Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cultura învârtelii pe înțelesul tuturor

Andreea VASS

Motto: „Don't hide the truth. Just filter it.”

Fiecare cu talentul său, spune Nick Naylor, eroul negativ dar seducător din cinicul Thank you for smoking (Jason Reitman, 2005). Michael Jordan joacă baschet. Charles Manson ucide. Politicienii vorbesc. Adică negociază.



Aparent, nu e nimic rău în asta. Dimpotrivă, așa ar și trebui să stea lucrurile într-o lume așezată. Din păcate însă, noi nu trăim nici pe departe într-o asemenea lume. Plasați fatidic la porțile unui Orient inevitabil fantasmagoric, plătim tribut poziționării noastre strategice. Pe scurt, funcționăm mândru, dar anapoda. Cuvintele ne sunt bombastice, dar lipsite de consistență. Nelimitatul e cumplit de limitat. Melanjul, uninominal pur-sânge.
Să luăm un exemplu simplu. Pentru francezi în general și pentru parizieni în special, verbul definitoriu este „a rezista”. Împotrivirea, argumentează convingător Sergio Benvenuto, le-a fost dintotdeauna dragă fraților noștri de gintă latină. Deși înrudiți, noi preferăm totuși un tranzitiv. Îl știm cu toții și îl declinăm perfect de la vâste fragede. „Eu mă descurc, tu te descurci, el (ea) se descurcă”...
Diferența e, să recunoaștem, extrem de semnificativă. Nu-i deloc tot una să reziști și să te descurci. Să te împotrivești și să te învârtești. Dar nu-i nimic. Se rezolvă. Vorbim. Adică negociem.
Doar n-o să ne înpotmolim în niște principii; suntem realiști. În plus, cine n-ar face la fel? Compromisul e perfect legitim. Important e să nu te compromiți. Și chiar dacă o faci, nu-i bai. Românii nu au nici un fel de memorie. Au dovedit-o în repetate rânduri.
E drept, mai sunt unii care țin la consecveță. Vor să câștige, firește, dar nu oricum și cu oricine. Lucrează la programe de guvernare. Vorbesc, pe bune, de responsabilitate. Ce fraieri! Ei nu înțeleg că treaba e serioasă? Sunt bani buni în joc și multă putere. Cum să nu te agăți cu dinții de scaun? Ce glumă! Strică piața. Și care responsabilitate? „Victoria” contează. Apoi o dăm noi din cuvinte, că de aia le avem.
Ceva e totuși trist în toate astea (în afară de președintele Băsescu, desigur). Și anume faptul că am ajuns să nu mai avem repere. Într-o țară în care demisia de onoare lipsește cu desăvârșire, profesionalismul e pentru naivi, iar corectitudinea pentru proști, comportamentele decente, cu adevărat normale, au ajuns să fie taxate drept nebunie. La români, înțeleptul devine un simplu nebun.
Vă mulțumim că votați.
Când vezi că ești legat de mâini și de picioare, când vezi că ți se rezervă un rol strict conjunctural și decorativ, când vezi că ești pus practic în imposibilitatea de a aplica un program de guvernare pe care ți l-ai asumat de ceva vreme, în fine, când realizezi că lucrurile stau mult mai rău decât ți-ai fi închipuit în momentul în care ai acceptat nominalizarea – și asta într-un moment de criză acută la nivel mondial – mi se pare pe undeva firesc să-ți strângi jucăriile și să te retragi. În sensul ăsta am vorbit de responsabilitate și de normalitate.
Realizez faptul că poziția mea poate fi percepută ca subiectivă. Așa și este, dar mi-am asumat-o. Nu-mi propun nici să-l explic pe dl Stolojan – el e singurul în măsură s-o facă –, și nici să-l sanctific. Îmi lipsesc competențele de hagiograf. Mă văd nevoită totuși să subliniez aspectul neglijat dar fundamental al „afacerii”:
Modul în care ne selectăm reprezentanții este profund deficitar. Sistemul politic e în metastază. Electoratul, din ce în ce mai dezamăgit, alege să nu se implice. Or, e acesta un indicator al necesității găsirii unei alternative viabile. În regim de maximă urgență.
Un sistem uninominal majoritar, în două tururi - ca la primării, așa cum cer de pildă Cătălin Avramescu și mulți alții, respectiv alegerea primului-ministru prin vot direct sunt cel puțin două dintre imperativele momentului. Dacă nu punem problema așa, și ne limităm la acuzații personalizate - oricât de justificate ar fi unele dintre ele - ne vom regăsi în 2012 cu exact aceleași probleme servite la cină.
Publicat în : Ultimul cuvânt  de la numărul 62

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: