia e în scădere, dobânzile au revenit la nive­luri normale, iar situaţia lichidi­tă­ţilor interne s-a stabilizat, India bene­ficiind de dobânzi mari la economii.

Economia se dezvoltă vertiginos

Suspectată de socialism pentru mult timp, India a cochetat cu libe­ra­lizarea economică în anii 1980, sub con­ducerea lui Rajiv Gandhi, prim-ministru între 1984 şi 1989 (şi asa­sinat în 1991). Dar procesul de refor­mă nu a început decât în 1991, când In­dia s-a confruntat cu o criză econo­mică. Aşa cum scria Robyn Meredith de la revista Forbes în cartea ei din 2007, „Elefantul şi Dragonul”, aproape 110 milioane de indieni „fuseseră azvârliţi în sărăcie numai în cei doi ani anteriori“, iar „330 de milioane, adică doi din cinci indieni, trăiau sub pragul sărăciei.” Inflaţia urcase la 17 la sută, iar ţara „era complet falită.”
Ca răspuns, ministrul indian de finanţe, Manmohan Singh, a adoptat un program îndrăzneţ de liberalizare, privatizare şi reduceri de ta­xe. Singh a devalorizat rupia, a înlăturat obsta­co­lele din calea investiţiilor străine şi a impulsionat comerţul. Au fost de ase­me­nea făcuţi primii paşi pentru des­chiderea pieţei telecomunicaţiilor şi a aviaţiei civile interne către investi­ţiile private. Aceste măsuri au avut ca rezul­tat creşterea economică de 7,1 la sută în 1993-1994 şi 1996-1997, media pe termen lung fiind de 6 la sută.
Procesul de reformă a stagnat la sfârşitul anilor 1990, dar a recâştigat teren în cel de-al treilea mandat al prim-ministrului Atal Bihari Vajpayee, care a început în 1999. Guvernul Vajpayee a luat măsuri sistematice pentru a deschide economia pentru competiţia internă şi externă şi pentru a construi infrastructura ţării.  
Fondul pentru Populaţii al ONU estimează că India va depăşi China din punct de vedere demografic până în 2050. O populaţie în creştere nu ga­ran­tează că India îşi va valorifica po­tenţialul. Autorităţile vor trebui să cre­eze milioane de noi locuri de muncă şi să se asigure că angajaţii vor putea fa­ce faţă locurilor de muncă respec­tive. Pentru a-şi atinge potenţialul la nivelul anului 2050 India are în vedere câteva măsuri esenţiale: consolidarea siste­mu­lui de învăţământ, limitarea inflaţiei, liberalizarea pieţelor financiare, stimu­la­rea comerţului cu vecinii şi îmbună­tă­ţirea infrastructurii.
În ciuda dificultăţilor actuale, India îşi dezvoltă potenţialul. Clasa sa de mijloc este încă mult mai mică decât cea a Chinei, dar va creşte spectaculos în următoarele câteva decenii. Un stu­diu McKinsey Global Institute din mai 2007 estima că între 2005 şi 2025, venitul mediu net pe familie aproape se va tripla în India, clasa de mijloc in­diană va creşte de la aproape 50 de milioane de persoane la în jur de 583 de milioane, iar piaţa de consum a aces­tei ţări va urca de pe locul al dois­pre­zecelea în lume pe locul al cincilea.
Goldman Sachs estimează că până în 2050 economia Indiei ar putea să o depăşească pe cea a SUA. India va deveni, de fapt, echivalentul altor SUA. Progresul pe termen lung al Indiei este ameţitor. Studiul McKinsey din 2007 subliniază că, “de fapt, în India sunt cu 431 de milioane mai puţini săraci astăzi decât ar fi fost dacă rata sărăciei ar fi rămas aceeaşi ca în 1985. Este neîndoielnic că reformele economice din India şi creşterea economică şi mai mare pe care au generat-o au format cel mai reuşit program antisărăcie din istoria acestei ţări.

Infrastructura şi educaţia

Principalele puncte slabe ale Indiei sunt educaţia şi infrastructura. Emmott notează în cartea sa din 2008 intitu­lată „Rivalii” că “tineretul numeros al ţă­rii nu va beneficia de avantajele eco­nomice decât dacă este educat la stan­dardele cerute de companiile de pro­duc­ţie şi servicii.” Sistemul de învăţă­mânt actual din India „este mult sub nivelul cerut, iar îmbunătăţirea sa va fi costisitoare.” Să ne uităm doar la cifre: “Doar 28 la sută din şcolile din India aveau electricitate în 2005; doar ju­mă­tate aveau mai mult de doi profesori sau două clase.” India are o rată a alfa­betizării semnificativ mai mică decât ţări ca Vietnamul, China şi Malaysia, no­tează Emmott. Cât despre problema infrastructurii, aceasta rămâne o pie­di­că uriaşă pentru dezvoltarea econo­mi­ei indiene.
Deşi India a evoluat mult de la criza din 1991, sectorul său de afaceri a rămas grav afectat. Cel mai recent ra­port al Băncii Mondiale privind „uşu­rin­ţa desfăşurării afacerilor” în întreaga lu­me plasează India pe locul 122 din 181 de economii. În comparaţie, China este pe locul 83. Între timp, ultimul In­dice al Libertăţii Economice, realizat de Heritage Foundation şi Wall Street Jour­nal, pla­sează India pe locul 123 din 179 de economii, puţin mai bine decât Rwanda.
Reformele indiene, îngreunate mai ales de politica locală, par să sară înainte, apoi să se oprească brusc, pentru a se repezi din nou înainte. Pe lângă politica locală, reformele Indiei au mai fost îngreunate şi de tensiunile sociale persistente, de conflictele etnice şi ameninţările de securitate din interior. Progresele strălucitoarei Noi Indii maschează probleme persistente, cum sunt rata ridicată a mortalităţii infantile, violenţa împotriva femeilor, discriminarea de castă şi conflictele religioase.

Mumbai 2008

Masacrul din Mumbai din 2008 ne-a amintit în mod cutremurător că India este de mult victima terorismului islamic. (În decembrie 2001, jihadiştii au atacat clădirea Parlamentului indian.) De asemenea, de câteva decenii încoace ţara se luptă cu rebelii maoişti cunoscuţi sub numele de „naxaliţi.” Apoi, există disputa prelungită pentru Kashmir şi nenumărate alte mici motive de harţă cu vecinul înarmat nuclear, Pakistanul. Tensiunile cu Islamabadul s-au adâncit în urma atentatelor din Mumbai. Barack Obama va moşteni o situaţie periculoasă în Pakistan, dar în acelaşi timp un parteneriat SUA-India mai puternic ca oricând. În deceniile ce vor urma, în care centrul puterii globale continuă să migreze spre Asia, importanţa acestui parteneriat nu poate decât să crească. Apropierea de India s-ar putea dovedi o parte semnificativă a moştenirii lăsate de preşedintele Bush. (V.M.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 63

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Linkuri

• Proceduri, instructiuni, fise de post
• Virginia MIRCEA
• Gabriela Ioniţă
• Andreea VASS

Semnal editorial

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodeşte ca fiinţă, ca neam, dar şi cu FRUMU­SEŢEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi şi gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de laşităţi, inerţii, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibraţia ver­su­rilor, directeţea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niştea cea bună”, cum ar spune Sfin­ţii Părinţi. Citeşti în revolta şi durerea poetei un mănunchi admirabil de calităţi: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalităţii şi, mai ales, o inimă creştină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până şi-n visele lui, dar şi pentru copilul din Gaza, cu sufletul şi trupul chircite sub şenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viaţa lui, ale unui „război-viaţă”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâşiat. Şi toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esenţa lacrimii creştine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Login: