Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Orientul Mijlociu, între semne de întrebare și așteptări

Roxana IONICI

Israelul la sfârșitul anului laic 2008, un an cu multe frământări și tensiuni pe scena politică internă.


 Ehud Olmert – începutul sfârșitului
    
Corupția, subiect aflat la primul punct pe agendele tuturor dezbaterilor din Israel, a generat multe tensiuni, schimbări de poziții și chiar de strategii. Un sondaj recent arată ca aproape trei sferturi din populația Israelului (75%) apreciază că nivelul corupției este foarte ridicat în țara lor. Israelienii consideră că printre cele mai corupte instituții sunt cele ale administrației publice, Knessetul (parlamentul israelian unicameral), consiliile municipale, mass-media, poliția și centrala sindicală Histradrut. În opinia a 73% dintre persoanele chestionate, fenomenul corupției în cadrul actualului guvern este mai grav decât în trecut.  
În centrul atenției s-a aflat  premierul Ehud Olmert. Criza politică de la Ierusalim sau agonia guvernamentală – cum au numit-o unii analiști – a început încă de anul trecut, imediat după publicarea mult-așteptatului raport al Comisiei Winograd, comisie numită de însuși premierul Ehud Olmert, ca să analizeze eșecurile celui de-al doilea razboi din Liban din vara lui 2006. Concluziile judecătorului Winograd au sunat ca un verdict: Olmert era considerat principalul vinovat. Încă de atunci, opinia publică, profund dezamăgită de modul în care a gestionat acest conflict, i-a cerut să demisioneze. La fel a reacționat și clasa politică; atât stânga, cât și dreapta i-au cerut să parăsească imediat șefia guvernului. El nu a cedat și a încercat să diminueze importanța acestor demonstrații de forță, cu toate că se afla deja în centrul unui scandal de corupție. Pentru premierul Olmert începea însă, în scurt timp, numărătoarea inversă. O nouă lovitură de imagine agravează situația: procurorul general al Israelului, Menahem Mazuz, a ordonat începerea unei anchete penale împotriva premierului Ehud Olmert, pentru un scandal de corupție în domeniul imobiliar. Controlorul statului, care monitorizează activitatea guvernului, investigase deja acuzațiile conform cărora Ehud Olmert ar fi cumpărat o casă la un preț mult subevaluat față de valoarea de piață a imobilului, generând suspiciunea de fraudă și luare de mită. Premierul israelian și-a declarat nevinovăția, insistând că prețul casei cumpărate de el a fost unul corect. El a promis deplina sa cooperare cu echipa de investigație și a promis că va demisiona dacă va fi găsit vinovat. În îndelungata sa carieră politică, Ehud Olmert a fost acuzat de multe ori de acte de corupție, însă nu a fost niciodată inculpat. La începutul lui septembrie 2008, poliția israeliană recomandă inculparea sa. Motivul: „corupție” și  “abuz de încredere “ în două dintre cele șase dosare întocmite pe numele premierului Olmert. Concret, poliția îl acuza pe acesta că a primit sume importante de bani de la un om de afaceri evreu american, Morris Talansky, pe vremea când era primar al Ierusalimului – între 1993 și 2003 – apoi în perioada în care era ministru al industriei și comerțului până în 2006; este bănuit și de fraudă într-o afacere de dublă facturare de bilete de avion. Ehud Olmert, a cărui reputație a fost grav afectată de aceste acuzații, a anunțat în acel moment că își va prezenta demisia după alegerea, pe 17 septembrie 2008, a succesorului său în fruntea Kadimei, partidul centrist aflat la putere. Așa s-a și întamplat: pe 21 septembrie, Olmert și-a prezentat demisia în fața președintelui Shimon Peres.
    
Tzipi Livni și lupta pentru succesiune   
    
Ministrul israelian de externe, Tzipi Livni, a fost aleasă la conducerea partidului Kadima, înlocuindu-l astfel pe Ehud Olmert. Livni a obținut 43,1% din voturile exprimate, față de 42%, cât a obținut adversarul său, ministrul Transporturilor, Shaul Mofaz. Această victorie nu i-a asigurat numirea automată în funcția de premier. În aceste condiții, președintele țării, Shimon Peres, a desemnat-o să formeze o echipă guvernamentală. Eșecul acestei acțiuni a dus la decizia organizării de alegeri anticipate, pe 10 februarie 2009. Cu toate acestea, Tzipi Livni este privită drept cel mai probabil succesor la conducerea guvernului. Considerată cea mai puternică femeie din Israel, după fostul premier Golda Meir, Livni, în vârstă de 49 de ani, a fost printre primii care i-au cerut lui Olmert să demisioneze după raportul foarte critic privind războiul din Liban. Fiica unui celebru combatant sionist, Livni a lucrat multă vreme în serviciile secrete israeliene. La fel ca Ehud Olmert și fostul premier Ariel Sharon, Tzipi Livni a părăsit partidul de dreapta Likud în 2005, ca să se alăture formațiunii nou-înființate atunci – Kadima.
La anticipatele din februarie este foarte posibil să îi aibă drept contracandidați pe liderul Partidului Muncii, Ehud Barak, și pe șeful Partidului Likud, Benjamin Netanyahu. Analiștii prevăd o luptă dură pentru fotoliul de prim ministru.
    
Situația politică din Israel a complicat negocierile de pace cu palestinienii
    
Secretarul de stat american, Condoleezza Rice, spune că situația politică din Israel trebuie acuzată dacă nu va fi un acord de pace în Orientul Mijlociu până la sfârșitul anului, contrar obiectivelor administrației Bush. Oficialul american a făcut aceste afirmații în timp ce Ehud Olmert, prim-ministrul israelian de tranziție, s-a aflat pentru trei zile la Washington, mai ales ca să-și ia ramas-bun de la prietenul și aliatul său George W. Bush. Olmert a fost primit în Biroul Oval pentru ultima oară de către Bush, unde, aproape o oră, au discutat cu ușile închise și astfel au încheiat un capitol care va intra curând în istorie. Planul de pace comun, relansat în noiembrie 2007, la conferința de la Annapolis, nu a fost dus la bun sfârșit, nici nu a înregistrat rezultate spectaculoase; va intra doar în istorie, poate sub titlul „Un proces de pace dificil, relansat după șase ani de așteptări”. Multe întrebări rămân însă fără răspuns.
    
Ce șanse va avea procesul de pace în timpul mandatului Barack Obama?
    
Există o șansă bună de a obține un acord de pace în Orientul Mijlociu după instalarea la putere a președintelui ales Barack Obama, afirma recent președintele israelian Shimon Peres, într-un interviu difuzat recent de BBC. „Am încredere că suntem în aceeași tabără. Nu văd nici o contradicție”, spunea Peres la începutul unei vizite oficiale la Londra.
În Teritoriile Palestiniene populația are o altă părere: alegerea democratului Barack Obama la președinția Statelor Unite nu va avea impact asupra șanselor de soluționare a conflictului cu Israelul. Un sondaj de opinie dat publicității la începutul lui decembrie relevă faptul că pentru 57,5 % dintre palestinieni, alegerea lui Obama nu va constitui nici o diferență față de administrația actuală, în ceea ce privește negocierile de pace israeliano-palestiniene. Majoritatea covârșitoare a palestinienilor, 75,7 %, nu este deloc mulțumită de rolul americanilor în procesul de pace din Orientul Mijlociu, în care Washingtonul este pricipalul mediator. Rămâne însă de văzut când vor ajunge din nou cele două părți la masa tratativelor și dacă vor apărea rezultate concrete.

Israelul și criza financiară mondială
    
La scurt timp după ce ministrul de Finanțe Roni Bar-On a prezentat un plan de relansare a economiei țării, afectată de criza financiară internațională, marii rabini ai Israelului i-au chemat pe credincioși să participe la o rugăciune menită să ajute la rezolvarea acestei crize. Un responsabil al Marelui Rabinat, sub rezerva anonimatului, susține că această situație critică a provocat o scădere drastică a donațiilor oferite de oameni de afaceri evrei instituțiilor de învățământ și religioase, care riscă să fie închise din cauza lipsei finanțării. Astfel, cei doi mari rabini ai Israelului, Yona Mezger (așkenaz) și Shlomo Amar (sefard), au precizat, într-un comunicat, că actuala criză financiară a dus la închiderea unor întreprinderi și escaladarea șomajului, „astfel încât numeroși capi de familie nu-și mai pot întreține familiile. De aceea îi chemăm pe toți să participle la o rugăciune.“  
În încercarea de a evita recesiunea, Banca Israelului a anun?at, pentru a doua oară în decurs de 15 zile, reducerea cu o jumătate de punct a dobânzii sale de referință, care a ajuns la 2,5 procente, cel mai scăzut nivel din istoria țării. Banca Centrală a Israelului estimează pentru anul viitor o creștere a Produsului Intern Brut cu doar 1,5%, comparativ cu 4,3%, în 2008.
Deocamdată, efectele rugăciunilor nu sunt vizibile; dar poate mai târziu vor apărea...
Publicat în : Politica externa  de la numărul 62

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: