Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Nevoia unui Sistem de Management Planetar

Bo EKMAN

Dubla lovitură a două crize globale – recesiunea și încălzirea globală – a apărut după ce prea mulți dintre cetățenii lumii au ales un mod de viață pe care planeta pur și simplu nu-l poate susține. Fundația Tällberg condusă de Bo Ekman face recomandări pentru o guvernare globală care să încurajeze stiluri de viață sustenabilă, astfel încât să asigure supraviețuirea planetei. O guvernare pe bucățele, regională sau națională, nu poate decât să încurajeze exploatarea bunurilor comune, ca oceanele și aerul. Conferința ONU privind încălzirea globală va avea loc la Copenhaga la sfârșitul lui 2009.



Criza economică, un domeniu asupra căruia oamenii au suficient control, nu ar trebui să beneficieze de mai multă atenție decât criza încălzirii globale. Criza economică globală nu este un motiv ca măsurile împotriva încălzirii globale să fie amânate. Statele trebuie să încerce să ajungă la un acord global, negociat la Conferința ONU privind încălzirea globală, ce va avea loc în noiembrie 2009 în Copenhaga, și trebuie să vadă cum poate omenirea să-și adapteze sistemele de guvernare la țelul sustenabilității și al sprijinirii întregii diversități a vieții.
Cele două sisteme – natura și economia – sunt într-o căutare neîncetată a echilibrelor, a supraviețuirii. A împinge sistemele de creare a valorilor dincolo de propria capacitate de a se susține și corecta este dezastruos, așa cum o demonstrează actuala criză financiară. A împinge sistemele naturale dincolo de interdependențele lor fin reglate și echilibrate este încă și mai nesăbuit și mai periculos, pentru că, spre deosebire de sistemul financiar, guvernul nu poate controla sau dicta comportamentul naturii. Între timp, eliberarea de bioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră în atmosferă încălzește planeta și distruge sistemele naturale, care sunt deja supuse presiunii unei populații în creștere – în curând 7 miliarde, 9 miliarde în timpul vieții copiilor noștri.
Sistemul de guvernare se concentrează pe interesele regionale și naționale, și nu pe interesele întregului. Percepem fragmentele cărora le aparținem – un popor, o corporație, un partid sau o mișcare – ca pe niște “adăposturi.” Este un tabu ca oricare membru al unui astfel de fragment să vorbească, să acționeze sau să gândească în numele interesului întregului. Liderii recunosc că întregul este important, dar continuă să-și impună prioritățile.
Nicăieri nu este mai vizibil acest lucru decât în politicile privind încălzirea globală și administrarea elementelor în comun. Pământul însuși este supus unei exploatări fără pauză, violente, în creștere. Însă nimeni nu reprezintă elementele de care răspundem în comun. Interesul întregului trece neobservat, în ciuda cadrului legislativ și a mijloacelor de aplicare strictă a acestuia.
Este nevoie de soluții sistemice la probleme sistemice, este nevoie de un contract global bazat pe principiile guvernării hard, pe disciplina implementării. Sistemul actual de guvernare se bazează pe principiul independenței, și nu pe interdependența care reprezintă realitatea economică, politică și de mediu a zilelor noastre. Sistemul de guvernare folosit în prezent este suprarealist. Nici o națiune sau companie nu este dispusă să-și cedeze un centimetru din competitivitatea relativă pe termen scurt.
Dacă se vor menține actualele sisteme de guvernare, vor fi inevitabile războaiele pentru resurse. Acordul de la Copenhaga ar trebui să aibă viziunea și curajul de a indica ce conflicte vor fi generate de alocarea neadecvată a resurselor naturale între granițele naționale. Constituțiile naționale ar trebui să includă angajamente ferme de dezvoltare ca părți integrate și interdependente ale sistemelor mai largi de creare a valorilor naturale și economice.
Problema este că aplicarea actuală a conceptelor de suveranitate și naționalitate este depășită. Ar trebui definite constituțional condițiile planetare ale activității economice umane. Trebuie  făcute eforturi pentru ca toate popoarele să adopte un preambul comun la propriile constituții, prin care să fie declarate părți inseparabile ale sistemelor mai largi natural, economic și de securitate. Cetățenii tuturor statelor ar trebui să se pregătească pentru o identitate mai cuprinzătoare, un “noi” mai cuprinzător.
Există deja fragmente ale unui Sistem de Management Planetar – ONU și Consiliul de Securitate, Fondul Monetar Internațional și o Convenție Basel, Uniunea Europeană și zeci de convenții și acorduri internaționale asupra unor standarde globale. Există instituții de supraveghere a unor sisteme cruciale ca telefonia, serviciile poștale, transportul aerian și siguranța nucleară, precum și mecanisme informale ca G8, un număr tot mai mare de ONG-uri și mișcări globale care indică emergența unei noi conștiințe de sine ca parte a unui sistem mai larg, a unui întreg global.
Dar fără promovarea viguroasă a intereselor întregului, lăcomia națională și egoismul domnesc și ne conduc inevitabil spre război, ca mod de a ne asigura o porție din natură “pentru noi.” Un Sistem de Management Planetar este necesar, atât pentru a asigura sănătatea sistemului natural, cât și pentru a permite o alocare decentă a resurselor sale.
Aceasta ar contribui la legitimarea acordurilor și a politicilor care necesită participarea tuturor, în spiritul bunăstrării tuturor oamenilor din lume, al echității și al corectitudinii administrării mediului.
Comisia Interguvernamentală privind Încălzirea Globală și Protocolul de la Kyoto au fost în sine inovații în materie de guvernare. Dar protocolul trebuie privit mai degrabă ca un fiasco decât ca un eșec. În loc să reducă emisiile globale la nivelul din 1990, acestea au crescut cu 35 la sută de la semnarea acordului.
Nu am mari speranțe că vom ajunge la un acord ferm pentru viitor la Copenhaga. Am și mai puține speranțe că va fi implementat perfect, cu excepția cazului în care acordul va include următoarele considerații:
• o înțelegere de ansamblu a naturii și a complexității problemelor cu care ne confruntăm,
• o definiție cantitativă a granițelor planetare,
• un set de imperative morale,
• angajamente obligatorii și o definiție și o estimare a forței necesare pentru implementarea articolelor acordului.
Comportamentele naționale trebuie să se supună unor legi, principii și mecanisme de implementare comune. Negocierile de la Copenhaga reprezintă un efort de reconciliere a pozițiilor conflictuale între națiuni, regiuni, interese de afaceri, între bogați și săraci, între Nord și Sud.
Pentru a ajunge la un acord de asemenea dimensiune, lumea ar trebui să depășească principiile de guvernare stipulate în Tratatul de Pace de la Westphalia în 1645, când s-a născut principiul națiunilor suverane. Trebuie să depășească principiile stipulate în reglementările internaționale de după cel de-al doilea război mondial, de la Bretton Woods din 1944, când s-au pus bazele instituțiilor multilateralismului actual: ONU, FMI, Banca Mondială și alte agenții. Deși au avut o contribuție uriașă la pacea și securitatea globală, aceste instituții nu au puterea de a administra complexitățile unei lumi care a devenit mai independentă decât și-ar fi putut imagina întemeietorii lor.
Primul pas este să ne revizuim modul de gândire, așa cum au făcut Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill și John Maynard Keynes. Să ne regândim relația cu planeta și natura, și astfel cu politicile economice, tehnologia, educația și guvernarea/securitatea – și cu noi înșine. Statele trebuie să înțeleagă faptul că avem nevoie de noi regimuri care să ne susțină interesele legitime în sistemele mai largi din care facem parte, pentru a servi intereselor legitime de securitate și bunăstare ale tuturor. Altfel, crizele de mediu vor continua să conducă la eșec economic și state ratate.
Prima decizie care ar putea fi luată la Copenhaga este aplicarea unei taxe globale pe carbon de 100 de euro pe tonă, care ar putea genera venituri de 850 miliarde de euro. Banii ar trebui folosiți pentru înlocuirea centralelor electrice alimentate pe cărbuni și pentru a contribui la adaptarea oamenilor amenințați iminent de nivelul în creștere al mărilor și al oceanelor, de deșertificare și despădurire.
Este logic să nu ne întindem mai mult decât este plapuma. Este imperativul moral al oricărei generații să lase mai departe mijloacele necesare bunăstării și supraviețuirii tuturor generațiilor următoare, nu doar copiilor și nepoților noștri. Tratarea planetei de dubla pneumonie a crizei economice și de mediu este primul pas critic în îndeplinirea acestei obligații față de posteritate.


Bo Ekman este fondatorul Fundației Tällberg din Danemarca. Forumul Tällberg din 2009 se va strădui să formuleze o viziune concretă pentru prevenirea stabilizării sistemelor de pe pământ și pentru a răspunde la întrebarea: cum oare putem trăi unii lângă alții și în interiorul granițelor planetare?

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 62

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: