Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

PD-L – PSD: coaliția sfârșitului lumii

Arthur SUCIU

 Coaliția PD-L – PSD poate însemna o schimbare a modului de a face politică în România sau, dimpotrivă, o întoarcere la politica fesenistă a anilor ’90. Cel care poate juca rolul esențial în determinarea sensului acestei schimbări este Traian Băsescu.


În 2004, prioritatea României era politica și, în particular, asigurarea independenței și eficienței justiției. În 2008, prioritatea este economia, depășirea crizei în care, după SUA și țările occidentale, va intra și România. Trecând peste rivalități istorice, PD-L și PSD au decis să formeze o super-majoritate, sperând că în felul acesta vor putea face față provocărilor crizei. Aceasta nu înseamnă nici pe departe că noua coaliție de guvernare reprezintă o soluție la marea problemă politică. Momentan, politicul a fost pus între paranteze. Rămâne de văzut dacă guvernarea PD-L cu PSD va genera ea însăși o soluție sau dacă ne vom întoarce la clivajele și conflictele obișnuite.
     
De la dialectica politică la politicile publice

Coaliția PD-L – PSD nu este doar o regrupare a clasei politice în fața amenințării crizei, ci și efectul introducerii votului uninominal la alegerile locale și parlamentare din 2008. Administrația locală, prin președinții de consilii județene, aleși uninominal, și noul Parlament, prin reprezentanții aleși în mici colegii uninominale locale, au schimbat într-o anumită măsură logica politică. Am asistat, în 2008, la declinul dramatic al politicii ca dialectică, așa cum a fost ea instituită de Ion Iliescu, și la debutul în forță al politicii ca aplicare de politici publice. Coaliția PD-L – PSD a fost unită de un interes economic: pentru politicienii celor două partide, dornici să ajungă la resurse, și pentru țară, aflată în pragul crizei. Nu întâmplător, intrarea PSD la guvernare alături de adversarul tradițional a fost impusă de organizațiile locale, în timp ce lideri centrali, ca Iliescu sau Năstase, interesați de perpetuarea conflictului cu PD-L și Traian Băsescu, au fost obligați să facă pasul înapoi.
     
Un nou sistem de partide

Rezultatul alegerilor parlamentare a determinat, în parte, o reorganizare a sistemului de partide. După 18 ani în care bătălia s-a dat consecvent între două blocuri politice, a apărut al treilea jucător, partidul balama: PNL. Conform logicii sistemului de două partide și jumătate, era de așteptat ca PNL să se afle în centrul negocierilor pentru formarea coaliției de guvernare. Acest lucru nu s-a întâmplat, cele două partide mari abandonând varianta guvernării cu PNL. Momentul oportun pentru realizarea unei coaliții PSD-PNL a fost ratat. După toate aparențele, PD-L și, în orice caz, Traian Băsescu nu au avut în vedere o coaliție cu liberalii, și aceasta de la bun început. Stricând regulile jocului cu două partide și jumătate, PD-L a inventat UDMR ca partid-balama alternativă la PNL. Democrat-liberalii au cerut maghiarilor să aibă împreună o relație exclusivă, datorită și apartenenței comune la grupul popularilor europeni. Prin această tactică, PD-L a izolat UDMR, a împiedicat Uniunea să colaboreze cu celelalte partide și a făcut-o captivă influenței politice a PD-L. Alianța cu UDMR nu asigura PD-L o majoritate pentru guvernare, dar a sporit forța de negociere a partidului pe termen scurt și pe termen mediu. Un eșec al colaborării cu PSD i-ar readuce pe democrat-liberali la varianta inițială, cea a colaborării cu UDMR.
     
Ipoteze de lucru

Guvernarea PD-L – PSD are la bază interese economice, dar influența politicului va rămâne în continuare considerabilă. Dacă UDMR va fi mai mult un partid de rezervă pentru PD-L decât unul de opoziție față de putere, PNL va fi obligat să facă o opoziție deosebit de activă. Viitorul liberalilor nu depinde însă numai de propriul lor comportament în opoziție, ci și de felul în care se va desfășura relația între PD-L și PSD.
O ipoteză ar putea fi colaborarea strânsă pe patru ani în vederea impunerii unui sistem cu doar două partide. Aceasta ar presupune abandonarea de către PSD a luptei politice la alegerile prezidențiale și apoi adoptarea legii votului uninominal în două tururi, care avantajează partidele mari. PSD și PD-L ar urma să redevină adversari abia după prezidențiale și după rezolvarea problemelor care țin de criza economică. Pierderile înregistrate de PSD la prezidențiale ar fi compensate de scoaterea PNL în afara parlamentului. Colaborarea strânsă între cele două formațiuni înseamnă asumarea comună a riscurilor guvernării, ca și asocierea într-un bloc politic opus PNL.
A doua ipoteză ar putea fi instituirea de la început a unui clivaj între PD-L și PSD. Super-majoritatea la guvernare ar fi doar formală, în realitate PSD alunecând către colaborarea cu PNL, iar PD-L către cea cu UDMR. Această ipoteză mizează pe posibilitatea înfrângerii lui Traian Băsescu la alegerile prezidențiale, fie de către un candidat al PSD, fie de către unul al PNL. Instituirea sau nu a clivajului ține de comportamentul lui Traian Băsescu, dar și de acela al marginalizaților din PSD: Iliescu, Năstase. Totuși, în cazul –probabil- în care Traian Băsescu va câștiga un al doilea mandat, PSD va fi foarte interesat să rămână la guvernare. Acest lucru poate deveni dificil, dacă PD-L va reuși să atragă în următoarea perioadă un număr suficient de parlamentari pentru realizarea unei noi majorități.
Votul uninominal a mărit autonomia parlamentarilor în raport cu partidul din care fac parte. Aceștia au rupt cordonul ombilical cu managementul central, dar au fost legați de primarii și electoratul din colegii. Este probabil că, din această cauză, omogenitatea grupurilor parlamentare va scădea.
O a treia ipoteză este scoaterea de la guvernare a PSD și cooptarea PNL, după schimbarea actualei garnituri de conducere, ostilă lui Traian Băsescu. O variantă intermediară este ruperea PNL și cooptarea doar a unui grup de parlamentari liberali.

Consecințe electorale imprevizibile

Din punct de vedere politic, PNL este perdantul alegerilor. Riscurile majore pentru liberali, în perioada următoare, sunt sucombarea în fața forței politice (și mediatice) a PSD și PD-L și destructurarea internă. Din punct de vedere electoral, evoluțiile sunt însă imprevizibile și ele vor influența major relațiile politice dintre partide. Coaliția PD-L – PSD este un răspuns neașteptat dat electoratului, foarte riscant atât pentru PSD, cât și pentru PD-L și Traian Băsescu. Consecințele electorale ale realizării coaliției de guvernare vor fi vizibile în perioada următoare, la fel ca și consecințele crizei economice globale.
     
Dincolo de FSN și partidele istorice

Coaliția PD-L – PSD răspunde, deocamdată aparent, priorității economice a României și poate însemna o schimbare de fond în modul de a face politică în România. Interpretarea acestei coaliții pe linia istorică a refacerii FSN nu poate fi considerată însă nici complet greșită, nici lipsită de consecințe. Linii dialectice de forță ale FSN s-au pierdut în zig-zag-urile politice desenate din 1991 și până astăzi și este greu să mai discernem elementele de continuitate. În plus, o parte importantă a liderilor de atunci nu se mai regăsesc astăzi în PSD sau în PD-L. Interpretarea nu este totuși greșită. Abandonarea lui Ion Iliescu (și a lui Adrian Năstase) de către Mircea Geoană și asocierea PSD cu Traian Băsescu are semnificația unei victorii a FSN-ului mic și liberal (PD-ul lui Petre Roman) în fața FSN-ului mare și socialist al lui Iliescu. De asemenea, nu este lipsită în totalitate de temei legitimarea PNL ca singur reprezentant legitim al istoriei împotriva FSN. Partidele istorice par să fi pierdut bătălia cu partidele înființate după Revoluție, dar procesul nu este deocamdată definitivat. Următorii ani vor arăta dacă „refacerea FSN” a fost un lucru bun, dacă, dimpotrivă, era necesară o nouă intervenție a partidelor istorice sau, cine știe, dacă pur și simplu România va avea nevoie de noi partide.
Publicat în : Politica interna  de la numărul 62

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: