Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece

Cristian BANU

În 2007, imediat după anunțul intempestiv al unificării PD cu puciștii liberali, Mircea Cărtărescu scria:
Vă amintiți cum, și mai devreme, un personaj al lui Caragiale, nemulțumit de democrația din vremea sa, cerea „o tiranie ca-n Rusia“? Mă-ntreb dacă nu cumva, prin crearea unui mare partid în subordinea președintelui și prin tendințele acestuia de apelare directă la popor, se creează premisele unei guvernări autoritare în timpul celui de-al doilea mandat (prezumtiv) al președintelui Băsescu.


Uniunea PSD-PD este cea de-a treia încercare a lui Traian Băsescu de creare a unei mișcări care să-i susțină cel de-al doilea mandat prezidențial. Prima a fost spargerea PNL și crearea “marelui partid de dreapta”. A urmat apoi, în urma constatării impotenței politice a noului vehicul, tentativa de agregare a unei platforme civice, transpartinice, din nou soldată cu un eșec. Aceasta este, deci, cea de-a treia tentativă, pe care unii o numesc “refacerea FSN” dar în realitate este vorba de o coagulare a “baronilor locali”.
Alianța PSD-PD nu are nimic de a face cu fostul FSN. Acolo exista un liant ideologic - socialismul cu față umană - și unul emoțional - dragostea sinceră față de Ion Iliescu. Aici, nu există decât unul singur: dragostea pentru putere, ceea ce îl face pe de-o parte mai puternic pe moment, dar și mult mai instabil.
Da, din punct de vedere al viziunii despre lume și viață, PD și PSD au mai multe în comun, printre care aș aminti un stat cât mai puternic, o dorință reală de descentralizare extremă pentru întărirea feudală a baronilor locali, o imagine proastă despre mediul de afaceri văzut ca o vacă de muls prin taxe, impozite și birocratizare, lipsa oricărei preocupări față de dreptul la proprietate. Sunt elemente comune care pot constitui bazele unui proiect politic comun, de tip conservator. Astfel, tradiționala împărțire stânga-dreapta migrează către una de tip conservatori/liberali.
Noua platformă are toate șansele ca, pe termen mediu să se coaguleze într-un singur partid - partidul “baronilor locali” -, mai ales că sferele de influență sunt relativ bine împărțite astfel încât să nu se calce pe picioare iar descentralizarea le va crește puterea. Votul uninominal a favorizat împărțirea colegiilor astfel încât să existe loc pentru toată lumea, partidele ferindu-se să-și deranjeze competitorii.
În momentul acesta, practic nici nu mai contează cine pe cine “înghite”, PSD pe PD sau PD pe PSD. Baronii locali au acceptat suzeranitatea lui Traian Băsescu în schimbul împărțirii rezonabile a cașcavalului. Pentru baronii PD, modelul PSD este unul foarte interesant și în mod cert de aici vor începe problemele pentru Traian Băsescu. Mai devreme sau mai târziu și ei vor prefera un președinte “diplomat”, unuia care le dictează și de câte ori să se ducă la toaletă. Pentru PD, maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece. S-a dovedit iată că abordarea conflictuală duce la eșuări în penibil.
De aceea, mutarea președintelui este atât ilogică, cât și fundamental eronată și se ridică, plauzibil, întrebarea dacă nu cumva alianța i-a fost impusă. Practic, el acceptă puterea baronilor locali și se pune la dispoziția lor. Tehnic vorbind, nominalizarea lui Stolojan poate fi interpretată și ca o măsură de precauție, o încercare de păstrare a controlului asupra guvernului, Stolojan fiind o persoană fără prea mare autoritate în PD, cu atât mai puțin asupra PSD.
Numai că acest control este valabil atâta timp cât Traian Băsescu este la Cotroceni, or, în momentul de față, Traian Băsescu nu are nici o asigurare că va mai fi reales sau că cineva îl va mai ajuta în campanie. Ideea “votați-mă, ca să-i țin în frâu” pare seducătoare, mai ales dacă pulimea va fi servită cu capetele unor “moțoci” - Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Paul Păcuraru, Remeș - semn că “justiția funcționează și anticorupția nu a murit”, însă este destul de dificil de estimat dacă “vasalii” vor avea vreun interes să mai sprijine pe mai departe un  președinte instabil, puternic și greu de controlat.
Ideea că cele două partide se urăsc este, desigur, o prostie. Asta nu înseamnă că noua alianță nu naște nemulțumiri puternice în cele două partide. În momentul acesta, nemulțumiții par lipsiți de orice șansă, cei din PSD fiind grupați în jurul lui Iliescu și nu au prea multe alternative, dat fiind vârsta înaintată a “bunicuței”, iar cei din PD neavând încă un element coagulant. Profit de ocazie pentru a aminti că sunt printre puținii care susțin de multă vreme că Ion Iliescu nu mai are nici o influență reală în PSD (la fel ca și Patriciu în PNL), “influențele” lor fiind mai degrabă folclor decât realitate, situația actuală dovedind-o din plin.
După configurarea guvernului și stabilirea sferelor de influență, vom asista treptat la o întărire a baronilor locali (întâi cei din PSD). Nu sunt încă foarte convins că Mircea Geoană va fi dat la o parte din fruntea partidului, deoarece el le servește mult mai bine interesele, fiind un lider slab, în vreme ce o personalitate puternică precum Mitrea le poate crea probleme dacă va decide să aibă o altă agendă. De asemenea, nu este exclus ca acesta din urmă să devină candidatul PSD la alegerile prezidențiale, cu șanse destul de bune împotriva lui Băsescu. Cu un Crin Antonescu candidând din partea PNL, fără rival la electoratul de dreapta, șansele ca actualul președinte să mai intre în turul doi sunt minime.
După ieșirea lui Băsescu din scenă va avea loc concentrarea  “baronilor locali” și construirea adevăratului Partid Conservator (social-democrat-liberal-creștin-democrat), iar în jurul lui Ion Iliescu se va coagula o facțiune socialistă (atât din PSD, cât și din PD) care își va găsi un lider dintre cei nemulțumiți de actuala situație sau “independentul” Sorin Oprescu cu șanse de a deveni partidul “balama”.
Nu cred că PNL va pierde prea mult, întrucât eventualii dezertori nu ar avea unde să se ducă, nimeni nefiind interesat să-i primească atâta vreme cât noua construcție deține 70%, după cum se vede și din tentativele de eliminare a maghiarilor de la guvernare. În plus, liberalii vor prelua o parte din electoratul PD. Nu-mi este clar dacă va rămâne Călin Popescu Tăriceanu președinte sau nu și practic nici nu contează.
Impunerea lui Theodor Stolojan a fost practic ultimul gest de autoritate a lui Traian Băsescu, un gest pe de-o parte de imagine (deja Realitatea TV a dat-o în telenovelă combinând momentul lacrimilor din 2004 cu nominalizarea de azi), dorindu-se inducerea ideii că președintele își ține cuvântul, pe de altă parte un gest politic având ca scop ridicarea mizei în discuțiile cu PSD-ul care tocmai anunțase că vrea împărțirea mandatului în două, dimpreună cu atacurile directe la Adrian Năstase, Dan Voiculescu și, azi, Miron Mitrea, (bănuiesc că nu-și închipuie cineva că vrednicia DNA din zilele acestea e întâmplătoare) și arată care vor fi armele lui Traian Băsescu pentru menținerea autorității sale. Mă îndoiesc însă că, pe măsură ce alegerile prezidențiale se vor apropia, DNA va mai răspunde atât de prompt la (anumite) comenzi iar în acel moment lui Traian Băsescu să i se prezinte nota de plată pentru “consumație”.
În momentul de față, adversarii săi sunt pe cale să devină mult mai puternici în vreme ce poziția sa se șubrezește pe zi ce trece, fără ca președintele să poată face ceva. Pe de-o parte, acceptarea guvernului PD-PSD îi rupe o parte din electoratul său (și al democraților), pe de altă parte, prin instalarea PD-ului la putere aceștia ajung cu sacii în căruță (cum Stolojan va fi un premier slab, democrații vor trebui să se descurce oricum pe cont propriu). Sunt convins că Traian Băsescu își păstrează unele atu-uri pentru convingerea celor două partide, rămâne de văzut dacă ele își vor dovedi eficiența, ceea ce eu mă îndoiesc.
În momentul de față, deși avem o coaliție guvernamentală de 70%, și un președinte-jucător, o „tiranie ca-n Rusia” este departe. Coaliția de guvernare este încă prea slabă și nearticulată, iar președintele-jucător și-a dezamăgit o bună parte din electorat și pe măsură ce i se apropie finalul de mandat poziția sa devine din ce în ce mai fragilă.
Publicat în : Politica interna  de la numărul 62

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: