Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Idila lui Obama cu lumea

Victor MAIER

Președintele american ales Barack Obama își preia funcția într-un moment în care lumea se confruntă cu o gravă criză economică. El trebuie să continue să sprijine comerțul liber, dar în același timp trebuie să ajute sute de mii de americani care se luptă cu șomajul, cu scăderea prețurilor și pierderea caselor ipotecate, și o incertitudine enormă în domeniul sănătății, a energiei și a altor resurse. În același timp, Obama trebuie să gestioneze două războaie, dintre care la unul a hotărât să renunțe. Dar s-ar putea să fie nevoie ca trupele din Irak să fie transferate în Afganistan, scenă a unor violențe în creștere. Obama trebuie să atingă un echilibru între promisiunile făcute în timpul campaniei cu provocarea de a face față multelor realități grave, pentru a satisface atât așteptările americanilor, cât și pe cele ale străinilor.



Capacitatea lui Obama de a se ridica la nivelul speranțelor străinilor va fi esențială pentru îndeplinirea promisiunilor pe care le-a făcut americanilor. Victoria lui Barack Obama este istorică, dar nu doar pentru că este primul președinte afro, ci și pentru entuziasmul global pe care l-a generat și care a sporit dimensiunea provocării cu care se confruntă atât în țară, cât și în străinătate. Pe 20 ianuarie 2009, Obama va intra în Biroul Oval ca șef al unui guvern aflat sub povara unui munte de datorii, un guvern care conduce o țară ce privește cu teamă la norii amenințători ai unei mari depresiuni, în timp ce oamenii de bine de peste hotare îl imploră să reia conducerea lumii. Obama are sarcina, deloc de invidiat, de a-și convinge concetățenii din ce în ce mai izolaționiști că țara are nevoie să rămână deschisă și să ofere lumii ghidare, nu atât pentru că este destinul evident al SUA, ci pentru că dependența sa de o economie globalizată îi impune asta.
Obama trebuie să rămână fidel angajamentului său pentru comerțul liber, jucându-se între timp cu politici care să ofere un respiro muncitorilor americani rămași fără slujbe din cauza concurenței. Protecționismul care afectează comerțul mondial nu ar face decât să omoare găina cu ouăle de aur – chiar ouăle care sfârșesc prin a finanța datoriile SUA. Obama va trebui să le reamintească americanilor că prosperitatea de care s-au bucurat a provenit din apropierea lor de restul lumii.
În timp ce americanii se bucurau de bogăția furnizată de un comerț din ce în ce mai deschis, strângând un deficit comercial uriaș în acest proces, economii străine masive intrau în țară pentru a plăti aceste importuri și a susține euforia cumpărăturilor imobiliare cu ipoteci mici. Mulțumită celor aproape 5 trilioane de dolari împrumutate de străini în ultimii opt ani, Pentagonul a cheltuit mai mult decât restul ministerelor apărării din întreaga lume la un loc. Economiile din țările în curs de dezvoltare și producătoare de petrol, investite în bonuri de trezorerie americane și în piața de capital, au permis economiei SUA să crească și să își proiecteze puterea peste hotare. Uimiți acum de prăbușirea unor giganți americani, străinii care au împrumutat SUA până acum au intrat în defensivă în relațiile cu sectorul privat. Planul lui Obama de a pune capăt recesiunii prin stimuli financiari și măsuri de creare de slujbe de genul New Deal într-o economie „verde” va depinde, prin urmare, foarte mult de împrumuturile acordate în continuare de străini – pentru a acoperi un deficit bugetar de peste un trilion de dolari în 2009.
Prețul în scădere al petrolului s-ar putea să fi fost cândva o veste bună pentru consumatorii americani, dar acum nu. Acum este un vestitor al recesiunii globale. Cu o rată a șomajului în creștere abruptă – 760.000 de oameni concediați doar în anul 2008 – și oameni care fac tot mai puține cumpărături, deficitul comercial al SUA s-ar putea în sfârșit să scadă. Dar, fiindcă asta ar fi rezultatul scăderii consumului și nu al creșterii exporturilor, exportatorii străini nu vor fi încântați, inclusiv țările care așteaptă cu nerăbdare conducerea lui Obama, pentru a evita să fie atrași în vârtejul unei recesiuni globale.
Cei care speră să vadă trupele americane întorcându-se acasă din Irak s-ar putea să fie și ei dezamăgiți de realitățile crude cu care se confruntă noul președinte. În timp ce Obama se va concentra pe vindecarea economiei naționale, s-ar putea ca forțele americane din străinătate să fie de fapt transferate în Afganistan, pentru a contracara insurgența talibană tot mai puternică. Paradoxal, acest fapt ar crește în loc să scadă costurile militare americane în cele două țări, care se ridică la 100 de miliarde de dolari pe an. Operațiunile din Afganistan costă SUA mai mult decât cele din Irak. Dacă un influent lider democrat a vorbit despre reducerea bugetului pentru apărare cu un sfert, aplicarea unei astfel de reduceri nu va fi ușoară. În primul rând, ar fi o sinucidere politică să se propună reducerea cheltuielilor alocate militarilor din zonele de război. În al doilea rând, eforturile de a elimina noile programe de producere de armament vor fi întâmpinate cu o opoziție vehementă de politicienii care se luptă să salveze slujbele alegătorilor lor din clasa muncitoare în mijlocul crizei economice.
Fără îndoială, Obama are în față un număr uriaș de provocări, dar se poate consola la gândul că atunci când Franklin D. Roosevelt a preluat președinția Americii post-crah în martie 1933, în jur de un sfert din muncitori erau șomeri, iar trei sferturi din băncile din țară își închiseseră porțile. Acum în schimb, în ciuda recentei avalanșe de concedieri, rata șomajului în SUA este de doar în jur de 6 la sută și, mulțumită intervențiilor guvernului, majoritatea băncilor rămân solvabile. Atunci nu existau fonduri suverane atât de mari, nici țări cu un comerț bun și cu rezerve și economii enorme, care ar putea să fie convinse să împrumute economia SUA. Se poate ca sectorul privat al Statelor Unite să fi pierdut încrederea lumii, dar economia încă inspiră respect, în special când este susținută de un guvern condus de un președinte nou și dornic de schimbare. Capacitatea lui Obama de a se ridica la nivelul speranțelor străinilor va fi esențială pentru îndeplinirea promisiunilor pe care le-a făcut americanilor.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 62

Comentarii

Comentariul nr.1 - vick a spus în 22.01.2009 11:22:00:
http://yaleglobal.yale.edu/display.article?id=11568

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: