Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Șase ani la Kremlin pentru viitorul președinte al Federației Ruse

Ionuț GAIDĂU

Constituția Federației Ruse va suferi modificări. Acestea vor viza prelungirea termenului mandatului prezidențial și parlamentar, precum și stabilirea unei noi relații de colaborare între Duma de Stat și Guvern. Modificări preconizate de mult timp și care, datorită partidului de la putere, vor fi publicate în Monitorul Parlamentului și Monitorul Rusiei până la începutul anului viitor. Din moment ce ajustarea Constituției nu mai reprezintă o necunoscută, în mass-media de la Moscova au apărut alte incertitudini. Cine sunt persoanele din spatele amendamentelor și ce se va întâmpla în 2009 cu instituția prezidențială?



Ajustarea Constituției – un demers previzibil

Pe 1 iunie 2007, cu câteva zile înainte de Summitul G8 de la Heiligendamm, Germania, Vladimir Putin a declarat în fața presei că „patru ani este un termen prea mic pentru un președinte al Rusiei”. Nimeni din Rusia Unită, partidul conducător de la Moscova, nu l-a contrazis. Ba mai mult, nici poporul! În octombrie, același an, Centrul sociologic Levada realiza un sondaj în rândul populației întrebând-o dacă este de acord cu extinderea duratei mandatului prezidențial. 55% dintre ruși au răspuns pentru și 38% împotrivă.
De curând, Dmitri Medvedev, președintele Federației Ruse, a inițiat un demers concret în acest sens. Mai exact, pe 5 noiembrie a.c., în cadrul primului discurs ținut în fața Adunării Federale din Rusia, președintele rus a propus trei amendamente la Legea Fundamentală a țării. Unul dintre amendamente, intitulat „Despre modificarea termenului mandatului președintelui Federației Ruse și Dumei de Stat”, vizează extinderea duratei mandatului de la patru la șase ani pentru președinte și de la patru la cinci ani pentru aleșii din camera inferioară a Adunării Federale.
Demersul lui Medvedev nu a constituit o surpriză și nici nu a produs stupoare. Se știa deja că, în ciuda opțiunii politice individuale, anumiți lideri de partid, printre care președintele Consiliului Federației, Serghei Mironov, și ultra-naționalistul Vladimir Jirinovski, au același punct de vedere când abordează subiectul mandatului prezidențial, militând pentru o extindere a termenului.

Duma de Stat și Consiliul Federației au susținut demersul lui Medvedev

În seara de 11 noiembrie, Dmitri Medvedev a transmis textul amendamentelor spre examinare în Duma de Stat, camera inferioară a Adunării Federale din Rusia. În ședința de lucru de a doua zi deputatul Vladimir Plighin a prezentat amendamentele în fața colegilor. Astfel, a demarat inițiativa de amendare a Constituției Federației Ruse. O inițiativă greu de realizat ca mecanism, însă ușor de pus în practică atunci când partidul de la putere are susținerea a 64,3% din populație, numără 315 deputați din 450 în Duma de Stat și este influent atât în Consiliul Federației, cât și în majoritatea regiunilor țării.
În Duma de Stat amendamentele au fost aprobate în trei lecturi. Numai reprezentanții comuniștilor conduși de Ghenadi Ziuganov au protestat vizavi de demersul președintelui și au votat împotrivă. În rest, membrii partidelor politice Rusia Justă și Partidul Democrat-Liberal conduse de Serghei Mironov, respectiv Vladimir Jirinovksi s-au aliniat votului partidul majoritar, Rusia Unită. Pe 26 noiembrie a venit rândul senatorilor din Consiliului Federației, camera superioară a Adunării Federale, să-și exprime votul. 144 (cu 18 mai mult decât limita necesară) de senatori au votat pentru și doar unul s-a împotrivit, Valentin Zavadnikov.
În continuare parlamentele din cele 83 de regiuni și republici ale Federației Ruse trebuie să discute asupra inițiativei lui Medvedev. Dacă 2/3 din acestea o vor accepta și Curtea Constituțională nu va primi contestații, președintele poate ratifica amendamentele la Constituție pentru a intra în vigoare.
Până pe 30 decembrie se va ști deja dacă amendamentele au fost sau nu acceptate. Și cel mai probabil votul din regiuni va fi identic celui de la centru. Asta datorită influenței partidului Rusia Unită în teritoriu, precum și aspirațiilor unor politicieni locali de a ajunge în camera inferioară a Adunării Federale pentru un mandat mai mare.

Cine este beneficiarul?

Teoretic în Federația Rusă alegerile parlamentare vor avea loc în 2011, iar cele prezidențiale în 2012. Însă, ca urmare a modificărilor aduse în articolele 81, 96 și 103 din Constituție, tot mai multe voci consideră că 2009 poate fi an electoral. De ce?
Răspunsul este oferit de ziariștii cotidianului moscovit „Vedomosti” și de Yulia Latynina, moderatoarea talk-show-ului politic „Cod de acces” de la radio Eho Moskvî (Ecoul Moscovei).
În paginile cotidianului de afaceri „Vedomosti” pe parcursul lunii noiembrie a fost descris un întreg scenariu referitor la consecințele amendării Constituției. Potrivit cotidianului rus, modificarea Constituției face parte dintr-un plan minuțios de readucere a fostului președinte la Kremlin, gândit de Vladislav Surkov, prim- șef-adjunctul administrației prezidențiale. Pentru Surkov, Medvedev a reprezentat președintele potrivit să-și asume amendarea Constituției și să se retragă la momentul oportun. Retragerea lui Medvedev ar însemna alegeri anticipate și revenirea lui Putin în fruntea țării. „Vedomosti” avansează chiar ideea, citând surse anonime, că actualul prim-ministru se află deja în campanie electorală inaugurând recent propriul site și o linie telefonică directă cu cetățenii.
Yulia Latynina, fiica celebrului scriitor Leonid Latynin, este de părere că Dmitri Medvedev va constitui „țapul ispășitor” al efectelor crizei financiare de pe urma căreia va beneficia „salvatorul” Vladimir Putin. În situație de criză Medvedev își va înainta demisia, motivând că nu poate să conducă, iar Putin va prelua puterea în contextul unor noi alegeri.
Chestionați asupra acestor speculații, Vladimir Putin și Dmitri Medvedev au negat vehement. Prim-ministrul Federației Ruse a declarat că nu are planuri de a ajunge la Kremlin în viitorul apropiat, iar Medvedev a precizat pentru „Le Figaro” că de ajustare va beneficia viitorul președinte al Rusiei.
Totodată ambii lideri vorbesc despre amendarea Constituției ca un demers logic, ce consfințește o realitate politică și socială. Alți politicieni importanți îi completează. Boris Grîzlov, președintele Dumei de Stat, a spus în fața presei că introducerea acestor modificări e necesară pentru ca Rusia în următorii ani să se dezvolte stabil atât în plan economic, cât și în plan politic. Vladimir Pehtin, prim-adjunctul lui Putin în cadrul partidului Rusia Unită, a declarat pentru „Rosiiskaia Gazeta” că „În opinia mea, 5-6 ani este perioada optimă în care președintele poate realiza în totalitate programul planificat”, sugerând și faptul că amendarea Constituției este necesară din motive obiective determinate de schimbările apărute în societatea rusească. În concluzie, politicienii consideră că beneficiar este cetățeanul.
Dar ce se ascunde în spatele unui discurs bazat pe schimbările apărute în societate, pe necesitatea stabilității politice în vederea dezvoltării economice, sociale și culturale? Sinceritate sau ipocrizie? Sinceritate ar însemna ca Medvedev să rămână la conducere pînă în 2012. Probabil Putin îl va urma alte două mandate, asigurând într-adevăr stabilitatea politică și implementarea în voie a strategiei de dezvoltare până în 2020. Ipocrizie ar însemna retragerea lui Medvedev și alegeri anticipate în 2009 sau 2010. Numai că o asemenea manevră politică este periculoasă în contextul crizei financiare când trebuie să mizezi pe o populație care constată că de fapt amendarea Constituției nu s-a făcut în beneficiul său, care va vedea că la casele de schimb valutar rubla se depreciază și care se va confrunta cu creșterea dobânzilor la rate. Or, cum afirma Nikita Belîh, nu poți să dai vina la nesfârșit pe SUA și Georgia și cineva va trebui să răspundă pentru toate acestea. În 2009 sau 2010 dacă cineva va încerca să răspundă o va face pe propria piele, ceea ce ar echivala cu o lipsă de calcul politic din partea lui Vladimir Putin și a strategilor săi.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 62

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: